Tudor Gheorghe e un ipocrit

Și rămâne așa de la începutul până la sfârșitul marelui concert de centenar. Pe care a încasat între 100 și 120 de lei, de la fraieri care s-au dus să asculte ode vremurilor de mult apuse.

sursa: tudor-gheorghe.ro

Omului, nostalgic desăvârșit al vremurilor de mult apuse, aproape că i-a dat o lacrimă suspindând după vremurile lui Mihai Viteazul, încercând să ne convingă cât de mult și-ar fi dorit el să-și dea viața pe câmpul de bătălie în Primul Război Mondial. Pentru că nu-i așa, după război mulți viteji se arată și în țara asta nu s-a întâmplat nimic notabil în ultimii 30 de ani încât să merite un pic de implicare din partea marelui artist, vorba aia, revoluție, mineriade, proteste, Colectiv. “O lume mică, câteva mese”.

Și cum s-a trezit el să-și înceapă concertul idolatrizând Polonia care a dat dovadă de organizare și apreciere în marcarea acestui centenar organizând diverse. Și cum noi… noi, ca românii. Românește. Și cum el s-a gândit singur să aducă acest concert de cover-uri în atenția publicului plătitor de propagandă băgată pe gât. Cum s-a gândit el, geniul, să pună pe versuri niște acorduri din Chișinău și să ne țină nouă predici și teorii de zici că urma să execute tot segmentul politic în piața publică din Iași.

Iar dacă nu sunt suficiente motive, Tudorică se folosește de subiectul Marii Uniri ca să transmită mesaje subliminale despre cât de c*c*c*oși sunt ardelenii și dâmbovițenii (nu neapărat în această ordine) că se cred ei buricul Pământului și cum desconsideră ei Moldova care a dat nu unul, ci 5 genii. Auziți, mă, ăștia care ați plătit bilet la Cluj, așa v-a zis și vouă acolo pe scenă, că ăștia din Ardeal sunt mai cu moț și cred ei că-s speciali?

Cei mai prost 120 de lei cheltuiți de mine. Ever!

Și “muică, toți suntem un neam” în caz că ai uitat, maestre!

M