Roxana Bitoleanu

Mă gândeam într-o zi cât de puține știu despre gestionarea banilor.

De fapt, mi-am dat seama că am avut așteptări prea mari de la școală, să mă învețe cum să-mi gestionez singură banii. Că na, nu e suficient să știu doar limba română, matematică, științe și o limbă străină în viață. Dar având în vedere că doar prin clasa a-X-a am avut o materie numită “Economie” și la acea oră (o oră pe săptămână) discutam cu totul alte subiecte decât unele economice, ce pretenții aș putea să am? Și cum la acea vârstă aveam cu totul alte preocupări, educația economică avea să mai aștepte.

6 ani mai târziu, după o facultate absolvită și niște voluntariat la o organizație studențească din ASE, întrebările despre economie au revenit. Mă bântuiau ele mai demult, de când am început să mă uit la emisiuni economice (“Biziday” a lui Moise Guran), dar mă mulțumeam cu ce “prindeam din zbor” de la televizor și articole de pe site-uri economice. Însă la un moment dat, termenii economico-financiari au început să nu mai aibă sens. Inflație, dobânzi, creanțe, fonduri mutuale, bonduri și nu numai, păreau să vină dintr-o altă limbă, despre care nu aveam habar. Așadar, m-am decis să mă autoeduc în privința finanțelor.

Primul pas: am căutat o carte care să mă pună la punct cu finanțele personale sau cum să-mi administrez mai bine proprii bani. Am ales folosindu-mi intuiția, nu rațiunea. Așa am ajuns să țin în mână “I will teach you to be rich”, o carte cu un titlu clișeu (care atrage), scrisă de un indian, Ramit Sethi. Are cam 200 de pagini, un scris măricel, multe grafice și povești exemplificatoare subiectului descris în fiecare capitol. Am citit-o în limba engleză, împrumutată prin bunăvoința unui deținător de cont la Bookster, căci personal nu am (“nu sunt fonduri”).

În paralel cu citirea cărții am urmărit, ce-i drept mai încet, video-uri despre economie de pe Khan Academy. Recomand din toată inima, căci orice subiect v-ar interesa există deja conținut care să acopere măcar nivelul de bază. Ca să nu mai zic de partea distractivă de a învața lucruri noi și sistemul lor de recompense.

Domnul Sethi are un limbaj destul de informal pentru ce mă așteptam eu să găsesc în carte. În multe paragrafe dă senzația de exasperare că cititorii săi, cu precădere cei din Marea Britanie, nu apelează la soluțiile sale salvatoare …din frică nejustificată. Povestește despre o cunoștință de-a sa care plătea taxe pentru cardurile sale de credit, deși putea să le anuleze cu un simplu telefon. Totuși, această cunoștință evita să dea acest telefon, amânând la nesfârșit. Din câte am înțeles din carte, în UK, cu puțin curaj, poți suna la bancă și să le spui ceva mai emoțional cum că ești clientul lor de atâta vreme și n-ai vrea să te muți la alții. Cei de la call center-ul care îți răspund la telefon au puterea de a anula aceste taxe (când spun taxe, mă refer pe sistemul românesc la comisioane, de tipul comision de retragere din ATM etc.). Ok, mai e și argumentul că băncile din UK au un cost de achiziție a noilor clienți foarte mare și e mai rentabil să-i păstreze pe cei existenți anulându-le comisioanele decât să cheltuie triplu să aducă alt client.

Cartea e alcătuită din 7 capitole, structurate pe principiul “un capitol pe săptămână, timp de 6 săptămâni”, iar în a-7a, recapitulare și debrief (zău că nu-mi vine un cuvânt potrivit în limba română, însă pentru necunoscători, este acea acțiune de după îndeplinirea unui obiectiv, când tragem învățăminte/concluzii asupra a ceea ce s-a petrecut în timpul procesului).

În prima săptămână putem învăța mai multe despre sistemul bancar din UK, unde există un scor — credit score, acumulat indiferent cine este emitentul cardului, câte ai și de la ce bănci. Ele, băncile au practic un sistem centralizat și văd dacă ai datorii, dacă ești bun platnic. De asemenea, în calitate de client al uneia dintre băncile din UK, poți vedea (online, de acasă) propriul tău credit report (www.annualcreditreport.co.uk pentru curioși). Următorul pas din prima săptămână este să te asiguri că ai un card (sau mai multe) nepurtător de taxe. Apoi, în mod evident, este să le gestionezi responsabil. Dacă ai datorii, începe să plătești la ele de îndată. Nu de mâine! Conștientizează cât de mare este datoria pe care o ai și în cazul în care constați că nu te poți descurca, sună să negociezi o restructurare a plăților și începe să setezi plăți automate, plătind cu un pic mai mult decât rata din prezent la cardul cu cea mai mare dobândă. Getting out of debt quickly will be the best financial decision you ever make.

A doua săptămână este despre contul tău din bancă. În primul rând, trebuie neapărat să te asiguri că ai un cont cu 0 taxe. Ramit Sethi e împotriva taxelor dacă ele pot fi anulate, mai ales în condițiile în care există bănci ce oferă conturi cu 0 peste tot. Bineînțeles, moderația este cuvântul cheie, pentru că dacă vei vedea o reducere de 0.2% a dobânzii la concurență nu trebuie să-ți schimbi banca. Al doilea pas este deschiderea unui cont de economii cu dobândă mare. Aici aș zice că trebuie analizat contextul din perspectivă mai largă. În momentul de față, în România (în Uniunea Europeană, de fapt) dobânzile bancare se învârt undeva la 1% anual. Cu alte cuvinte, dacă aveți să zicem 100 lei strânși într-un cont de economii, cu dobândă 1% anual, după 1 an, veți avea 101 lei. Așadar, dacă vreți să economisiți, mai bine ați căuta alte căi, cu o rentabilitate mai bună. Ultimul pas din a doua săptămână este să finanțați noul cont de economii — prin automatizarea unui transfer lunar cu o anumită sumă sau prin alte metode.

