Secretele impotriva fricii pe care nu le stie niciun speaker motivational

Serban Groza
9 min readJun 3, 2018

--

Stateam cu ochii fixati pe tavan. Incercam sa gasesc un punct asupra caruia sa ma concentrez, dupa cum invatasem din multiplele ore de meditatie practicate. Incercasem adineauri sa ma focusez pe respiratie, dar mintea mea era rebela si, mai mult de atat, ingrozita. Ma simteam ca si cum o gramada de necazuri aveau posibilitatea de a se cobori asupra mea, cu toate ca, uitandu-ma obiectiv la propria existenta, totul mergea lin, fara niciun eveniment major negativ.

Deja erau cateva zile de cand traiam intr-o anxietate continua, in care ganduri pline de frica imi invadau mintea cam pe la aceeasi ora (ora 11 dimineata) si se mentineau cu precadere pe toata durata amiezii, pana mintea se potolea undeva la lasarea intunericului. Si repet, mi-era frica de orice, dar nimic din ceea ce ma framanta nu avea posibilitatea de a se intampla.

Asa a fost pentru mine vara lui 2017. 3 luni in care ma simteam ca si cand plantezi bomba la counter strike si astepti, cu pusca in spinare, sa impusti pe oricine vrea sa o dezamorseze. Adica eram intr-un stres continuu.

Si daca ai chestiona un speaker motivational despre ce e de facut in situatia asta, ti-ar spune ca frica vine de la faptul ca eviti ceva din tine, ca nu accepti cu totul clipa prezenta, ca abandoneaza-te in iubire, ca du-te si razi si iubeste si alte lozinci care de fapt nu spun nimic. Spune-i tu la unu’ care e intr-o frica continua ca trebe sa se abandoneze in iubire si tu, cel care ai dat sfatul, vei fi primul abandonat. Sfaturile flower power, cum ca toti sa ne iubim pentru ca e soare afara, nu merg. Totusi, in parte, speakerul zice el ceva adevarat: frica poate veni ca o respingere a unui sentiment. Dar, de cele mai multe ori frica vine pentru ca al tau creier e defect.

Majoritatea oamenilor simt deseori frica. Si nu frica instinctului de supravietuire, care e perfect normala si utila. E chiar ok sa simti frica cand se apropie autobuzul de tine in viteza, iar tu esti in princess-mode si valsezi ca o lebada in bataia luminilor reflectate de farurile autobuzului. E perfect normal ca atunci sa simti un junghi in stomac, sa-ti tremure un pic tocurile si sa te dai la o parte. In schimb, frica psihologica, aia care te face sa te scuturi la gandul ca cine stie ce s-ar putea intampla peste 5 ani, nu are vreo justificare. Speakerii ti-ar spune ca nu accepti viata, eu zic ca viata ta e praf si nu prea ar fi ok sa o accepti, ci sa o schimbi.

Sunt un tip ce nu are obiceiul acceptarii. Am fost crescut in spiritul invingerii de obstacole. Asta uneori e bine, uneori e o prostie. E extraordinara replica unui personaj din serialul Dark de pe Netlix, care in momente de cumpana, lua rozarul in mana si spunea cu voce tare:” Da-mi, Doamne, puterea de a schimba lucrurile ce se pot schimba, de a accepta lucrurile ce nu se pot schimba si capacitatea de a face diferenta intre ele.”

Frica, stiintific vorbind, e o pompare extrema a hormonului numit cortisol. Cortisolul functioneaza normal atunci cand se apropie autobuzul de tine si te sperii, si nu functioneaza deloc bine atunci cand esti intr-un stres continuu datorat faptului ca nu stii daca iti mai gasesti bilete cu reducere la Never Sea. Cortisolul se ocupa in mod direct de frica, iar ca orice hormon, are perioade naturale, in timpul zilei, in care creste si descreste.

Cortisolul e cel mai puternic dimineata. Atunci se naste o doza puternica de energie, de adrenalina, ce iti va servi pe toata durata zilei. Asta e conditionarea biologica din mosi-stramosi, de cand oamenii se trezeau si se apucau direct de munca, nu se trezeau si se apucau sa dea scroll propriei vieti.

