#periodic Extended Read _s01_e03

Pretenții

Avem pretenții mari și planuri mici

În episodul trei, Rosetti discută despre pretențiile pe care le avem de la aleșii noștri, dar și de la noi înșine. Reporterii Periodic au mers în ziua alegerilor la mai multe secții de votare și au discutat cu oamenii pe care i-au întâlnit. A doua zi, am format un panel de experți de la diferite ONG-uri pe care i-am întrebat cum putem monitoriza și sancționa acțiunile clasei politice.

În extended read-ul de astăzi vei putea citi un ghid de monitorizare a politicienilor în următorii patru ani, opiniile experților invitați din emisiunea noastră despre cum ne putem dezvolta spiritul critic, dar și un scurt îndreptar despre ce înseamnă stânga/dreapta în politică. În final, îți prezentăm primele promisiuni din campanie încălcate.

Ține-ți aleșii sub lupă

Credem în ideea că relația cu politicienii nu trebuie să se desfășoare doar o dată la patru ani, în perioada electorală, ci în mod constant. Așadar, i-am rugat pe cei cinci invitați ai panel-ului nostru din episodul trei din Periodic să ne ajute să compunem un ghid practic de monitorizare a aleșilor noștri și a instituțiilor statului.

Ca să cunoaștem instrumentele prin care putem fi activi civic, Oana Preda ( CeRe ), Elena Calistru ( Funky Citizens ), Andreea Braga ( Centrul Filia ), Septimius Pârvu ( Expert Forum ) , Cătălin Teniță ( Geeks for Democracy ) au trimis sfaturile lor pentru cetățeni care vor să ia atitudine.

Cătălin Teniță
/ Geeks for Democracy

Cum să fii civic în 7 paşi

Fă voluntariat în studenție. Te ajută să înţelegi lumea şi să comunici cu ceilalţi. Şi te ajută şi să te angajezi. Pont: Angajatorii apreciază foarte mult un potenţial angajat care crede în ceva, care nu a făcut totul în viaţă doar pentru bani.

Voluntariatul e fun. Îţi faci prieteni de care te leagă nu doar nişte beri împreună, ci nişte valori comune. În timp veţi reuşi să construiţi împreună chestii care vă vor lega toată viaţa.

Exprimă-te. Societatea românească nu favorizează exprimarea punctelelor de vedere proprii. Cel mai evident este în învăţământ — unde trebuie să reciţi comentarii sau poezii, date istorice sau teorii economice, fără a se analiza cu adevărat interiorizarea acestora. Să fii civic înseamnă în primul rând să îţi conturezi o părere despre ceea ce e în jurul tău. Şi să o spui celor cu care te întâlneşti sau pe reţelele sociale.

Opune-te abuzurilor. Dacă simţi că cineva nu este tratat corespunzător (tu sau un străin, nu contează) încearcă să găseşti metode de a pune capăt acelui abuz (scrisori, petiţii, sesizări, exprimare pe Facebook, discuţii la autorităţi, etc)

Învaţă rotiţele sistemului. Fie că e vorba despre cum funcţionează parlamentul sau cum se depune o cerere de chemare în instanţa, fie că e vorba de rolul ministerelor sau diferenţele între administraţiile fiscale naţionale sau locale, e foarte important să ştii mecanismele din jurul tău.

Dialoghează. Dacă tu ai o idee şi interlocutorul tău are alta, încercaţi să găsiţi argumentele şi contraargumentele pentru cele două poziţii. Şi critică ideile, nu persoanele care le emit.

Dă din timpul tău. Resursa cea mai importantă de care au nevoie ONG-urile sau iniţiativele civice este timpul. Încearcă să fii generos cu acesta.

Septimius Pârvu
/ Expert Forum

De multe ori tindem să credem că relațiile cu politicienii încep și se termină cu alegerile. Dimpotrivă, adevărata relație cu politicienii se întâmplă din minutul 1 al validării mandatului acestora. Și avem o listă de lucruri prin care se poate manifesta legătura cu oamenii politici și partidele care ne reprezintă.

