Cum să fii român bun, fără să fii patriotard, în nouă pași grei
PseudoEseu.ro #2
Există patrioți. Există retardați. Când cei doi se întâlnesc, se naște patriotardul.
Există creștini. Există psihopați. Ghici la ce duce încrucișarea celor două specii.
În fiecare exemplu, prima categorie poate fi formată din oameni foarte OK, care-și cunosc foarte bine motivele raționale și emoționale pentru care fac parte din grupurile sus-numite.
Genul de oameni cu care poți sta la bere și care n-or să încerce să-ți bage broccoli-ul pe gât, precum un vegan isteric, atunci când vine vorba de fel de a fi.
Poți să fii împăcat(ă) cu ideea de condiții inițiale și să înțelegi ce trebuie să faci ca să-ți creezi un cuib mai bun.
Am încercat să fac o listă cu ce cred că-i mai important, ca să poți să-ți fluturi steagul sau să săruți icoana, fără să cazi în categoriile secunde din exemplele date.
1. Fă rost de niște valori
Știu că ăsta-i cel mai penibil clișeu spus vreodată de toți pseudo-intelectualii ăia care o ard deontologic la TV.
E, probabil, acolo sus, alături de cunoaște-te, zâmbește mai mult sau orice altă platitudine de-asta pe care ți-o zic Life Coach-ii. Știi tu, genul de chestii de pe pereții din biroul șefului corporației tale. Sau de pe wallpaper-ul secretarei pe care o fute pe parfumuri ieftine și-aia se crede specială.
Chiar și-așa, e pe bune.
Poate copilărești cu părinții plecați la muncă afară.
Poate băgai K la mușchi cu băieții prin parc înainte de party.
Poate ești un neintegrat sau treci printr-o criză de sistem de valori.
Poate asta ai văzut și cu-asta ai fost crescut toată viața.
Poate te-a ars nasol condiția de a fi român, în general.
Nu contează.
În vară, eram la un taifas cu prietenii. Discuții din alea serioase pe fond de râgâieli de hamei. La un moment dat, una dintre participante îl întreabă pe unu': „care-s valorile tale?”
Omul, trăind fără lipsuri financiare majore, începe să-i înșiruiască ce avea prin casă sau prin firma lu' taică-su', aflată la un etaj mai jos.
Amuzat, încep să-i explic prietenului că nu-i vorba despre valori materiale, ci despre sistem de valori. Atunci mi-a picat și mie fisa, legat de felul în care am ajuns să ne oferim gândirea întru totul paradigmei monetare, fără a clipi.
Dar nu-i vorba despre asta, îi zic. Da, viața nu se reduce la numărul de obiecte deținute.
Și, până la urmă, despre ce-i vorba?
E greu s-o conturezi din prima. Dar testele astea sunt un punct bun de start. Când vorbim de sistem de valori, vorbim de chestiile alea ce nu ți le poate ciordi nimeni. Și pe care nu ți le poate cumpăra nimeni. Că-s ale tale.
Găsirea propriilor valori ține de educarea legată de sine.
Niște versuri din Subcarpați ziceau:
„Avem nevoie de un popor educat
Dar să nu crezi tot ce ai fost învățat.”
2. Bagă, subtil, morcovul în gura lumii
După ce realizezi cele de mai sus, realizezi importanța devenirii unui individ pe bune.
Gura lumii și imitarea comportamentală e cea care ne-a adus mari invenții precum scuipatu-n sân, cei trei pași înapoi la întâlnirea pisicii negre și pe Urania.
E ceea ce te împiedică să faci ce-ți place cu adevărat, din frica de a nu leza, de a nu părea nuștiucum sau de a nu-ți strica capitalul social.
Niște tâmpenii.
Tot gura lumii a propagat jmekeria jegoasă în România. Dup-aia Generația Pro. Sau, mai recent, hipstării bărboși.
În stadiul terminal al fazei sale, gura lumii e aia care te mână atât de mult încât devine o voce interioară și te îndeamnă, de exemplu, să arunci cu bani de plastic în jurul unui copac.