Problema e ca s-a cam argumentat stiintific ca omul primitiv, inainte de a se apuca de munca, lua micul dejun, nu isi bea cafeluta, ci manca un mic dejun bogat in proteine, sau ce gasea el pe langa cele 3 crengi care ii alcatuiau culcusul. Astfel, mancand un mic dejun puternic, se putea ocupa de treburile zilnice, domolind totodata expansiunea anormala a cortisolului prin corp. Asta pentru ca, daca nu mananci dimineata, cand cortisolul e enorm, te pui intr-o pozitie in care, pe toata durata zilei, el va fi cu totul neregulat. Adica vei fi nevoit sa dormi la pranz si sa stai ca bufnita noaptea, pentru ca hormonii tai nu respecta ritmul circadian. Din moment ce, nemacand declansezi un stres si mai mare in corp, e perfect logic ca toata ziua vei avea un stres necontrolat, te vei enerva din orice si orice te va afecta. In concret creezi un mediu propice aparitiei fricii, sau oricarui obicei patologic ce se manifesta in tine atunci cand lucrurile nu te gusta. De aceea, unii oameni cand sunt infometati se enerveaza (pentru ca asa le e obisnuit creierul), iar altora le e frica (cum e subsemnatul).

Astfel, primul pas ca sa extirpam frica e sa mancam un mic dejun urias. O sa zici ca nu ti-e foame si o sa-ti spun ca nu-mi pasa. Mananca micul ala dejun, indiferent de pofte. De asemenea, daca esti hipoglicemic din fire (exact ca subsemnatul), adica daca nu mananci o data la 3–4 ore te enervezi, si simti cum viata incepe sa te paraseasca, nu te atinge de carbohidrati, adica nu ingurgita paine, cartofi, faine, fructe (da, nu baga fructe daca esti hipoglicemic), paste, orez, ovaz, tot ce da ca rezultat pe google cand scrii “carbohidrati”.. In fapt, de vreo 3 luni am o dieta low carb, axata pe o gramada de fibre si proteine de origine animala si cu un continut mediu spre mare de grasime. Despre beneficiile unei astfel de diete mai tarziu, acum e doar important sa iti dai seama ca e posibil sa nu ai voie sa bagi pufuleti la micul dejun.

Deci, mananci un mic dejun enorm, in care focusul sa fie pe proteine si fibre. Sub nicio forma nu bei cafeaua pe stomacul gol, si te rog din suflet, nu mai bea cafeaua la 3 minute dupa ce te-ai ridicat dintr-un somn de 8 ore. E lipsit de logica sa bei ceva care sa te energizeze, cand tu timp de 8 ore ai hibernat cu scopul precis de a te energiza. Bea cafeaua undeva la 2–3 ore dupa ce te-ai trezit (intervalul cel mai bun e ora 10–12 pentru prima cafea si 12–17 pentru a doua-atunci cortisolul e mic) si niciodata pe stomacul gol, pentru ca vei creste enorm nivelul de cortisol din corp, indeosebi datorita cafeinei si faptului ca a ta cafea e o bautura acida. In perioada din vara lui 2017, cand am avut cele mai mari atacuri de panica, faceam ambele greseli: nu mancam nimic pana la ora 12 si incepeam ziua cu o cafea.

Acuma sunt multi care zic sa nu bei cafea, iar eu zic ca depinde. Depinde de ce incropesti de-a lungul zilei. Daca stai la orizontala si te gandesti la primavara, nu e nevoie de cafea, pentru ca nu consumi multa energie. Daca esti student nu la o facultate de apa minerala, unde ti se cere sa ai o minte plina de precizie si rapiditate, e cam necesar sa consumi cafeina. Daca e sa facem o lansare in istorie, vedem ca popoarele ce aveau cel mai mare consum fizic erau si popoarele ce consumau cea mai mare cantitate de cafeina. Adica avem pe cei din america de sud (argentinieni, chilieni, etc) care beau zilnic cantitati mari de yerba mate, un ceai pe care il sorb si eu acum, in timp de scriu balada asta, avem africanii care pe timp de zi consuma boabe de cafea si unt ( viitorul Bulletproff coffee), avem calugari zen care, pentru a putea medita, consuma cantitati mari de ceai verde si negru. Cafeina a fost consumata tot timpul si e mai mult ca necesara in perioada asta, cand ti se cere sa ai tot timpul mintea limpede si focusata, pentru ca viitorul client poate sa apara dupa ora ta normala de lucru. Deci poti bea cafea, dar nu pe stomacul gol si nici pe departe exact dupa trezire.

Pana acuma ai inteles ca trebe sa bagi multe proteine la micul dejun si faza cu cafeluta. Urmeaza sa dezbatem importanta magneziului si la final nicotina.