A treia săptămână este despre viitor. În primul rând, dacă ești angajat ar trebui să te alături schemei de pensii pe care o oferă angajatorul tău. În România, cred că acest pas este echivalent cu contribuția la pilonul III de pensii private. Apoi, dacă (încă mai) ai datorii, fă-ți un plan de a nu le mai avea. Citez: Get serious about getting out of debt. Run a calculation from www.moneybasics.co.uk to see how much you could save by paying an extra £100 or £200 per month. Cu alte cuvinte, cât poți economisi pe termen lung plătind acum mai mult? Și nu în ultimul rând, deschide-ți un cont unde să economisești, atât cât îți poți permite lunar, pentru bătrânețe. Știu, pensia pare departe tare, dar timpul trece oricum.

Săptămâna a-4a este despre cheltuieli. După ce iei salariul (sau venitul pe care îl obții periodic), determină ce cheltuieli ai și devino conștient în legătură cu ele. Optimizează-ți cheltuielile. Există cheltuieli fixe și cheltuieli variabile (nu le zic costuri, sună ambiguu, deși așa le-am învățat în teorie). Prin optimizare se va înțelege așa: cam cât costă asigurarea mașinii, de exemplu? Poți obține aceeași poliță cu aceleași servicii de la un alt asigurator pentru un preț mai bun? Poate că exemplul cu mașina nu e cel mai fericit ales, căci aici e vorba și de calitatea serviciilor și seriozitatea asiguratorului. Dar sunt convinsă că ați înțeles ideea. Apoi, pasul următor este să economisești având un scop (sau mai multe) — o vacanță mult dorită, de exemplu.

Iată un tabel cu câteva cheltuieli posibile și procentele aferente din venitul tău lunar:

Costuri fixe (chirie, utilități, rate etc.) 50–60% Investiții (pensie) 10% Economii (vacanțe, cadouri, cheltuieli neprevăzute) 5–10% Cheltuieli fără regrete (mâncat în oraș, petreceri, filme, haine etc.) 20–35%

*toate aceste procente sunt doar recomandări și nu trebuie urmate întocmai

După ce am citit capitolul acesta, am căutat o aplicație (Hello, gen Y-ers!) de gestiune a banilor. M-am oprit la Monefy. Îmi place cum împarte cercul și-mi arată procente și iconițe relevante. Pentru mine a fost o alegere bună. Alte aplicații de gestiune a banilor populare (dar netestate de mine) sunt: Mint, CashBase (dezvoltată de niște români din Cluj), Spendee, PocketBudget, MoneyWise, CashControl (tot românească). Mint este o aplicație foarte complexă, nu am reușit să o folosesc foarte mult, însă din ce am văzut din video-uri de prezentare, se integrează cu contul tău bancar (indisponibil în România).

E important și interesant deopotrivă să vezi cam pe ce se duc banii tăi și unde ai putea optimiza. Pentru mine, să văd procentele a funcționat mai bine decât un Excel. Cred că aici merită să experimentați cu diverse metode până o găsiți pe cea potrivită.

Săptămâna a-5a e despre imaginea de ansamblu. Sfatul e să ai toate conturile vizibile și accesibile dintr-un singur loc online. Din motive de securitate, nu cred în acest sfat. Deși e mai comod să-ți vezi toate conturile online logându-te o singură dată, nu cred în siguranța metodei.

Săptămâna a-6a este despre investiții. Și tot ce am înțeles din acest capitol e că a investi nu este numai despre a juca pe bursă. O investiție poate fi și a pune deoparte bani pentru pensie. Însă despre investiții voi mai învăța și voi mai scrie atunci când îmi va fi și mie clar despre ce e vorba în propoziție.

În concluzie, după 6 zile cu această carte, am aflat că:

  • E ușor să văd pe ce anume dau banii odată ce am găsit metoda potrivită pentru mine;
  • Deși pensia e la 40 de ani distanță, e bine să încep să economisesc devreme pentru ea — unul din cele mai mari regrete ale oamenilor de 40 de ani e că n-au pus ceva deoparte mai devreme pentru zilele de bătrânețe;
  • Nu cheltui mai mult decât câștigi! (sau matematic ∑ cheltuieli < ∑ venturi );
  • Investițiile nu sunt ceva negativ, dar ca orice lucru necunoscut, tendința e de frică spre respingere. Ar trebui să învăț mai multe despre asta;
  • Pentru că nu am avut parte, ca națiune, de o educație financiară minimă, discuțiile despre bani sunt în continuare subiecte tabu (We do not speak his name!) și probabil sunt o cauză a creditelor neperformante actuale și a multitudinii de procese în instanță. În cazul creditelor, băncile au tot interesul să vă determine să semnați fără a citi astericsul de jos, cu litere de-o șchioapă, dar care conțin informații esențiale — indice Robor, DAE (dobândă efectivă anuală), comisioane fixe, comisioane variabile și dacă banca poate pe parcursul creditului să mărească aceste taxe etc., care vor afecta toată perioada de creditare.

Originally published at roxbit.ro on April 17, 2016.