O lume de unică folosință

Totul se petrece chiar acum. Trăim, folosim, aruncăm. Nu ne gândim la ce lăsăm în urmă. Și nici nu e nevoie. Munții de gunoi sunt o mărturie suficientă.

Cumperi o cafea la pachet, o bei în drum spre serviciu, apoi arunci bețigașul de plastic și paharul de carton. Cumperi un croissant, îl mănânci, apoi arunci punga de plastic în care l-ai ținut câteva minute. Comanzi prânzul, mănânci, apoi arunci cutiile și furculițele de unică folosință.

Da, se numesc de unică folosință. Le folosești o dată și le arunci. Acesta este scopul lor, ar spune oamenii grăbiți. Și, completăm noi, voit exagerat: Trăim într-o epocă de unică folosință. Sau a ambalajului, cum scria Ursula Le Guin în Deposedații, în 1974:

Fusese fascinat de obiceiul urrasienilor de a ambala totul în hârtie curată, ornamentată, ori în plastic, sau carton, sau folie. Lenjeria, cărţile, legumele, hainele, medicamentele, totul era înfăşurat în nenumărate straturi de ambalaj. Până şi pachetele de hârtie erau învelite în mai multe straturi de hârtie. Nimic nu trebuia să atingă nimic altceva.

Sau, cum o numea mai recent The Guardian, o cultură a aruncatului. O societate a secundei, o lume instant, frumos împachetată.

Numele acestea au o sonoritate apocaliptică poate. Sunt enervante. Preferăm să nu ne gândim la ele. Să le aruncăm alături de celelalte ambalaje, pe muntele de lucruri nefolosite. Dar numele acestea sunt și necesare. Nu pentru a dispera colectiv, ci pentru a găsi o soluție. Inventăm titluri exagerate pentru această etapă a omenirii, pentru a o înțelege și pentru a face ceva.

„Trebuie să depășim filosofia de unică folosință. Toate produsele trebuie create și gândite cu intenția de a fi recuperate și refolosite. Economia circulară ne oferă un prototip pentru un stil de viață regenerator”, scria Ellen MacArthur, în National Geographic.

Da, soluții există. Și ele nu trebuie așteptate de sus, de la nivel macro, de la politicieni, autorități și companii. Există multe lucruri pe care oamenii obișnuiți le pot face pentru a combate această cultură a aruncatului.

Într-un astfel de ghid BBC se vorbea de biblioteci de lucruri, cultura împrumutatului și sharing economy.

Cei de la WWF propun regula celor trei R: Reduce, Refolosește și Reciclează. Să cumpărăm și să folosim mai puține lucruri, iar acestea să poate fi refolosite sau recuperate.

Alături de cele trei R-uri, adăugăm și un D, de la discernământ. Prin ceea ce alegem să cumpărăm și să folosim, putem contribui la „marea aruncare” sau o putem combate selectiv.

Înainte de a ajunge cu orice produs la casa de marcat, să ne gândim câteva secunde: cât timp ne folosește și ce lasă în urmă?