În primul rând, fie că sunt la Consiliul Local, Primărie sau Parlament trebuie să verificăm periodic dacă aceștia merg la muncă, își fac temele și votează. În Parlament, pe site-urile celor 2 camere putem vedea parțial informații despre când au loc ședințele de plen și cele de la comisii, iar la consiliile locale, putem găsi (dar nu este o regulă) data următoarei ședințe. Dacă vedem că absentează sau nu își fac deloc treaba, le putem scrie, pentru a-i întreba de ce nu se duc la muncă. Bineînțeles, să nu uităm că șeful nostru nu ar fi atât de indulgent dacă lipsim o zi de la muncă, darămite aproape tot mandatul.

Parlamentarii sunt ușor de urmărit. Puteți găsi datele lor de contact, câte inițiative legislative au avut, câte prezențe, luări de cuvânt sau moțiuni. De asemenea, nu uita că parlamentari au un cabinet, plătit din bani publici, unde poți interacționa cu reprezentanții acestora. La sfârșitul săptămânii, parlamentarii au liber pentru a se duce în circumscripția unde au fost aleși, tocmai pentru a dialoga cu cetățenii.

Dacă pe un subiect care te interesează parlamentarul sau consilierul tău a luat o decizie cu care nu ești de acord sau care încâlcă drepturi și libertăți, adună-ți prietenii și scrieți-i o scrisoare prin care să îi cereți ceea ce doriți. Un parlamentar nu poate fi obligat să voteze într-un anume fel, dar în același timp este în serviciul cetățenilor. Mai mult, ai oricând dreptul să protestezi public față de decizii ale politicienilor aflați în funcție — vezi aici regulile http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/55480

Și nu uita cât de importantă este integritatea persoanei care te reprezintă. Dacă afli că un parlamentar sau consilier este în conflict de interese, incompatibilitate sau comite o infracțiune trebuie să mergi la Agenția Națională de Integritate (integritate.eu), respectiv la Direcția Națională Anticorupție (pna.ro). Noi, la EFOR, suntem interesați de clientelism (http://expertforum.ro/clientelism-2016/) , adică de modul în care politicienii folosesc relațiile pentru a pune mâna pe resurse publice, așa că dacă ai informații, caută-ne www.expertforum.ro/contact.

Dacă nu ai timp de toate acestea, dar totuși vrei să te implici ne poți susține financiar prin mai multe mecanisme: donații, 2% din impozitul pe venit (până la sfârșitul lui mai 2017) sau 20% din impozitul pe profit. Poți găsi toate detaliile aici: http://expertforum.ro/doneaza/

Andreea Braga
/ Centrul Filia

Încurajez cât mai multă lume să iasă din paradigma „eu nu fac politică/nu îmi pasă de politică/stau departe de politică și nu vreau să știu” pentru că orice se întâmplă sau nu se întâmplă atât în viața publică, cât și în cea privată are legătură cu politica, cu ceea ce decid sau nu aleșii noștri și cât de bine o fac.

În primul rând, cetățenii pot afla mai multe despre activitatea aleșilor în Parlament pornind de la informații despre activitatea parlamentară și declarațiile de avere și interese, care sunt publicate pe site-ul Camerei Deputaților (www.cdep.ro) și pe site-ul Senatului (www.senat.ro).

Cetățenii (și nu numai) pot trimite petiții, sesizări, cereri de informații, scrisori deschise către politicieni, aleși sau persoane aflate în funcții de decizie prin care să semnaleze o problemă, să ceară mai multe informații pe o anumită temă de interes, să solicite creșterea transparenței asupra procesului decizional și să se implice în acest proces, prin participarea la întâlniri de consilii locale sau la dezbateri și consultări publice.

Ceea ce consider esențial este tocmai alegerea pe care o facem între a acționa/reacționa sau a nu face nimic. Creșterea implicării civice începe în viața de zi cu zi, în felul în care ne implicăm atunci când suntem martori la o nedreptate. Lipsa de reacție încurajează și legitimează abuzurile de orice fel, indiferent unde au loc, că vorbim de felul în care este tratată o persoană atunci când primește servicii medicale, merge la școală, se află pe stradă sau când se aud țipete din apartamentul vecin și noi ne complacem în “e problemă de familie, nu mă bag”. Felul în care ne implicăm în comunitate modelează acea comunitate, are un impact asupra oamenilor din jur, inclusiv prin exemplul propriu. Atunci când sancționăm derapajele sau nedreptățile pe care la auzim în grupul nostru, că vorbim de prejudecăți sexiste, rasiste, homofobe sau de orice fel, vocea noastră este auzită și încurajează și alte voci să se alăture.

