Uniunea Europeană ne consideră pirați pe toți
În timpul protestelor Roșia Montană, pe Youtube circulau câteva video-uri care ironizau declarațiile lui Mircea Badea prin diferite fragmente din emisiunile sale. Din păcate nu putem vedea niciunul astăzi fiindcă au fost date repede jos de către Intact Media Group sub pretextul violării dreptului de autor. Cu toate că este complet legal să folosești lucrări care nu-ți aparțin pentru a critica, comenta sau ironiza fără a avea aprobarea nimănui, Antena 3 a reușit cu succes să-și cenzureze oponenții folosindu-se de limitările filtrelor automate de conținut. Dar poate fi și mai rău.
Filtre și taxe
Uniunea Europeană își dorește un censorship machine: toate upload-urile tale să fie filtrate mai dur decât sunt acum pe Youtube, indiferent că urci o memă pe Facebook, o parodie pe blog sau un articol pe Wikipedia.
Mai mult, vrea ca publisherii de conținut să primească un drept suplimentar: o taxă de link aplicată oricărui articol publicat. Asta ar putea înseamna ca Intact Media Group să-ți poată ceară bani fiindcă ai pus un link către emisiunea lui Gâdea.
Acum doi ani, când s-a aflat inițial de propusa „reformă a dreptului de autor“, nimeni nu-și imagina că astfel de articole vor rămâne în textul final. Dar iată că propunerile legislative au trecut deja de câteva comisii și, într-o formă sau alta, urmează să fie votate în plen. Din păcate, acest set de legi nu se bazează pe date sau dovezi. Directiva va afecta însă în mod negativ creativitatea, start-up-urile și competiția, deşi susţinătorii ei pretind că noile prevederi legislative ar fi în interesul autorilor.
„Dar nu vrei ca autorii să fie recompensați?“
Bineînțeles că toți ne dorim asta. Sub pretextul „protejării“ autorilor însă, europarlamentarii sunt informați că astfel de măsuri sunt singurele în stare să salveze anumite sectoare de industrie. O privire superficială, influențată de o retorică semi-apocaliptică, lasă impresia că internetul și pirații au mutilat întregi industrii, unele fiind chiar în pragul falimentului. Având astfel de date, nu e de mirare că mulți oameni sus-puși sunt în căutarea oricărei soluții de-a le salva.
În fața acestui nou val de panici morale, mulți jurnaliști sunt destul de sceptici. Financial Times se întreabă dacă vechile conglomerate media nu sunt chiar cele care urmează să beneficieze de pe urma acestor legi. Mozilla, compania mamă a browser-ului Firefox, este foarte îngrijorată că aceste legi vor schimba pentru totdeauna internetul. Europarlamentarul Julia Reda oferă o listă întreagă de exemple de cenzură întreprinsă de algoritmi care deseori filtrează mai mult decât ar fi legal.
Și nimeni nu se sfiește să recunoască în mod deschis scopul neoficial al acestor legi: taxarea Google și Facebook. Pornind de la efortul de-a redirecționa o parte din profitul pe care marile companii americane le fac pe teritoriul UE și pentru a destabiliza monopolul acestora, motive absolut juste și corecte de altfel, europarlamentarii sunt dispuși însă să dea naștere unui război nuclear. Cum UE nu poate elabora o lege special pentru Google, noua legislație include, prin termeni foarte vagi, orice altă platformă, fie ea Facebook, Trilulilu, Github, Waze sau blogul tău personal.
Filtrele Youtube au pretins că o înregistrare de 12 secunde a unei pisici torcând conținea lucrări deținute de EMI Music.
Investițiile în taxa de link sau filtrările automate vor atinge însă proporții astronomice, iar efectul va fi din păcate… tot un monopol, spune New York Times. Asociația ApTI din România atenționează că vor fi afectați cei care predau, cercetătorii, jurnaliștii, bloggerii, antreprenorii și orice utilizator de internet. Câteva companii gigant din UE, responsabile de la bun început pentru lobby-ul puternic făcut pentru aceste legi, vor dispune oricând de bugetul pentru astfel de investiții. Între timp, numărul enorm de competitori mici și mijlocii vor fi nevoiți să-și închidă ușile, aceste îngrijorări fiind confirmate chiar de organizațiile de start-up. Pe termen mediu, aceste efecte se vor materializa într-o scădere semnificativă a inovației, fiindcă niciun alt nou business online nu va avea puterea și resursele să decoleze pe teritoriul european. Din acest show of force vor ieși mai puternice ca niciodată companiile multinaționale, precum Axel-Springer. Google și Facebook vor rămâne neatinse.
Cum rămâne însă cu autorii?
