Încântată de trotuare

Aseară m-am plimbat pe bulevardul Ștefan cel Mare și Sfânt (mai uitasem să adaug și Sfânt), ce să spun, departe de a te afla pe Champs-Elysees. Era o oră de vârf, cînd toți se întorceau de la serviciu. Am hotărît să parchez mașina și să merg pe jos câteva cartiere. Recunosc că de când merg cu mașina nu prea știu ce se întamplă pe trotuare.

Ca plimbarea mea să aibă un sens am zis să mă duc la magazinul Nr. 1 să imi cumpăr niște fructe. Aveam de parcurs trei străzi perpendiculare cu bulevardul principal.

Astfel, am pornit de la strada Tighina, pe partea dinspre piața centrală. Era multă lume cu sacoșe pline de bunătați, probabil că după serviciu au trecut pe la piață, căci se spune că e mai ieftin acolo. Eu nu am mers demult la piață, cred că de vreo 6 ani. Și știți de ce? Nu pentru că situația financiară e mai bună, ci pentru că la piața centrală am fost furată de vreo 7000 de lei și de mult timp petrecut pentru restabilirea actelor ce erau în portmoneu și nu în ultimul rînd, mi s-au furat lacrimi și mi s-au dăruit emoții negative.

O altă experiență negativă a fost că ori de câte ori cumpăram fructe sau legume de la piață eram de asemeni furată. Doamnele vânzătoare când cântăreau, aveau sau niște greutăți suplimentare sub talerul cântarului, sau aveau niște sacoșe legate de taler și în momentul cântăririi trăgeau de ele în jos. Am avut atâtea neplăceri când le spuneam să ridice mâinele sus (eu înțeleg că se crea o impresie că sunt polițistă), dar era necesar ca să demonstrez că la un kilogram eram furată de 200 grame de produs. De atunci nu mai merg la piață. Prefer marketurile, care ultima vreme propun produse mai ieftine decât la piață. Dar chiar dacă și sunt produse mai scumpe, nu pot compara modul de deservire, curațenia, temperatura dintr-un market, cu piața centrală.

Mergând încet am început să analizez oamenii.

La stația de la Armenească stateau două femei corpolente, foarte bine îmbrăcate cu niște cojoace, care se lăudau cu vânzările de azi și care spuneau că merg acasă căci le asteaptă “o chileală” cu cumătrele. Și m-am gândit, cât de diferit percep oamenii sensul vieții.

Mi-a atras atenția un cuplu, care mergeau cam la distanța de vreo 30 cm unul de altul. Ea cu un trandafir învelit în celofan în mână, frumușică, aranjată. El, cu părul dat cu gel, cu bluji suflecați, probabil așa a văzut el mai frumos, cu ciorapi albi și în mocasine. Mergeau încet. Cred că era prima întîlnire. M-a amuzat acest moment. Oamenii când încep să își dea întîlniri pentru primele dăți sunt atât de caraghioși. Apoi, în timp, devin mai reali sau chiar mai buni. Mă gândeam că în cazul lor, în ceva timp, ea o să îl ajute să își schimbe stilul sau invers, el „o să o ajute” să îl dobîndească pe al lui.

Un alt gând mi-a venit, poate nu e legat de cuplul dat, dar totuși, multe dintre fetele noastre sunt atât de frumoase și grijulii până a se căsători, dar după mariaj, devin atât de chinuite și se împacă cu gândul că după căsătorie nu mai e nevoie să ai grijă de tine, oricum ești măritată. Cât de greșit e să gândești așa. Astfel stima și încrederea în sine la majoritatea femeilor din Moldova (mai ales de la sat), sânt foarte scăzute.

Ajungând la strada Eminescu, am intrat în libraria Făt-Frumos. Nu m-am uitat la nimic, decât am mers direct la secția Fiction și am luat de pe raft cartea lui Andrei Zapșa Великая Битва, am luat-o pentru că e scrisă de un moldovean și pentru că moldovenii ce crează trebuie încurajați. Plus, am avut o discuție cu Andrei prin facebook și mi-am exprimat admirația pentru el și i-am promis că numaidecât o să o citesc. După ce am ținut cartea în mână am spus “Nasc și la Moldova oameni!”

Am mai trecut și pe la magazinul cu haine Made in Moldova — Iuvas. Am rămas mulțumită de cele văzute. Au creat diverse modele, mai ales cu imprimeuri naționale, la care nu am rezistat și am cumpărat și mie și soțului câte o bluză. Dar să vedeți cât de frumos sunt împachetate lenjeria de corp pentru bărbați. Bravo lor!

Am ajuns și la Nr.1. Am cumpărat fructele. Ieșind din magazin o țigancă cu un copil cerșea. Iar la câțiva metri de ea mai era și un țigan în cărucior. Atunci am observat că de-a lungul bulevardului stau o mulțime de oameni cerșind. Nimic neobișnuit pentru Chișinău. Dar am observat că mulți dintre ei sunt bătrânei. Și ei cerșesc cu ezitare. Parcă întind mîna, parcă nu. Mi se rupea inima de ei. Și așa cum era de așteptat m-am gandit de bine la guvernanții noștri. Dar acest subiect nu vreau să îl desfășor. E cum ai bate apa în piuă. De asemeni, ca să nu cerșească, o bătrânică vindea niște împletituri. Eu cred că la toți ne trebuie niște ciorapi împletiți sau o mușcată să avem în casă. Așa-i?

Plimbarea aceasta nu a fost una ușoară. Trotuarele reparate sau pavate cu vreo 2 ani în urmă arată groaznic. E imposibil pur și simplu să te plimbi. Ele toate sunt dărâmate. Cu gropi. Și pentru că se topea zăpada, erau pline cu apă. E jalnic să vezi cum arată trotuarul de pe strada principală a Chișinăului.

Am mai observat că la ora 18:00 magazinul Sport nu mai lucra. Nu știu de ce spun asta, dar m-am mirat :) De asemeni, s-a deschis un magazin nou “BUTKA“ unde se vând accesorii pentru telefoane și computere. Am mai observat că apar pe la colțuri de străzi vânzători de citrice. Asta în cazul când nu reușești la piața, totul este la dispoziția ta.

Nu știu cum să închei acest articol, dar vreau să spun că mergînd pe jos pe trotuare, poți să înțelegi unde trăiești, cultura oamenilor de aici și valorile pe care le avem noi.

PS: Venind de la magazinul Nr.1 spre Tighina, coaja de la banana mâncată nu am avut unde să o arunc, decât într-un coș de lângă stația de troleibuze de la strada Armenească. De ce???

PPS: Prima imagine este de pe Champs-Elysees.

��{�u� �

One clap, two clap, three clap, forty?

By clapping more or less, you can signal to us which stories really stand out.