Manageriezi stresul ( frica) in functie de cat magneziu ai in corp. Magneziul poate fi considerat si un adaptogenic, in sensul ca, daca il iei dimineata (exact dupa micul dejun) te pui in postura in care vei avea pe toata durata zilei o energie constanta si calma, iar daca il iei seara, te va ajuta sa adormi. Eu consum Magnerot, pentru ca ala cica se asimileaza cel mai bine. Stand de vorba cu niste sefi de promotie de la diferite facultati din Cluj, cam pe toti i-am auzit ca iau o gramada de magneziu, in special datorita faptului ca te ajuta sa ai o minte limpede, ce poate sta calma in fata stresului sesiunii. Deci imi iei magneziu dimineata si seara. Problema e ca, in contact cu cafeaua, cele doua elemente se anuleaza reciproc. Adica bautura neagra isi pierde efectul in fata magneziului si magneziul nu te mai ajuta cu nimic cand da de cafea. De aia, eu zic sa te reprofilezi usor, in sensul ca ar trebui sa consumi ceiut verde, negru, yerba mate (toate avand cafeina, dar si tianina), pentru ca se pare, nu stiu de ce, ca magneziul nu e neutralizat de cafeina din ele.

Pentru cei care fumeaza, acum: nu o sa iti zic sa te lasi si de-alea, pentru ca e o discutie fara sens. Asta pentru ca nicotina e folosita de mii de ani, fiind un element ce vindeca mitocondria. De aceea, unii dupa ce fumeaza simt o mare cantitate de energie cum se revarsa in corp, pentru ca mitocondria se umple de nicotina si implicit de energie. Atata doar ca e posibil sa fie prea multa energie daca bagi si cafea in aceeasi zi. Iar pulseul ala enorm de energie are facultatea de a se materializa in frica, furie, ganduri rapide si necontrolate si multe alte stari deloc zen. Unii nu mai reactioneaza la nicotina, in sensul ca aceasta ii adoarme, dar chestiunea nicotinei e sensibila, nu poti sa garantezi in mod concret ce efect ar avea asupra ta, ci doar ca, daca tigara te energizeaza, tigara, prin ridicarea cortisolului, are vocatia sa iti produca frica si o stare generala de neliniste. Deci e posibil sa mananci un mic dejun bun, sa iti bei cafeaua atunci cand trebuie si sa se duca totul pe Somes atunci cand fumezi.

Si ultimul pas in tratarea fricii. Am un coach caruia ii dau o caruta de bani si pe care ii dau cu mare drag, pentru ca fiecare sfat a lui e foarte bun. Intr-o sesiune recenta, il intreb despre cum sa manageriez cantitatea enorma de energie din mine, ce deoseri, daca nu e manifestata, prinde calea fricii. Ma intreaba:

“Faci sport?”

“Da, foarte mult”.

“Ok, fa mai mult. De fiecare data cand te loveste frica si nelinistea, fa sport.”

Treaba cu frica e in felul urmator. Frica e o forma de energie. Energia, daca e dispusa proportional in corp, creeaza armonie si fericire. Daca e prea multa, formeaza tensiune. Poate ai trait senzatia cand stai singur duminica, nu ai ce sa faci, si dintr-o data te loveste o senzatie ce iti spune “trebuie sa fac ceva, vreau sa fac ceva”. Daca asculti gandul ala, si in continuare nu te misti de pe Dormeo, simti cum incepi sa te agiti si tot felul de ganduri tensionate incep sa te atace. Asta pentru ca orice energie are pornirea inerenta de a se manifesta in plan fizic. Cand tu nu dai curs dorintei sale de manifestare, va cauta o alta cale de a prinde viata, si aceea, de cele mai multe ori e calea gandirii, pentru ca gandirea consuma o gramada de energie (60 % din glicogen e absorbit de creier) si implicit, prin consumare, se reduce tensiunea din corp, doar ca tu, datorita gandurilor pline de frica, vei fi epuizat. De aceea, in loc sa dai viata gandirii distructive, te invit ca dimineata, dupa ce ai mancat micul dejun si ti-ai luat magneziul, sa te asezi la birou, sa iei o foaie si sa iti setezi niste obiective mari pentru ziua aia, canalizandu-ti toata energia asupra indeplinirii lor. Sunt unii oameni care se vindeca prin meditatie. Pentru unii, meditatia nu merge. Iti spune un tip ce a stat in lotus tone de ore, de 5 ani in coace. Nimic nu ma vindeca de frica ca senzatia de a-mi scrie tintele pe hartie si de a ma apuca sa lucrez la ele. Sunt unii oameni veniti pe planeta pentru a face pace cu durerea din ei. Sunt altii veniti pentru a prelua energia durerii si a o alchimiza, ea devenind principalul combustibil intru realizarea scopurilor proprii. Si dupa ce iti scrii obiectivele, poti sa iti bei si cafeluta.

Despacito.

--

--

Serban Groza

Sunt fost speaker motivational. Am abandonat domeniul din dorinta de a nu mai vorbi prostii care prind la public. NU scriu despre iubirea de sine, sorry.