La fel este și în cazul interacțiunii cu aleșii noștri. Cu cât sunt mai mulți oameni care să le arate că sunt aici, îi monitorizează, le cer consultări publice pentru a pune pe agendă (locală, națională) problemele grupului, cu atât mai mult aleșii vor deveni mai receptivi și vor învăța (pe calea ușoară sau mai grea) că sunt acolo să reprezinte și să respecte toți cetățenii.

Oricine se poate implica voluntar în activități ale organizațiilor neguvernamentale pentru o anumită cauză, iar acest ajutor este necesar cu atât mai mult într-un univers în care timpul și resursele sunt limitate. Dacă dorești să te implici în activitățile Centrului FILIA, fie că vrei să faci voluntariat la sediul nostru, să ne ajuți online sau vrei să oferi servicii pro bono, poți să ne scrii aici. Dacă dorești să susții viziunea și activitățile FILIA, însă nu ai timpul necesar să te implici în activități de voluntariat, ne poți ajuta printr-o donație sau sponsorizare aici. Orice ajutor financiar este binevenit și va sprijini FILIA pentru a continua activitățile de promovare a drepturilor femeilor și egalității de șanse.”

Scurt ghid de politici stânga/dreapta

Majoritatea românilor nu știu dacă valorile lor sunt de „dreapta sau de stânga”, chiar dacă iși declară apartenența la una din ele.

Pe scurt, dacă vrei să îți dai seama cu care din ideologii de identifici, poți face acest test. Sau ăsta, care a fost conceput chiar de doi români.

În România nu avem partide cu ideologii consecvente. Se identifică cu stânga sau dreapta doar la nivel nominal. Partidele propun agende în funcție de oportunitățile oferite de moment.

“În campaniile electorale, politicienii promit de-a valma cam aceleaşi lucruri, indiferent că spun că-s de stânga sau de dreapta: locuri de muncă, reducerea taxelor, încurajarea întreprinderilor”, scrie Mircea Kivu într-o analiză despre identități politice.

Autorul remarcă că majoritatea românilor se declară de stânga sau de dreapta în funcție de numele partidului. Când li s-a cerut acordul sau dezacordul față de afirmații care caracterizau dreapta și stânga, au răspuns de multe ori contrar ideologiei prin care se defineau.

Câteva astfel de exemple:

Și atunci când vorbim despre PSD, partidul care a obținut majoritatea voturilor la alegerile din 11 decembrie, putem observa câteva inconsistențe la nivel de identificare ideologică.

În campania pentru parlamentare, agenda PSD a combinat elemente de stânga (creșterea salariilor) cu cele de dreapta, populiste sau conservatoare:

• au discutat de tăieri de taxe
• au promovat conspirația că Soros încearcă să acapareze România, care reia discursul partidului de dreapta din Ungaria, Fidesz sau pe cel al lui Corneliu Vadim Tudor
• au apelat la naționalism, în general asociat cu dreapta politică, prin sugestiile că guvernul tehnocrat vinde țara, prin problematizarea numelor de străini ale unor lideri precum președintele Iohannis sau premierul Dacian Cioloș.
• suportul pentru Biserică și propunerile Coaliției pentru Familie (de a impiedica drepturile comunității gay).

Sociologul Dan Jurcan spune că printre principalele motive pentru care PNL a pierdut 10% în favorea PSD este faptul că social democrații au promovat măsuri de dreapta pentru mediul de afaceri.

Problema este lipsa unor ideologii constante, neclaritatea valorilor și principiilor cu slaba participare la vot și împiedicarea consolidării democrației, spun teoreticienii și analiștii.

Viața românilor după alegeri

Cei mai mulți votanți au ales PSD la alegerile parlamentare din 11 decembrie:

45,50% la Senat și 45,31%, iar după redistribuire procentele vor crește.