Opusul gurii lumii e vocea rațiunii.
O ai în tine. Fie că ți-a zis într-un un moment de maximă beție să nu te urci la volan, fie că să nu te mai scobești în nas în public, sigur o ai.
Dă-i glas. Atât.
3. Identifică-ți prietenii, ca să ai o identitate
Prietenii sunt ăia care încearcă să te scoată din rahat. Ăia care-ți ascultă toate aberațiile, dar care nu te pupă-n fund doar ca să-ți rămână în grații. Ăia pe care trebuie să-i asculți când te trimit la somn, că ești prea beat.
Dacă ne gândim la nevoi dintr-o perspectivă în care le includem pe cele sociale și psihologice, nu mai avem cum să ignorăm roul prietenilor atunci când vorbim de sănătate.
Bineînțeles, mult mai ușor te identifici și împrietenești cu oameni cu care ai un istoric socio-cultural (inclusiv limbaj) comun. Dar tu, române, poți fi prieten și cu ungurii, și cu țiganii, și cu americanii, și cu rușii.
Când vine vorba de a fi om cu semenii, naționalitatea contează la fel de mult ca și culoarea preferată.
Unde poți băga mare pentru a-ți îmbunătăți relațiile e să creezi tu atmosferă într-un context anost. Fii tu ăla/aia ce propune activități noi și de calitate (jocuri, dezbateri, cine, teatru).
Șapte persoane care se întâlnesc la bere ca să dea scroll prin newsfeed nu-s un grup de prieteni.
4. Acceptă-ți și iubește-ți necondiționat familia și poate c-o să se întoarcă moneda
Spre deosebire de ăștia de mai sus, familia nu ți-o alegi.
Indiferent că ești oaia neagră a tribului sau că încă mai trăiești sub fusta mamei, aici ai originile.
Așadar, respect-o. Nu, respectul nu înseamnă supunere. Asta știm cu toții. Respectul e atunci când ești totodată stâlpul, cât și mediatorul familiei, dar în același timp îți și păstrezi caracterul.
Eu n-am avut norocul să cresc într-o familie în sensul clasic al cuvântului, dar știu că-n mine am cele mai bune părți de la toți înaintașii mei.
Și de-asta îi iubesc enorm pe toți.
Și de-asta am ajuns să mă iubesc pe mine.
Și de-asta au ajuns să mă iubească și să-mi accepte și ei toate cretinismele.
Poate n-o să meargă și la tine. Dar sigur n-ai nimic de pierdut dacă măcar încerci.
5. Vezi care-i treaba cu comunitatea
Și-așa ajungem la tribul extins.
La mine în scară, sunt patru apartamente pe etaj. Două la stradă, două pe partea aia-laltă. Jumătate din bloc e reprezentată de chiriași.
Cealaltă jumătate suntem ăia care mergem la ședințe, dezbatem lucruri vitale pentru mersul scării (o concediem pe tanti de la curățenie sau nu?). În fine, treburi de-astea. Dar și acționăm împreună, la lucruri mărunte (înlocuitul unui bec) sau mai importante (tăiatul tufișului).
Ideea e că există un sentiment de intrigi poitice, discuții aprinse și decizii controversate. Fiecare după tăria sa oratorică și retorică.
Cert e că chestiile astea au loc civilizat.
Indiferent că te bagi într-un schimb de replici aprinse cu baba de la doi că n-ai închis bine ușa de la gunoi și vine curent sau că te consider locatar-model, important e să ții minte un lucru:
Oamenii au trăit în comunități restrânse (și egalitare) timp de câteva zeci de mii de ani. Da, zeci de mii. Și-au prosperat. Și-au evoluat. Tare, nu?
6. Mergi pe la sate sau prin pădure și vezi care-i treaba
Eu am crescut la oraș, așa că ar fi penal să încep să-ți povestesc despre chintesența legăturii românului cu natura.
