Curcuminul, mai puternic decat opioidele?

Opioidele sunt substante analgezice cu actiune foarte intensa. Cea mai timpurie referire la cresterea si utilizarea opiului este din anii 3400 i. Chr, atunci cand macul a fost cultivat in Mesopotamia inferioara (sud-vestul Asiei). Sumerienii l-au numit ”Hul Gil” (planta bucuriei). De la sumerieni, planta a ajuns la asirieni si apoi la egipteni. Pe masura ce oamenii deveneau constienti de calitatile si puterea opiului, cererea pentru acesta a crescut considerabil.

In general, opioidele sunt asociate cu abuzul si dependenta. Totusi, acestea sunt cele mai eficiente medicamente pentru ameliorarea durerilor. Morfina, un analgezic opioid, a fost extrasa in 1803.

La sfarsitul secolului al XX-lea, s-au facut progrese majore cu privire la modul in care opiaceele au fost utilizate in ceea ce priveste managementul durerii, insa a crescut si comercializarea acestora in scopuri nonmedicale.

Morfina si codeina sunt opiacee extrase din mac. Opiaceele semisintetice si sintetice sunt derivate din cele naturale, cum ar fi heroina, oxicodona, fentanilul, metadona, etc. Opioidele sunt preparate in combinatie cu alte analgezice, cum ar fi hidrocodona si paracetamolul si ajuta la reducerea durerii insa aduc cu ele si numeroase efecte secundare si diverse probleme cum ar fi dependenta si toleranta, motive pentru care sunt si prescrise abia in ultima instanta pentru a gestiona durerea, cand alta medicatie se dovedeste a fi neputinsioasa.

Cum actioneaza opioidele asupra durerii?

Opioidele actioneaza legandu-se de anumite proteine din corpul nostru, proteine cunoscute sub numele de receptori opioizi. Exista cativa receptori opioizi (miu, kappa, delta) insa acestia exercita un efect analgezic prin atasarea de receptorii miu (localizati in hipotalamus).

Acesti receptori sunt distribuiti prin tot corpul si sunt implicati in modularea durerii. In afara de gestionarea durerii, ei joaca un rol important in mecanismele de aparare, starea de spirit si stres. Acest sistem este cunoscut sub numele de sistem opioid

endogen.

Opioidele endogene sunt cuprinse in trei grupe de peptide: enkefalinele, endorfinele si dinorfinele. Acestea sunt importante pentru perceptia senzatiei dureroase, reactiile afective, reglarea functiilor vegetative, reglarea functiilor neuroendocrine. Actiunea lor principala este exercitata asupra sistemului nervos central si asupra terminatiilor nervoase, micsorand excitabilitatea acestora in fata durerii.

Dupa cum am mentionat anterior, opioidele provoaca si o serie de efecte secundare. Printre acestea se numara constipatia, greata, senzatia de mancarime, modificari ale starii de spirit, incapacitatea de a mai gandi rational, etc.

Cei care le folosesc in mod regulat, dezvolta o oarecare toleranta fata de aceste substante, doza obisnuita nu isi va mai face efectul in fata durerii, ba chiar suferinta va spori in intensitate in urma aparitiei unei senzatii numite hiperalgezie opioida.

In general, atunci cand pentru a calma durerile puternice sunt folosite opioidele, nu sunt semnalate modificari comportamentale majore insa, in unele cazuri, acestea exista, inducand o stare de dispozitie placuta, euforica, incat anumiti indivizi devin dependenti de ea si simt nevoia de opiacee chiar si in absenta durerii.

Poate curcuminul sa inlocuiasca opioidele?

