Există oare ceva mai stresant decât o discuție între doi colegi de muncă ce se cunosc vag, din vedere?

N-aveți nimic în comun, la serviciu nu schimbați mai mult de două vorbe. „Sal cmf cmz totu bn?”, apoi își vede fiecare de treaba lui. Dar azi s-a întâmplat să vă intersectați în metrou și până la destinație sunteți nevoiți să faceți conversație. Bine, „nevoiți” e mult spus, pentru că practic nu vă forțează nimeni să discutați unul cu altul. Dar e o lege nescrisă ce spune că trebuie, TREBUIE să faci schimb de politețuri cu un om pe care-l cunoști doar din vedere. Altfel va zice că ai ceva cu el. La fel și tu, dacă te vede, îl vezi că te vede și nu zice nimic, rămâi cu impresia că are ceva cu tine.

Așa că încercați să căutați un numitor comun. Ce aveți amândoi în comun? Lucrați în același loc. Așa că vorbiți mai întâi chestii legate de muncă. Despre un proiect comun, despre taskuri, despre un șef pe care nu-l suportați, despre o tipă pe care ați fute-o amândoi. Dar e dimineață și nu pare să aibă prea mult chef de bârfă. De fapt, ați prefera amândoi să fiți lăsați în durerea voastră, ascultând muzică sau în compania vreunei cărți. Dar nu se poate, discuția trebuie să continue. Ce mai aveți voi în comun?

Sunteți bărbați. Să încerci o discuție despre fotbal?

- Ai văzut meciul aseară? îl întrebi.

- Ce meci? Nu mă uit la fotbal. Și nici la televizor.

Ah, e d-ăla. N-o spui cu voce tare, că ești prea laș să faci mișto de el pe față. Zici:

- A, da, clar, nici eu nu mă uit prea des, dar mai pun uneori la pariuri și na…

Dă din cap plictisit, pare super fascinat de problema ta cu jocurile de noroc. Căcat, n-a mers nici asta și mai sunt trei stații până la muncă! Se lasă o tăcere stânjenitoare și boul nu pare deloc dispus să te ajute, să lanseze el un subiect de conversație. Trebuie să le faci tu pe toate, ca de obicei. Ce naiba ar mai putea avea în comun doi oameni? Hmmm, să riști o discuție despre vreme? Cam banală, o să creadă că ești plictisitor și îi irosești timpul. Hmmm, poate filme, seriale? Cui nu-i plac filmele?

- Șiiiii, ai văzut noul episod din Game of Thrones?

- Nu mă uit la Game of Thrones. Mi se pare de copii.

Ah, căcat! Nu numai că e d-ăla, e și D-ĂLA! Ce bășinos, deja nu-l mai suporți, cât căcat îi ia unui tren să treacă prin trei stații? De ce trebuie să oprească la fiecare, la ultima au urcat oricum doar doi oameni, se pierde timp aiurea! L-ai spurca, l-ai face în fel și chip, dar ar fi lipsă de profesionalism din partea ta. Poate vei avea nevoie de el mai încolo, să-ți explice ceva legat de muncă. Poate ajunge șef înaintea ta și n-ai vrea să te pui rău cu el. Îl iei puțin pasiv-agresiv:

- Ah, da? Dar tu la ce seriale te uiți?

- Nu prea mă mai uit, că n-am timp. Dar mi-a plăcut Friends foarte mult, a fost super comedie!

CĂCAAAAT! Ce imbecil sinistru. Auzi la el, n-are timp! E prea ocupat și important pentru hobby-uri d-astea de muritori! Și cică i-a plăcut Friends, acel Seinfeld pentru normies! Ce naiba poți să-i mai zici unui asemenea om? De fapt, mai poate el fi considerat om?

Doamne, ce greșiți sunt cei care apreciază chestii în loc să aprecieze alte chestii! Se lasă iarăși o tăcere dubioasă. Sau poate e dubioasă doar pentru tine, el e perfect ok cu ea. Poate nici n-avea de gând să intre-n vorbă cu tine, tu ai fost cel care l-a salut. Mare greșeală, mai bine te făceai că nu l-ai văzut. Eventual vă întâlneați la intrarea în clădirea de birouri, vă salutați între voi și apoi își vedea fiecare de treabă. Bine, ar fi existat o tăcere ușor ciudată în lift, dar n-ar fi durat mai mult de un minut. Tolerabil. Dar acum???? Ce-i de făcut? Mai e o stație și ai epuizat subiectele de discuție. Doamne, ce corvoadă, ce năpastă s-a abătut asupra ta! Acum o să creadă că ești un ciudat. O să povestească celorlați colegi și or să râdă de tine pe la spate că ești ratat social și habar n-ai să menții o conversație.

Ajunge trenu-n stație. Doamne, mai e puțin și scapi! Dar până ajungeți la clădire ce faceți, că mai sunt vreo 10 minute de mers? Veți merge-n tăcere, fiecare-n lumea lui? Ce vor zice oamenii de pe stradă când vă vor vedea mergând unul lângă altul dar fără să scoateți o vorbă? Nu li se va părea ciudat? Nu vor sta să vă judece? La trecerea de pietoni vă întâlniți cu alt coleg. Vă salută pe amândoi, apoi încep să discute între ei, pe tine te ignoră complet. Doamne, cât de lejer pare să curgă conversația! Ce are el și n-ai tu? E mai interesant, cunoaște mai multe despre Univers, despre situația din Orientul Mijlociu? Nu, că discută chestii banale…

Ajungeți în clădire, ei vorbesc în continuare, par cei mai buni prieteni. Te duci resemnat la locul tău și te rogi la Dumnezeu să nu fii judecat prea tare. S-au dus amândoi la bucătărie, probabil te bârfesc în timp ce-și prepară cafelele. Nici nu înțelegi de ce-ți pasă atât de tare, nu-i ca și cum ți-ar fi vreunul din ei prieten.

În fine, îți propui ca la finalul programului să pleci puțin mai târziu, ca să eviți riscul de a te mai intersecta cu vreun coleg pe care nu-l cunoști bine. Măcar atunci să ai parte de puțină liniște sufletească…