Cu ce ne putem mândri? România 101 (Opinie)

Încerc să scriu articole cât mai obiective prin care să prezint oameni, concepte, simboluri sau mecanisme ale societății cu înclinație politică, dar astăzi îmi las libertatea să scriu un text de opinie, legat de România. Țara noastră împlinește 100 de ani, nu mă gândesc deja la România 101 cum reiese la prima vedere ci mai degrabă la România 1 0 1 (one-o-one) și ce înseamnă România de bază.

Nu cred că ne alegem țara unde ne-am născut sau că avem un merit în asta, dar cei mai mulți dintre noi ne putem considera norocoși că ne-am născut unde ne-am născut. Hai să vă spun eu de ce mă consider norocos. În primul rând, ca mulți oameni, mă consider norocos că fac parte dintr-o familie formidabilă cu care nu am încetat niciodată să mă mândresc. Apoi sunt multe lucruri cu care mă mândresc, le voi descrie puțin mai organizat.

Pentru că în final românii câștigă

După multe lupte cu turci, austro-ungari, polonezi și alți vecini belicoși am rămas în istorie cu câteva victorii celebre, fie că au fost împotriva lui Hadâm Süleyman Pașa la Vaslui sau a lui Osman Nuri Pașa la Plevna. Citind cât mai multă istorie am rămas cu impresia că românii întotdeauna câștigă la final, și nu numai în bătălii, ci și în alte domenii. După medalii de argint ale echipelor de gimnastica feminină la Montreal 1976 și Moscova 1980 a venit aurul la Los Angeles 1984. După sferturile Cupei Campionilor (1982) și semifinalele Cupei UEFA (1983) ale Craiovei a urmat minunea Stelei de la Sevilla din 1986. După aproape cinci decenii de comunism românii au învins în revoluția din 1989.

Pentru că există un vis românesc aici sau în afară

Cunosc câteva zeci de oameni care au terminat liceul la țară sau într-un oraș foarte mic (printre care mă număr și eu) care au reușit cum se zice la noi, au mai mult chiar dacă părinții sau bunicii n-au avut, ocupă funcții cu responsabilități mari, călătoresc în toata lumea și devin lideri în domeniul lor. Consider că e o realizare să ai șansa să ai o profesie pe care părinții sau bunicii nu ar fi sperat să o aibă. Cu toate astea există problema celor care pleacă din țară, o problemă care nu trebuie ignorată, și care este prezentată uneori ca fiind foarte emoționantă. Faptul că România a ales în ultimele două decenii calea trans-atlantică și aderarea la Uniunea Europeană a făcut ca o parte din ce în ce mai mare dintre românii care pleacă să-și urmeze doar visul lor în carieră. Minoritățile românești din Italia, Spania sau Marea Britanie sunt în continuare aproape de țară și sărbătoresc centenarul ca noi toți.

Pentru că avem lideri chiar dacă uneori alegem să-i ignorăm

Se spune deseori în presă dar și în restul societății că oamenii politici și alți lideri de după revoluție au fost de calitate îndoielnică, dar exemplele nu confirmă asta.

Am avut în viața publică oameni de valoare pe care uneori i-am ignorat, iar pe unii încă îi ignorăm, iar printre aceștia aș enumera doar pe Ion Rațiu, Corneliu Coposu, Neagu Djuvara, Andrei Pleșu, Horia Roman Patapievici, Ana Blandiana, Teodor Baconschi, Dacian Cioloș, Vladimir Tismăneanu, Lucian Boia, Emil Hurezeanu, Cristian Tudor Popescu, Andreea Esca, Radu Paraschivescu, Lidia Bodea și mulți mulți alții.

Pentru că e mai mult despre ce alegi

Cineva spunea că fericirea e o chestiune de alegere, în realitate nu e chiar așa de simplu. În ce privește România imaginea pe care o avem e deseori o chestiune de alegere.

Suntem o țară care a reușit după aproape 50 de ani de comunism să se îndrepte spre Europa occidentală și spre valorile lumii libere. O țară care în ultimul secol i-a cultivat pe Elisa Leonida Zamfirescu, Mircea Eliade, Dumitru Prunariu, Liviu Rebreanu, Emil Cioran și mulți alții la fel ca și pe cei menționați puțin mai sus. O țară care și-a menținut și crescut marca proprie de automobile și după greaua tranziție de după comunism, o țară cu o industrie bogată ce face exporturi de peste 60 miliarde de euro, plină de specialiști care au adus beneficii majore lumii înconjurătoare în ultimul secol.

Sau poți vedea România ca pe țara lui Horia Sima, Gheorghe Gheorghiu Dej, Nicolae Ceaușescu, Ioan Gheorghe Maurer, Corneliu Vadim Tudor, a fraților Becali a lui Serghei Mizil și a politicienilor ca Miron Mitrea sau Remus Truică. O țară din care toți oamenii buni au plecat în străinătate, cu instituții corupte și fără infrastructură, o țară cu multe deficiențe și care a rămas în urma țărilor civilizate. Plin de resentimente.

Eu cred că beneficiile pe care le-au adus românii în lume eclipsează toate lucrurile negative, iar speranța pe care o putem avea în România depășește orice scenariu negativ și orice catastrofă pe care o pot produce niște politicieni vremelnici sau niște lideri de conjunctură. Am evoluat mult din 1990 când îl huiduiam pe Corneliu Coposu, acum știm să promovăm oameni de calitate și știm să ne cerem drepturile, știm că cea mai bună cale e cea spre libertate, cea democratică, euro-atlantică. Am încredere în țară și în români și cred că merităm să celebrăm centenarul, iar cei dintre noi care alegem să facem asta să fim și mândri că suntem români.