Curcuminul, principalul ingredient al turmericului (binecunoscut condiment oriental), poseda excelente proprietati analgezice si contracareaza atat durerea de natura inflamatorie cat si durerea neuropatica. Iata 3 motive pentru care este preferat curcuminul in locul opioidelor sau este indicata folosirea lui ca tratament adjuvant:

Pentru a inhiba durerea, curcuminul actioneaza in acelasi mod ca opioidele

Durerea neuropatica este o complicatie care apare frecvent in cazul persoanelor care sufera de diabet. Un studiu realizat pe animale a scos la iveala faptul ca administrarea de curcumin a redus durerea iar administrarea naloxonului a redus efectul curcuminului. Acest naloxon actioneaza ca o substanta concurenta a opioidelor cu rol in blocarea receptorilor opioizi. Practic acesta inverseaza efectul opioidelor si acest lucru arata ca abilitatea curcuminului de a inhiba durerea implica sistemul opioid endogen. In mod similar, in urma unul alt studiu pe modele animale, curcuminul si-a dovedit eficienta blocand durerea prin interactiunea cu receptorii opioizi.

In diferite cazuri de durere nociceptiva, curcuminul este un bun inhibitor al durerii prin interactiunea sa cu sistemul opioid endogen si prin actiunea pe care o exercita asupra inflamatiei.

Curcuminul contracareaza toleranta la opioide

Utilizarea pe termen lung a opioidelor provoaca rezistenta sau toleranta la o anumita doza. Asta inseamna ca doza respectiva sau acel opioid nu-si va mai face efectul scontat. Cercetarile au investigat rolul pe care curcuminul il are in reducerea durerii, rol similar cu cel al opioidelor, precum si ameliorarea efectelor secundare si a tolerantei opioide.

Cercetatorii de la Universitatea din Illinois au identificat ca nanocurcuminul reduce in mod semnificativ durerea atunci cand este administrat in combinatie cu morfina, atenuand toleranta acesteia din urma. In continuare, s-a identificat modul in care curcuminul poate preintampina toleranta la opiacee. In studiul lor, cercetatorii au folosit nanocurcumin, cu scopul de a depasi problema biodispinibilitatii.

Ei au observat ca curcuminul atenueaza atat toleranta cat si dependenta de opioide, fara a afecta capacitatea morfinei de a reduce durerea. Acest mecanism a implicat abilitatea curcuminului de a ihiba sau a suprima activarea de catre morfina a genei CaMKIIα.

CaMKIIα sau Ca2+/calmodulin-dependent proteina kinaza II este o enzima care joaca un rol important in toleranta si dependenta de opioide, exprimata pe scara larga la nivelul sistemului nervos central; inhibarea activitatii sale poate inversa toleranta si dependenta de opioide.

Un alt posibil mecanism implicat in diminuarea tolerantei la opioide este inhibarea factorului neurotrofic derivat din creier (BDNF) — o proteina care este vitala pentru supravietuirea celulelor creierului si care poate combate actiunea pe care morfina o are asupra creierului.

Un alt studiu arata ca curcuminul poseda un efect bifazic asupra tolerantei la morfina: in doze mici reduce toleranta si potenteaza actiunea analgezica a morfinei, dar in doze mari creste si agraveaza toleranta.

Curcuminul reduce simptomele de sevraj care apar in urma administrarii morfinei

Un studiu publicat in „Psihofarmacologia” (decembrie 2014) arata ca curcuminul poate inhiba dependenta de morfina. Cercetatorii au ajuns la concluzia ca curcuminul poate servi ca tratament adjuvant pentru cei care iau opioide pe termen lung, avand drept scop inlaturarea dependentei. Actionand la niveluri genetice si controland expresia proteinelor care reglementeaza activitatea creierului, curcuminul reduce dependenta de morfina si atenueaza efectele secundare ale acesteia.

Utilizarea pe termen lung a morfinei poate deteriora celulelor creierului si favorizeaza aparitia stresului oxidativ. Curcuminul protejeaza celulele creierului fiind un foarte bun antioxidant.

Este interesant de stiut ca curcuminul actioneaza pe aceeasi cale cu a analgezicelor opioide avand drept scop calmarea durerilor. Acest lucru face din el o alternativa potentiala la analgezicele opioide, fiind lipsit de efecte secundare si care nu cauzeaza dependenta.