Cam jumătate dintre noi trăiesc la țară. Dintre ăștia, cu sau fără toaletă în casă, foarte mulți sunt crescuți cu valori tradiționale sănătoase. Și realizează importanța acestora și ajung să aibă un atașament real față de tot ce înseamnă câmpie și copac.
Du-te în natură și bucură-te de ce are mai bun de oferit țara asta. Și respect-o precum o respectau bunicii noștri, înainte de apariția pungii de plastic.
7. Sapă adânc în cultura noastră
Nu știu dacă e datorită felului nostru carpato-danubiano-balcanic de a fi, dar nu suntem ultimii troglodiți atunci când vine vorba de inventivitate.
Și asta e chiar ok, având în vedere condițiile istorice.
A, că ne-am purtat de cacao cu mulți dintre ăia pe care trebuia să-i prețuim, iar ei și-au băgat pixu' și și-au aruncat buletinul la gunoi odată ajunși afară, e o chestie la fel de adevărată
Cu toate acestea, nu ducem deloc lipsă de artiști ce ne-au reprezentat sau ne reprezintă bine în unele dintre cele mai beton locuri din lume.
Știi care-i partea proastă?
În loc să ne concentrăm pe încurajarea oamenilor cu adevărat creativi sau să investim în tineri cu har — mai ales ăia defavorizați sau fără pile, dar hiper-talentați — noi ne concentrăm pe exerciții de imagine precum Cumințeapa Pământului.
Așadar, domnule guvern (actual, viitor, local, nu contează): se poate s-o lăsăm mai moale cu chestii de-astea trecute de mult de limita inferioară a penibilului? Și să băgăm bani în chestii de termen lung?
Domnule sponsor de artă: putem să sponsorizăm evenimente culturale, fără să punem căcaturi de plastic sau mașini cu tracțiune integrală în fața muzeului?
Domnule consumator de cultură: putem să consumăm și artă alternativă și să mergem la întruniri culturale fără scopul de a ne etala noii blugi în locurile trendy?
Eu cred că se poate.
8. Ieși de pe net, că problemele reale nu-s pe facebook, reddit sau 4chan
România nu e scutită de propaganda cu iz răsăritean și cu valul de populism asociat acesteia. Pe zi ce trece, vezi tot mai multe referințe la țară, la adevăratele valori tradiționale, la ii, la cât de în pericol suntem ca nație și alte vrăjeli ieftine.
Eu n-am o problemă cu faptul că am avut o istorie nenorocită și că perioade importante precum renascentismul sau iluminismul ne-au ocolit cu desăvârșire, și de-aia trebuie să luptăm acum ca să ajungem în rând cu lumea civilizată.
Și că vreo trei milioane de concetățeni au fost prostiți să-și pună semnătura împotriva a ceva ce nu le amenința cu nimic existența.
Dar hai să aruncăm un ochi și să vedem mai bine cine stă în spatele unor astfel de acțiuni și cine bate toaca neo-patriotismului românesc (și nu numai). Atunci poate că vom înțelege un pic mai bine haosul ăsta informațional-geopolitic și psihologic recent.
Dar deviez. Viața reală nu-i pe net.
Sunt curios: când stingem tableta, câți dintre noi merg să discute cu copiii handicapați, să cumpere medicamente pentru oamenii străzii sau să documenteze și să ajute oamenii ce trăiesc la limita sărăciei?
Când a fost ultima datâ când te-ai gândit că ar fi mai fain să iei un bilet de autobuz în loc de un Cola și să mergi la o casă de bătrâni?
Cât de des întorci capul în direcția opusă, atunci când oamenii sar la bătaie în tramvai?
9. Nu uita să râzi. Ești român, în plm!
Caragiale ar fi avut căcălău de material, în zilele noastre.
Noroc că în ultima vreme parcă ne întoarcem tot mai mult la ceea ce ne-a scos dintotdeauna din mlaștina propriei condiții: hăhăitul.
La mulți ani, țigane bogat (care nu explodează), bănățane fălos sau ungure autonom! La mulți ani, române!
