SOCUL HIPOVOLEMIC

În urmă cu jumătate de secol, Racine spunea că «nu există secrete pe care timpul să nu le dezvăluie». Astăzi suntem cu adevărat copleşiţi de imensitatea afluxului informaţional şi de abundenţa celor mai suprinzătoare dezvăluiri în toate domeniile. De-a lungul timpului, dezvăluirile nu au «contenit să apară, fiinţa umană nu a încetat să gândească» astfel încă suntem contemporanii unor incredibile, dar adevarate realităţi. Născută din acest adevăr ştiinţa a evoluat în decursul vremurilor, în măsura în care mijloacele de investigaţie s-au perfecţionat. Toate ramurile ei au conlucrat în vederea utilului. Medicina contemporană este rezultatul unei evoluţii progresive concretizată în remarcabile succese terapeutice datorate şi dezvoltării cunoaşterii patologiei bolilor.
 Cercetarea apariţiei şocului hipovolemic, a morţii prin şoc hipovolemic capătă astăzi valenţe pluridisciplinare, de unde şi numeroasele controverse din literatură în ceea ce priveşte diagnosticul şi tratamentul în urgenţă al pacienţilor cu stări grave, de şoc. Şocul hipovolemic este unul dintre capitolele mari ale medicinei în general.

Este o tragedie „prea frecventă” care înspăimântă pe individ şi pe medic deopotrivă. Este atât de „frecvent”, încât nu există medic indiferent de specialitate care să nu întâlnească o astfel de situaţie în practica sa.