M-am inscris in USR. Why?

Pentru ca am votat USR la ultimele alegeri cu toate ca nu credeam in partid si nici in liderul lui.

Pentru ca acum vreo luna si ceva, din joaca, intre doua mailuri, am scris un articol despre cum vad eu abordarea partidului in relatia cu alegatorii. Si care articol a creat ceva vilva si, cumva surprinzator pentru mine, niste oameni de acolo din USR au percutat, m-au intrebat, am discutat.

Pentru ca, si jur ca nu e bullshit, in decembrie ’89, impreuna cu Horica, coleg de liceu, am balaurit intre Casa Radio si Palat printre tancuri si gloante, cu sabia lu’ bunica’su la subrat ca sa ne luptam cu teroristii. Si pentru ca nu ne-a dat nimeni mitraliera cu toate ca ne-am rugat insistent de toti soldatii. Deci iata, o neimplinire din adolescenta.

Pentru ca in februarie-iunie ’90 am crescut si m-am maturizat acolo in Piata Univesitatii si am devenit ceea ce sint acum. Am invatat repede, in citeva luni ce inseamna visul, dreptatea, gindul, speranta. Si apoi ne-am luat-o pe cocoasa grav. Si am invatat ce inseamna deziluzia, minciuna, raul suprem. Si am crescut in 3–4 luni cit altii in 30 de ani.

Pentru ca in toata viata mea de adult ce a urmat am fost suparat. Foarte suparat. Pe mineri, pe iliescu, vacaroiu, nastase, vintu, hrebe, ponta si toti uritii astia. Pentru ca am fost nervos, foarte nervos in ultimii 27 de ani.

Pentru ca in viata profesionala si in setul meu intern de valori a face tu insuti ceva este cel mai important lucru. Pentru ca am spus mereu ca exemplu personal conteaza si ca actiunea proprie este motorul actiunii colective. Pentru ca nu putem deveni mai buni decit prin noi insine.

Pentru ca vreau sa fiu eu insumi un exemplu pentru mine insumi. Sa fiu eu insumi ceea ce astept de la ceilati.

Pentru ca am doi copii frumosi pe care incerc sa ii cresc liberi. Si vreau, mai mult decit orice, sa nu las privirea in jos atunci cind va veni vremea sa ma intrebe “dar tu ce ai facut atunci cind puteai face ceva?”

Pentru ca USR nu este o organizatie perfecta. Initial m-am asteptat la ceva mai coerent, oameni care sa stie, sa imi arate, sa cunoasca. Apoi am realizat ca este un organism viu, in plina maturizare. Este asa cum eram eu in iunie ‘90… Pierdut, tinar, cu toate optiunile deschise.

Pentru ca eu nu mint, nu insel si nu mint ca nu mint si nu insel. Iar organizatia astia pare ca nu minte si nu inseala. Inca.

Pentru ca grassroots si startups… Si pentru ca orice e posibil.

Multumesc.

Like what you read? Give Bogdan Coman a round of applause.

From a quick cheer to a standing ovation, clap to show how much you enjoyed this story.