Lupta pentru o bioeconomie responsabilă

O insulă creată de oameni plutește în Oceanul Pacific. Natura ei este impresionantă. Un monument simbolic al umanității, în continuă creștere și transformare. În 2018, dimensiunea ei este de trei ori cât suprafața Franței. Dar nu se va opri aici. Ambițiile ei sunt pe măsura creatorilor. Există o singură specie care stăpânește această insulă, în milioane și variate forme. Unul dintre cele mai de preț lucruri ale omenirii. Plasticul. Insula aceasta nu este doar un simbol gigantic al poluării, ci și al risipei.

Irosim timp, bani, muncă, gândire și cunoaștere pentru a crea lucruri, pentru a le transporta, a le vinde, a le cumpăra și, apoi, pentru a le arunca. Aruncăm haine, tehnologie, mobilă, periuțe de dinți, pahare de cafea, mașini, hârtie. Dar cel mai mult aruncăm mâncare și ambalaje.

Rata accelerată cu care oamenii aruncă lucruri ar putea da impresia că trăiesc într-un paradis al resurselor infinite. Dar, așa cum o arată știința și bunul simț, este invers: cu cât consumăm și irosim mai mult, cu atât avem mai puțin. Și cu cât aruncăm mai mult, cu atât efectele acestei risipe vor avea un impact mai mare asupra resurselor oricum limitate.

Ne apropiem de final. Unul pe care oamenii de știință îl tot anunță, dar pe care locuitorii planetei preferă să îl ignore, așa cum fac cu insula de plastic, de trei ori dimensiunea Franței, care plutește nestingherită în Oceanul Pacific. Ne apropiem de finalul resurselor naturale. În 2050, populația estimată a globului va atinge 9 miliarde de oameni. Planeta nu mai e suficientă pentru a-i hrăni și îmbrăca, pentru a le oferi un loc în care să trăiască și să respire. Nu este o opinie sau un scenariu exagerat de sumbru, ci un fapt care va deveni realitate.

Și când oamenii înțeleg această realitate, trec prin mai multe stadii ale relației lor cu viitorul lumii în care trăiesc: înțeleg, se înfricoșează, se simt neputincioși, se resemnează.

Cel mai important lucru este ca acest cerc vicios să fie oprit la mijloc. Oamenii să înțeleagă echilibrul precar în care se află cu planeta pe care o locuiesc și să își dea seama că pot avea un rol important în viitorul lor.

Reciclarea nu este suficientă. Înainte de reciclare, oamenii trebuie să conștientizeze dimensiunile incontrolabile ale consumului. Și apoi, ale risipei.

Să caute soluții în resurse biologice regenerabile. Să le folosească, să le încurajeze, să le transforme în într-o realitate viabilă.

Pentru a face parte din propriul viitor, unul mai bun, e nevoie să ne pese de prezentul în care ne aflăm. Să ne informăm, să creăm spațiul necesar de dialog, să inițiem politici, să căutăm alternative. Să folosim eficient resursele pe care le avem, să le dezvoltăm pe cele regenerabile. Să limităm risipa. Să cumpărăm inteligent, să folosim cu măsură, să consumăm ceea ce avem nevoie. Să ajungem într-o societate post-petrol.

Pentru a ajunge la o bioeconomie responsabilă, e nevoie de participarea unor cetățeni motivați care să susțină relația dintre știință, societate și politici publice. Conversațiile informate între toate aceste paliere vor ajuta știința și inovația să furnizeze baza pentru dezvoltarea politicilor și alegeri mai bune ale societății.

Soluția vine din schimbarea perspectivei. Problema nu constă în nevoile oamenilor, produsele consumate și ambalaje aruncate, ci în felul în care sunt împlinite aceste nevoi, modul în care sunt realizate produsele și ambalajele lor.

Înainte de a dezvolta sau a consuma un produs, indiferent de zona în care aflăm, producători sau consumatori, primul pas, cel mai eficient, este acela de a ne întreba: care sunt urmările folosirii lui? Nu există un alt produs care ar putea împlini aceleași nevoi, dar într-un mod în care nu dăunează planetei?