“London is the capital of Great Britain" sau "Hai, povestește cum la Anglia"

“Surpriza”

Surprizele sunt cele mai neașteptate lucruri ce ți se pot întâmpla în viață.

A fost ziua mea de naștere. La întrebarea soțului meu, ce aș dori să primesc cadou de la el, i-am zis că nu știu ce aș dori, parcă am de toate. Atunci un pic m-am alertat, ce s-a întâmplat cu mine, îmbătrânesc sau chiar nu am nevoie de nimic? Dar m-am liniștit, pur și simplu mi-am schimbat valorile.

După ce mi-a pus această întrebare, aflu că bunul meu soț a cumpărat bilete la avion spre Marea Britanie. Desigur că m-am bucurat, mai ales ca va fi prima oară cand voi merge acolo.

„Wizz air” sau „A doua surpriză”

Călătoria noastră a început cu… Wizz air :) Oooo, ce companie de zbor ieftină. Parcă totul era ok. Am făcut check-inul acasă (bine, așa cel puțin nouă ni s-a părut că l-am facut) și ne pornim la aeroport. Când ajungem acolo, ni s-a spus că noi trebuia să printăm pe foaie check-inul, dar așa, trebuie să mergem la casă și să platim 70 euro. Am plătit, că nu ai cui să dovedești că tu nu ai fost informat și nu ai știut de aceasta.

„Egor”

În avion ca în avion. Cel mai plăcut din zbor a fost că alături de noi a stat un tânăr cu care am putut să discutăm diferite teme interesante. El s-a mirat că în Moldova mai sunt cupluri care pur și simplu pot să călătorească și să viziteze ceva. El mergea să gasească ceva de lucru în Londra, ca mai apoi să vină și să deschidă o afacere în Moldova. Am schimbat multe idei din cărți și din filme. Din toată discuția cu el am realizat că tinerii sunt citiți, tind să se dezvolte și după finisarea unei universități, și că în pofida sistemului din Moldova mai doresc să se întoarcă „acasă”. Și apropo, el s-a așezat pe acel loc, pentru că oferise locul lui unei mame cu doi copii, de care tot el a avut grijă tot zborul.

„Luton”

Pentru că totuși am apelat la niște rude ca să ne cazeze acolo în Marea Britanie, când am ajuns în aeroportul din Luton am așteptat în jur de o oră ca să vină să ne ia. Dar nouă nu ne-a fost urât. Ne-am relaxat pe un scaun și priveam oamenii. Analizam cum se comportă. Cine îi întâlnește. Cum reacționează. Cum vin îmbrăcați din diferite țări.

Observații: Două fete lesbiene s-au întâlnit. Straniu de tot ce am văzut. (nu comentez). O altă fată a sărit în brațele iubitului care o aștepta de la zborul din Tel Aviv. Au căzut jos. Ea era în șlapi. Un moldovean alerga de se îneca în respirație, să o întâlneacă pe soția cu doi copii. (E femeia din avion, de care a avut grijă Egor). Mulți taximetriști de origine arabă stateau cu diferite tăblițe pe care erau scrise nume de persoane. Îmbrăcați la costum și cravată, dar… murdari. Din București au venit mulți țigani. Impresionant când am văzut o doamnă masivă cu o fustă lungă și sorț. Ohhh… mamă… șorț! Și desigur că era în galoși… Din Islanda au venit parca un grup de Moși Crăciuni. Și avea încălțăminte foarte călduroasă. Din Tel-Aviv au venit foarte mulți evrei tradiționali, cu pălării negre și cu păr lung prin părți, dar cu genți în pătrățele mari cu nu știu ce pline, căci le duceau foarte ușor. Erau și cu soțiile, care arătau ca din filmele despre evrei. Aveam impresia că se mută cu traiul în Marea Britanie. Printre acești evrei am observat o pereche în vîrstă, cu părul sur. Draguț îmbrăcați și cu pantofiori curați. Micuți de statură. Duceau împreună căruciorul, iar la o oprire s-au uitat unul la altul și au zambit dulce. Soțul mi-a zis ca noi tot așa o să arătăm la bâtrînețe :)

O concluzie ce mi-am facut-o așteptînd în aeroportul din Luton: Poți să spui destul de multe lucruri despre oameni dacă te uiți la încălțămintea lor, de unde vin, ce vârstă au, starea socială, financiară și multe alte lucruri care pot să îți vină în minte.

