Cit am…

Cit am schiat am facut-o cu adevarat. Am urcat cele mai inalte virfuri si le-am coborit. Mi-am facut oasele zob si am continuat. Mi-am invins fricile si durerile si fiarele din trup si am mers mai departe. I-am invatat si pe altii. Am incercat sa spun ca nu e doar despre efort si picioare de otel, este despre bucurie, despre acea uitata-veche idee a mucilor inghetati si a obrajilor rosii, despre o copilarie retraita iarna de iarna. The old fucking fun…

Cit am iubit am iubit. M-am temut intotdeuna sa iubesc. Dar totusi, usor, am iubit. Mi-am iubit prietenii, parintii, cele trei prietene, sotia. Si iubesc in continuare, iubesc ceea ce a ramas neiubit. Chiar si ura cred ca o iubesc, caci nu-i asa, there is no true hate without a true love.
Am avut cea mai misto sotie ever. Am sperat sa fiu cel mai misto sot vreodata inventat. Am creat ceva care inca sper, va fi model pentru multi. Am fost un cuplu care a spart bariere, care a setat standarde. Am esuat cumva, dar intr-un alt fel, mai profund, am aratat ca se poate reusi in viata intr-un mod relaxat. To love and be a couple without lose yourself.

Cit am fost tata am incercat sa fiu mai bun decit ceea ce imi era frica ca nu voi putea fi. Sa imi invat copii sa fie ei insisi. Sa se bucure. Sa schieze, sa mearga pe bicicleta, sa rida, sa priveasca dincolo de orizont. Sa aiba incredere in ei si sa inteleaga viata dincolo de valoarea ei materiala, dincolo de marimea masinii sau ai casei. Sa fiu pentru ei ceea ce nu am avut eu. Stiu ca e bullshit egoist, dar la naiba, cine nu are bullshit-uri egoiste aici?

Cit am fost antreprenor am muncit. Am crezut in mine si in ceilati. Nu am fost vreodata in stare sa fac nimic singur. De la calculatoarele facute pe genunchi cu Vasilescu, Troie si Coco, pina la Woogie, cel mai extraterestru si curajos proiect romanesc. Am redesenat o nisa in ski, am fost ambasador, tester, tehnician, vinzator, tech entrepereneur. Am muncit pe brinci, zi si noapte, uneori uitind de mine insumi si de cei din jur. Ceea ce imi asum, a fost o greseala.

Din vara trecuta incerc sa schimb lumea. Din interior. M-am bagat in burta testoasei, parte din doua demersuri politice: USR si RO100. Nu-i simplu deloc iar lucrurile sunt cu totul altfel decit atunci cind le vezi la televizor sau la proteste. Mult mai nuantate si mult mai complicate. Si mult mai supuse descurajarii, intrebarilor, pricipialitatii, ansamblului.

Mai am multe de invatat, dar ma bucur ca sunt parte din doua initiative care cresc, si poate, cine stie, vor schimba ceva. Si ca, poate, peste ani, nu imi va fi rusine sa ma uit in ochii copiilor mei care ma vor intreba: “Dar tu ce ai facut atunci, tu unde erai atunci cind Romania nu a mai fost Europa?… Te-ai gindit la altceva decit la tine insusti, la placerile tale de moment?”

Sunt inca aici, prezent, bucata din mine si din cei din jurul meu. Sper sa nu ma pierd, sa fiu in continuare treaz si mai mult decit orice, eu insumi… Stay hungry, stay foolish