De obicei, consecințele unor alegeri devin vizibile în următorii ani. La noi, decalajul dintre simplele momeli de campanie și adevăratele intenții ale politicienilor încep să iasă la iveală din primele două zile.

Campania PSD a fost în mare parte despre tăierea unor taxe, măriri salariale în anumite domenii (aspru criticate de analiști) și înfierarea premierului Cioloș și a Guvernului de tehnocrați că nu vrea să dea bani românilor, deși „pib-ul este în creștere”.

La doar două zile după alegeri Dragnea a cerut premierului Cioloș „amânarea” tăierii taxelor cu un an, iar asta în contextul în care reducerile au fost votate pentru ianuarie 2017 de Parlamentul format în majoritate de social democrați.

Dragnea a afirmat că Cioloș a fost de acord, dar un comunicat remis de Guvern după o zi a infirmat acest lucru.

Dacian Cioloș a spus că este dezamăgit că PSD nu-și ține promisiunile făcute românilor în timpul campaniei și i-a invitat să gestioneze amânarea cu următorul.

Concret, Senatul a aprobat anul ăsta propunerea PSD de reducere TVA de la 20 la 19%, eliminarea supraaccizei la carburanţi şi a taxei pe stâlp, eliminarea a 102 taxe nefiscale și majorarea salariilor celor din domeniul medical și din învățământ. În acest moment, CCR decide constituționalitatea eliminării celor 102 două taxe și măririle medicilor și profesorilor, deoarece președinte Iohannis a respins propunerile.

Mai mulți analiști au spus că Liviu Dragnea și deciziile lui populiste de dinainte de alegeri, vorbesc despre un sistem mai vechi de a opera: lansează un plan legislativ atractiv de micșroare a taxelor, dar nesustenabil, câștigă alegerile, iar românii suferă ulterior.

Experții afirmă că tăierea taxelor și măririle salariale pentru profesori și medici au avut un caracter pur electoral și sunt lipsiste de susținere fiscală. Pe termen lung, aceste adăugiri reprezintă „o lovitură dată economiei” și ne pot duce într-o criza similară celei în care eram în 2009. Mai mult, modificările ar încalca mai multe legi în vigoare. De exemplu, majorarea cu 15% a salariaților din domeniul medical și din învățământ încalcă legea responsabilității fiscale.

De asemenea, s-a discutat că eliminarea taxei de radiodifuziune și finanțarea televiziunii direct din bugetul de stat ar politiza și mai mult instituția.

Argumentul lui Liviu Dragnea a fost că măsurile pot fi suportate de creșterea economică cu peste 6 la sută, dar trebuie spus că experții nu recomandă ca acest profit să fie investit în măriri bugetare, ci în investiții, capitol la care România este în urmă.

Dan Turturică compară alegerile parlamentare cu o scenă din Balul Pompierilor, filmul lui Milos Forman, în care cadourile aduse de oameni pentru o tombolă și lăsate în mijlocul mesei dispar în momentul în care se stinge lumina. Impactul acestui furt duce la incendierea casei în care avea loc ospățul, chiar sub ochii pompierilor.

Ironic este că Tăriceanu, care înainte de campania electorală îi acuza pe Cioloș și Iohannis că „nu vor să mărească salariile oamenilor, deși economia a crescut”, este același care, aflat în fruntea Guvernului înaintea alegerilor parlamentare din 2008, a încercat să avertizeze asupra pomenilor electorale pe care le făceau PSD-iștii.

Cei care în perioada campaniei au promovat agresiv populismele, măririle salariale și reducerile taxelor, sunt aceiași care au gestionat economia din criza din 2009, când România a înregistrat cel mai mare deficit dintre toată țările europene: -7 la sută.

Evenimentele de dinainte de alegerile de anul acesta au fost similare cu cele din 2008. Și atunci România înregistrase o creștere economică spectaculoasă, ca și în 2015, și în ambele cazuri asta a fost folosit în scop electoral prin măriri nesustenabile pe termen lung.

Rămâne doar de văzut ce va alege următorul executiv, în contextul în care Guvernul Cioloș refuză să adopte aceste modificări fiscale.