Nu sunt totuși benefice aceste legi pentru autorul de rând, indiferent de jocurile de putere de sus? Din păcate, nu. Majoritatea autorilor, fie ei jurnaliști, muzicieni sau filmmakeri, lucrează pe contracte de cesiune de drepturi. Aceasta înseamnă că, odată publicată o lucrare, drepturile sunt cedate unui ziar/label/distribuitor sau unei case de producție contra unei sume fixe. Cel mai adesea, profitul ajunge direct la cei din urmă, indiferent de unde provine. Acest lucru nici măcar nu este ascuns în noua directivă: în noul „drept la taxa pe link“, textul specifică foarte clar că banii sunt destinați publicațiilor și nicidecum autorilor.
„Directorii SGAE au deturnat 550 milioane de dolari destinați muzicienilor.“ — 2011
„Artiștii primesc mai puțin de 7% din vânzări, în timp ce label-urile iau 73%“ — 2015
O reformă adevărată a dreptului de autor ar arăta într-un mod complet diferit, spun experții. Ar putea începe prin documentarea motivelor pentru care un autor creează, care de cele mai multe ori sunt intrinseci și nu țin de bani sau de copyright, ci de un mediu stimulant pentru creativitate. Ar putea reforma funcționarea organismelor de gestiune colectivă care colectează zeci de milioane de euro fără a oferi autorilor banii care li se cuvin. Sau ar putea analiza industria care, deși promite că tot ce face este pentru autori, îi plătește incredibil de prost. Chiar și la Hollywood artiștii primesc o fracțiune din încasări, în timp ce contractual se evită orice formă de remunerație.
Lobby-ul industriei este însă unul extrem de puternic și este preferabilă probabil o lege facilă, care să nu deranjeze.
Zero interes în urmărirea elaborării de politici bazate pe dovezi
Nu este prima oară când autorul este folosit drept scut moral pentru jocuri de business. Mulți încă ne amintim de campaniile anti-piraterie post-Napster, unde cifrele pentru așa-numitele „pierderi de job-uri“ s-au dovedit de cele mai multe ori umflate și exagerate. Acest tip de argument moral are însă o istorie mult mai lungă în industrie. Începe de acum mai bine de 100 de ani, când aceeași industrie făcea lobby pentru ca noile tehnologii să aibă libertatea completă de-a copia, refuzând să-i plătească pe autorii cântecelor înregistrate pe noile gramofoane. În anii ’80, industria făcuse deja o rotire de 180 de grade. Curtea Supremă de Justiție din SUA a fost la un vot distanță de-a interzice tehnologia casetelor video, fiindcă Hollywood-ul le considera o amenințare directă.
Ciclicitatea luptelor împotriva unor noi tehnologii este, într-o anumită măsură, inevitabilă. Hollywood-ul a refuzat mult timp să accepte că vânzările din home-cinema (VHS) le-ar putea asigura un venit considerabil, chiar dacă Hollywood-ul în sine s-a înființat datorită pirateriei și noilor tehnologii. Cu toate acestea, experții ne asigură că există suficiente exemple care demonstrează că, folosită inteligent, o nouă tehnologie, fie ea vinilul, cd-ul sau streaming-ul, asigură de fiecare dată câștiguri mai mari decât cea precedentă. Și iată că în 2017, după un deceniu de refuzuri sistematice și de scenarii negre, streaming-ul a ajuns să fie considerat salvatorul întregii industrii muzicale. Hollywood-ul are de asemenea încasări din ce în ce mai mari și marșează sistematic spre streaming. Prezentul asigură autorilor un succes pe care nimeni nu-l aștepta și avem mai mulți muzicieni, jurnaliști, regizori sau scriitori care se pot auto-susține din artă decât oricând altcândva în istorie.
De ce nu vedem toate aceste lucruri reflectate în legi? „Soluțiile“ par a fi mai des monștri precum ACTA decât reforme moderne adaptate la comportamentele culturale actuale. Cei care analizează de ani de de zile aceste probleme afirmă că motivul este plasarea legilor copyright într-o zonă cu zero dovezi. Legiuitorii dreptului de autor, spun ei, se bazează exclusiv pe speculații și pe preconcepții, nu pe informații factuale. Acest lucru este evident chiar și în cazul „reformei” actuale.