„Nottingham”

Rudele noastre trăiesc în Nottingham, cam la vreo 200 kilometri de Londra. Acolo am dormit toate cele 5 nopți. Casa era foarte drăguță și cam toate casele arată așa. De fapt în Anglia nu prea se diferă casele. Nu poți să ai o casă diferită de a altora sau să fie poziționată cum vrei în ogradă. Este o regulă care face ca localitățile să arate superb.

Nottingham este orașul lui Robin Hood. Nu prea știam multe despre el, dar peste tot simteam „duhul” lui. Am vizitat și un castel al lui. Mai bine voi reda în poze ceea ce este acolo.

Am luat un ghid care ne-a dus prin niște grote. Dar sinceră să fiu nu am înțeles ce a vorbit. Oh! da! Englezii au un accent foarte deosebit.

În muzeul din castel am văzut atâtea stranietăți. Ciudat la ce s-a ajuns să devină operă de artă.

Opera de artă creată la gunoiște

Străzi frumos pavate. Magazine specializate. Poundland-magazinul unde orice lucru e la un pound, chiar și o carte care a costat undeva 17 lire.

Primark -un fel de Wikiki. Magazin pentru orice buzunar.

Poți să vezi localuri de făcut unghii, care pot deservi în același timp foarte mulți clienți. Iar cel mai des sunt maniuchiriști, bărbați de origine asiatică. Și solariile pot deservi în același timp mulți clienți.

Biserici bine aranjate, cu orarul și misiunea afișate la intrare.

„Recrutări în armată”

Ce frumos! Atît de atractiv s-a organizat acest eveniment. Tinerii, atât fete cât și baieți se apropiau și erau informați despre programul militar. La ei programul militar este ca un serviciu obișnuit, unde ești plătit pentru aceasta.

"Taxiurile"

„Costa”

Atâtea localuri unde poți să manânci și să servești o cafea. Branduri și nu numai. Unde lucrează emigranți și nu numai. Dar cel mai des întâlnit este COSTA. E un fel de TUCANO de al nostru. Doar că sinceră să fiu, la Tucano e mult mai gustoasă cafeaua.

Iar la Mc Donald s, după ce ai achitat, primești un număr și îți aștepți rândul uitându-te pe ecran.

Deși sunt foarte multe localuri cu mâncare, nu înseamnă că mâncarea este pe gustul fiecăruia. Și într-același timp autoritățile atenționează populația la ceea ce mănâncă.

„Lucruri ca lumea”

În tot acest timp am ramas plăcut impresionată de „Lucruri ca lumea”. Dacă cumva cineva te-a atins „sorry”, dacă cumva se fac anumite lucrări de stradă — „sorry”. Dacă ai înțeles incomoditatea, mai jos ți se scrie „thank you”. Dacă mergi cu viteză mărită „slow down”, dacă mergi regulamentar, pe panou îți apare viteza cu care te miști și „thank you”. Vrei să traversezi strada —" look left". Iar bicicleta poți să o legi de o instalație ce e în jurul copacilor.

Dacă ai haine ce nu le mai porți îți vin periodic în poștă niște săculețe în care poți pune hainele și ei le colectează. Le vînd în magazine specializate și apoi banii se donează.

Separarea gunoiului și deșeurilor e un lucru normal pentru ei.

Nu am văzut câini vagabonzi.

Ca să păstreze clădirile, mai ales cele istorice, curate, fără resturi de la păsări, au găsit așa o metodă, punând țepi ca ele să nu se așeze pe clădiri. Astfel porumbeii se așează doar la sol.

Transportul public este curat, informativ și accesibil :)

Lucruri ca lumea!

Urmează partea a doua: unde va fi și Londra.