Despre Romania si viata dupa mitingul PSD: “planet Earth is blue and there is nothing we can do”

Mi-e feed-ul inundat de fluvii colorate de idei, lacrimi, ginduri, solutii si nazbitii.

Astia mai tineri o ard intelegator si integrator: zic ca aia 120 de mii care au venit la Bucuresti (plus milionul de la A3) n-au nicio vina. Si ca vina e a mea, a noastra, pt ca nu stim a-i intelege. Ca elitele liberale nu stiu sa le faca politici pe care ei sa le inteleaga. Adica cam ce sa faca, sa bage ravase despre justitie in mititei?

Altii mai cu par alb in barba zic despre mitingistii pesedisti ca-s barbari si fac murdarie in piata. Ca parca asta ar fi problema lor principala. 80% dintre ei au veceu in curte, arunca ligheanul de laturi in batatura si daca ar fi sa aleaga cu ultima letcaie intre un tub de pasta de dinti si o sticla de saniuta ar alege… Stiti prea bine ce…. Iar noi ii blefturim ca au scuipat seminte pe jos.

Si nu mai insir multitudinea de vaicareli si solutii care mai de care, pe care fiecare, dupa cap, virsta si orientare politica le vede si le rezolva.

Asaaa, sa nu uit de pasoptisti si de partidul care salveaza pe oricine, fara discriminari, chit ca vrea sau nu vrea a fi salvat. Stiti, ma ingrijoreaza putin apetenta asta pentru salvare, mai ales cind vine dinspre zona politica. Nu doar ca nu inteleg ce ii califica unii ca fiind salvatori universali, dar imi mai e si teama ca odata pornit tavalugul salvarii, o sa inceapa sa salveze tot mai mult neintrebati.

Bun, si ca sa trec de hatereala si sa vin si eu c-o parere si-o solutie. Utopica, ca doar nu s-astepta nimeni la una reala…

Pai parerea me e asa: poporul asta asa este el… Fix cum l-am vazut aseara in Piata Victoriei. Iar aia de pe scena sunt conducatorii legitimi si normali ai poporului roman. Ar fi fost normal ca pe scena sa fie Guy Verhofstadt plus un grup de politicieni cit se poate de corecti si diversi de prin Tarile de Jos?

Daca te uiti bine, aia 15 de pe scena sunt exact esenta, triplul rafinat si distilat al celor din fata lor… Daca i-ai baga intr-un alambic toate cele 120 de mii de tricouri albe si i-ai tine la foc mic cu ceva zahar, ar picura pe partea ailalta fix dragnea & co.

Lucrurile astea nu se schimba la nivelul unei tari de dimensiunea Romaniei cu internet si valori europene. Apartinem spatiului ortodox eurasiatic si nu-i nimic de facut. Cel putin nu in 20–30 de ani. Nici in 100.

Pentru noi astia crescuti si molipsiti de occident, unica solutie e un stat federal european. In care “acasa” sa nu mai fie in Romania, sa fie oriunde.

Nu e o solutie pt miine. E pentru poimiine, e pentru copii. Cred ca asta e singurul lucru care mai poate fi facut si salvat din zdrentele de viata care ne mai atirna pe ici si colo. O Europa cit mai uniformizata cultural, in care sa te poti simti cit de cit acasa pe oriunde. Cu un sistem social (scoala, pensii, sanatate) integrat, cu piata deschisa si comuna, fara bariere de nicio natura. Cam ca in America, unde te poti muta linistit de ici colo fara a te considera dezradacinat si fara ca mama sa plinga dupa tine.

Si uite asa ar fi toata lumea multumita. Am inchide pentru totdeauna lupta asta surda care ne macina sufletele de aproape 30 de ani… Ei ar ramine linistiti cu o Romanie asa cum si-o doresc si in care se simt confortabil, noi am putea pleca cu inima impacata si ne-am vedea de viata noastra prin alte parti, tot confortabil.

Pina atunci insa, va urez tuturor o bula cit mai solida si impenetrabila. ’cause planet Earth is blue and there is nothing we can do…


PS: este vorba despre Space Oditty al lui David Bowie. Mai jos o bucatica de melodie si de film cu mult substrat.