Datele ignorate
- Iulie 2014: UE prezintă rezultatele unei consultări publice care a adunat opiniile mai multor mii de utilizatori, autori și companii. Răspunsurile au dovedit că este nevoie de o reformă adevărată, existând o enormă ruptură între utilizatori și deținătorii de drepturi, autorii fiind prinși undeva la mijloc;
- Ianuarie 2015: Raportorul oficial prezintă Parlamentului European un proiect extrem de ambițios de reformă care este considerat unul dintre „cele mai progresive documente“. Proiectul primește sprijinul organizațiilor de drepturi digitale, a multor coaliții, precum și a unor autori importanți precum Cory Doctorow;
- Decembrie 2015: UE are în sfârșit pe masă „modernizarea” copyright-ului pe baza promisiunii de-a „nu mai avea granițe digitale”. Propunerile din document par însă desprinse dintr-o comedie tragică: unele articolele sunt chiar opusul celor din raport;
- Iunie 2016: UE deschide o consultare publică ce are ca rezultat un răsunător „NU” în privința restricțiilor suplimentare. Cu toate acestea, opiniile sunt ignorate, iar UE își continuă planul de-a marșa pe articole precum taxa pe link;
Comisia pare că ignoră chiar și situațiile deja existente, cazurile în care legile și proiectele similare s-au dovedit nefuncționale:
- în Spania și Germania s-a încercat introducerea unei taxe pe link, iar impactul a fost unul semnificativ negativ;
- filtrele automate deja implementate au un efect distructiv asupra creativității și exprimării libere, ducând la multe cazuri de abuzuri și cenzuri, unele cât se poate de absurde; articolul e de asemenea incompatibil cu o serie de legi internaționale;
Experții în domeniu își prezintă la rândul lor îngrijorările:
Filtrul de upload:
- „consens științific independent că nu poate fi păstrat“ (European Research Center) „prost conceput și formulat“ (Cambridge),
- „poate bloca dominația Youtube pe piața UE“ (European Copyright Society) „Directiva E-Commerce interzice monitorizarea“ (EU Parliament Research Service),
- „nici balansat, nici sensibil“ (EFF) „va restricționa enorm modul în care europenii crează, partajează și comunică online“ (Communia),
- „cenzură privatizată și filtrare a liberei exprimări“ (EDRi) „vor dăuna cu siguranță dezvoltării industriei digitale europene“ (Open Rights Group)
Taxa pe link:
- „ar introduce un nivel neacceptabil de incertitudine și nu va obține nimic“ (37 de profesori de Proprietate Intelectuală) „ar interfera cu libertatea de exprimare“ (University of Amsterdam)
- „efect negativ pentru interesele autorilor“ (Centre for International Intellectual Property Studies) „consens științific că nu poate fi păstrat“ (European Research Centres)
- „ar reduce libertatea academică“ (Research Libraries)
- „otravă pentru antreprenorii europeni“ (companii start-up)
Septembrie 2017:
Presa află că un studiu plătit chiar de către Comisia Europeană fusese îngropat, cel mai probabil fiindcă nu corespundea poziției UE în privința pirateriei. Studiul concluziona că pirateria nu are niciun impact real asupra vânzărilor, lucru deloc surprinzător de altfel, această concluzie fiind susținută de zeci de alte studii din acest domeniu.
Iar cu o zi înainte de publicarea acestui articol, un studiu cerut de Comisia Legal Affairs din cadrul Parlamentului European concluzionează că taxa pe link „trebuie abandonată”.
Deoarece există atât de multe seturi de date ignorate, nu mai putem vorbi de neglijență, ci de un refuz sistematic de-a accepta impactul acestor legi. O parte dintre comisiile europene și-au dat deja acordul pe directivă, însă unele voturi au fost amânate. Parlamentul European va vota textul final, cel mai probabil, anul viitor.
Ce e de făcut?
Informează-te, transmite informația mai departe și contactează-ți europarlamentarii. Nu e totul pierdut.
Asta am aflat de la ApTI (Asociația pentru Tehnologie și Internet), care a organizat săptămâna trecută o dezbatere la care au participat atât bloggeri și antreprenori, cât și reprezentanți oficiali ai ORDA și ai Parlamentului României. Concluzia a fost unanimă: niciuna dintre propunerile discutate nu este o soluție bună. Comisia pentru Tehnologia Informației s-a pronunțat negativ încă de anul trecut în privința directivei.
De ce nu e însă totul pierdut? Fiindcă alte articole au putut fi schimbate la presiunea publicului, ne spune Bogdan Manolea, director executiv ApTI. De exemplu, libertatea panoramei a primit enorm de multă susținere de la utilizatori și creatori din toată Europa și s-a reușit cu succes eliminarea restricției de comercialitate. Bineînțeles că sunt jocuri politice în spate, ne-a spus Bogdan Manolea, dar presiunea publicului contează enorm pentru aleși. În acest moment este crucial să ne putem organiza, să trimitem mailuri și să ne sunăm parlamentarii pentru a le transmite în mod direct date și informații. Aceștia nu vor putea ignora la nesfârșit problemele, dacă primesc zilnic câte 10 telefoane de la cetățeni îngrijorați. Presiunea și acțiunea individuală au mai mult efect decât semnăturile online.
ApTI te invită săptămâna aceasta, vineri, 13 octombrie, de la ora 19:00, la o discuție informală despre cum suntem afectați de aceste schimbări legislative și ce putem face. Echipa lor lucrează încă de la începutul verii la o campanie de informare cu privire la această directivă și vei putea afla direct de la ei care sunt problemele noii legislații, cum poți să te implici și cum ne putem coaliza împotriva acestui set de legi.
Află mai multe din aceste video-uri explicative, intră pe pagina ApTI dedicată acestei campanii și vino vineri să discuți IRL.
Pe Alex îl poți urmări și aici.
