Despre ONG-uri, proteste și alte mitologii

Hai să vă descânt de ONG-uri, că v-au făcut ăștia farmece și-l vedeți pe Bădiță mare răsturnător de guverne, iar pe Dide, un Carlos Șacalul, mai de Dâmbovița.
 
 
 Puțină atenție, vă rog. Da, da, cu voi vorbesc, cu pesediștii care v-ați băgat sub masă de teamă că vă fură ONG-urile virginitatea și galoșii. Atenție la cap.
 
 1. Nu există legitimații de membru ”rezist”. ”Rezist” reprezintă afilierea la un mod de gândire, de acțiune, de atitudine civică. Nu, nu poți pune mâna pe ”rezist”. Nu poți desființa ”rezist” din simplul motiv că n-a fost ”înființat”. Așa cum nu poți să desființezi ceea ce gândesc decât dacă-mi crăpi țeasta sau mă ții permanent pe LSD. Ambele costă.
 
 2. ONG-urile există în orice stat democratic. Și-s de mai multe feluri, activând în diverse domenii. Unele fac spitale. Altele se ocupă de copiii cu diverse afecțiuni. Altele, de bătrâni. De sportivi. De drepturile bicicliștilor. De protecția popândăului roz amator de popice. Printre ele, alea de care vă temeți voi ca de dracu: cele din aria civică. 
 
 Acum, vă rog să vă concentrați puțin. Vă fac un cozonăcel și un lap dance, stay with me, stați să alegem nucile. 
 
 Să presupunem că aș fi milionară. Pe lângă foarte mulți pantofi, ochelari de soare, un Morgan (mașina, nu Freeman) și alte acareturi trebuincioase milionarului, aș înființa un ONG. De ce? Pentru că nu mi-ar conveni să mă plimb cu superbii mei pantofi și uluitorul meu Morgan într-o țară în care, să zicem, s-ar interzice avortul. Aș mobiliza bani și resurse pentru ca societatea să nu arate ca o distopie hâdă.

Să presupunem că aș fi politician. Dar nu m-ar mulțumi niciunul dintre partidele actuale. Vreau să-mi fac propriul partid. Numai că, vai, legislația e extrem de greoaie, îmi cere luna, soarele, trei degete, un rinichi și vreo trei planete. Fac un ONG care să militeze pentru asta: modificarea legislației, deschiderea ”pieței politice”.

Mai sunteți aici?

Misiunea ONG-urilor e să militeze pentru schimbări în societate. Nu e musai să vă placă vouă toate, așa cum nici mie nu-mi plac ONG-urile care militează pentru interzicerea avortului. Ce să vezi, sunt și din alea. 
Am stabilit asta, trecem la punctul următor. Cât citiți voi, eu mă-apuc de frământat și mă-mbrac frumos.
 
 3. Finanțarea ONG-urilor
Da, trebuie să fie transparentă. Nu, nu e nimic în neregulă în a primi bani din afara țării. Încetați cu teama asta de necunoscut, există carne tocată din care putem face mici și există și muștar și dincolo de graniță. Poți sta în România și poți dona bani pentru salvarea girafelor și a balenelor, chiar dacă nu trăiesc în pădure la Băneasa și nu mă-mpiedic de ele când îmi plimb câinele. La fel, pot sta în Franța și să-mi doresc o UE puternică și să cred că ce face PSD subminează UE, deci, să finanțez mișcările civice care militează pentru ce cred eu. Idem, pot fi membru al diasporei, să nu-mi convină regimul actual din România și să rup niște bani pentru a finanța opoziția din stradă.

Un curent de gândire, un trend de opinie nu se opresc la graniță. Ce să vezi, circulă. Și e posibil să fiu mai soră în gândire și simțire cu una din Mauritania decât cu vecinii mei care aruncă păsări de curte moarte și jumulite în pubela pentru hârtie.

Și da, ONG-urile lucrează cu voluntari, dar lucrează și cu angajați. Adică, plătesc salarii. Nu, nu e nimic imoral în asta. 
 
 4. Nu, nu suntem plătiți să ieșim
 
Faptul că un ONG este prezent în PV, că produce și difuzează materiale informative, nu înseamnă că eu, persoană fizică, sunt plătită să vin acolo. Ba, dimpotrivă, ONG-urile din Piață au nevoie acută de finanțare, presa independentă la fel, când putem, donăm, deci, ”riscul” e să fiu mai săracă, cu mai puțini pantofi și mai puțini ochelari de soare. Credeți-mă pe cuvânt, există oameni dispuși să dea 5, 10, 15, 50 de euro pentru o idee, un articol bine scris și documentat, ca să fie și alte idei și articole la fel. Hai că am pus aluatul la dospit.
 
 5. ”Pe persoană fizică”

Asta e poziția mea personală. Tocmai pentru că nu am carnet de nimic, tocmai pentru că nu am niciun fel de obligație sau de afiliere la nicio organizație, înțeleg și accept că-n Piața aia vin tot felul de personaje. E inevitabil, e-o mulțime eterogenă, neorganizată ca ansamblu, activă în nuclee diverse. Nici la nunți, nu vă plac toți invitații, nici măcar nu-i cunoașteți pe toți. Înțeleg și accept că se pot exprima oameni cu care nu rezonez în idei sau în modalitate de manifestare. De-aia mă duc în continuare chiar dacă nu-i agreez pe Bot, Dide, vocile de la portavoce. Nu-i pot izgoni de acolo, ar fi nedemocratic, ce pot face e să-i combat, cu mijloacele mele modeste. Pentru care nu, nu primesc nici măcar un chec. 
 
 V-am mințit, nu vă fac niciun cozonăcel și niciun lap dance, dar vă pun un cântecel. Deh, am fost pesedistă. Pupici.