USR: un partid nou, între luminița de la capătul tunelului și dezamăgirea influencerilor
Un reportaj pe larg despre o întrebare pe care și-ar fi pus-o Seinfeld dacă ar fi fost român: what’s the deal with USR?
Curiozitate despre viitor: va putea USR să-și ducă lupta antisistem până la capăt sau se va autosabota prin conflicte interne și frică de asumare?
România, decembrie 2016. Partidul Social Democrat, condus de Liviu Dragnea, câștigă detașat alegerile parlamentare. Lumea bună de pe Internet își pune mai întâi mâinile-n cap, apoi căciulile de iarnă și izmenele groase, pentru a înfrunta timp de o lună frigul în fața Guvernului: Florin Iordache, ministrul Justiției, dă infama Ordonanță 13. Protestele au întors ordonanța cu pricina, dar evenimentul în sine a subliniat ideea că PSD-ul intenționează să folosească votul poporului drept justificare pentru orice lege îi privește pe corupții aleși, iar cea mai eficientă opoziție s-a dovedit când oamenii se adună cu sutele de mii împotriva lor. În Parlament nu există vreun partid sau o coaliție care să li se opună semnificativ.
Peste toate astea, spațiul public s-a tot aglomerat de teme și controverse, de la referendumul împotriva comunității LGBT la salariile bugetarilor, suprapuse unele peste altele într-un mod greu de urmărit.
Perioada recentă a mai marcat un moment interesant în societatea civilă românească: o întreagă masă de electorat nemulțumit și neîncrezător în actualii politicieni și-a pus speranțele într-un partid apărut cu câteva luni în urmă: USR — format din expansiunea la nivel național a Uniunii Salvați Bucureștiul, după ce a luat un scor decent la alegerile locale din capitală.
Dacă Nicușor Dan, președintele formațiunii, povestea optimist în timpul campaniei electorale despre cum a reușit să adune oameni pentru filialele din țară într-un timp record, în ultima perioadă conflictele celor din structura de partid au ajuns să țină paginile gazetelor și postările influencerilor.
Într-o carte despre istoria postdecembristă a politicii românești, printre sute de pagini despre alianțe și trădări între partidele vechi, va apărea un capitol (mai mic sau mai mare, nu știm încă) despre USR. Acolo se va vorbi cu siguranță și despre polemica legată de modul în care USR votează în privința referendumului Coaliției pentru Familie, despre lipsa unui discurs unitar la nivel de partid, se va face o trecere prin felul în care și-au finanțat campania electorală și va fi menționată și posibila intrare a lui Dacian Cioloș în formațiune.
Cu siguranță se va vorbi și despre electoratul USR, care are o mulțime de așteptări ce par să rămână neîndeplinite. Atunci când ai renunțat să mai crezi în partidele vechi, e ușor de înțeles dezamăgirea când cele noi acționează în mod similar pe anumite teme.
Timp de câteva săptămâni am urmărit USR-iști, am stat de vorbă cu ei la sediul lor și la Parlament, am discutat și cu politologi, m-am plimbat cu autobuzul cu Nicușor Dan, l-am văzut când făcea baie de mulțime sau când era pus la punct de polițiști. Practic, am pus o întrebare pe care ar fi pus-o și Seinfeld dacă ar fi fost român:
What’s the deal with USR?
Și, mai ales, am încercat să înțeleg ce se va întâmpla cu USR peste patru ani. Va putea el să-și ducă lupta anti-sistem până la capăt sau se va autosabota prin conflicte interne și frică de asumare?
Cu autobuzul, cu Nicușor
USR a obținut la alegerile parlamentare puțin sub 10%, dar a reușit să depășească partide conduse de politicieni experimentați, precum Băsescu (PMP) sau Tăriceanu (ALDE). USR a devenit a treia forță politică a României. Cum s-a ajuns la asta?
În 2012, un matematician timid preocupat de salvarea patrimoniului a hotărât să candideze la Primăria Generală a Capitalei. A eșuat, pentru că susținerea elitelor bucureștene pe care a strâns-o în câteva luni de campanie n-a reușit să-l transforme în vedetă peste noapte. A continuat totuși cu activismul urban, iar patru ani mai târziu, în 2016, a revenit pe scena politică, de data asta cu un partid în spate — USB. A ieșit pe locul doi, peste candidatul PNL-ului, fapt ce i-a asigurat un loc în Consiliul General. Apoi a hotărât să extindă mișcarea la nivel național: a înființat USR.
Îl găsesc pe Nicușor Dan în fața Primăriei Capitalei, unde urmează să susțină o conferință de presă despre tentativa Gabrielei Firea de a „privatiza primăria Capitalei” prin înființarea unor societăți comerciale.
Nicușor vrea să participe la ședința Consiliului General, așa că urcăm la etajul trei, unde suntem întâmpinați de un polițist care nu-l lasă să intre pe motiv că trebuia să-și anunțe sosirea cu 48 de ore înainte, ca „să fie pus pe o listă de invitați”. Liderul USR îl informează că legea permite parlamentarilor să participe la ședințele consiliului local din circumscripția în care au fost votați, dar n-are succes. Urmează un întreg circ în fața ușii, transmis pe o tonă de live-uri pe Facebook.
După ce dă niște declarații pentru presă, se convinge că nu mai are rost să stea acolo. Spune că va da în judecată Primăria pentru că i-a refuzat dreptul legal de a participa la ședință și pornim spre Parlament.
Mai întâi mergem cu RATB-ul la sediul partidului, unde are parcată mașina. În drum spre stația de autobuz, este oprit constant de cineva. Să dea noroc, să-l felicite pentru diverse, să-i ceară sfaturi legate de vreun proces cu primăria, să-i ofere un covrig, să-l întrebe de familie. E mai din popor decât mă așteptam, interacționează cu oamenii normal, fără inadecvările și gesticulațiile dubioase de la televizor.
Ajungem în cele din urmă într-un autobuz, mă simt ciudat printre atâția oameni cu un deputat la costum lângă mine. Un puștan cu dreaduri și prietena lui îl recunosc imediat.
„Ăsta-i Nicușor Dan?”
„Da, merge cu RATB-ul…”
„Și ce, mie mi se pare tare.”
„Este…”
Deja-ncep să mă simt puțin o scenă desprinsă din Truman Show. Întâi apare Cioloș prin ziare și pe Facebook pentru că zboară la economic și strânge gunoaie-n fața camerelor de luat vederi, acum Nicușor, pe care lumea-l salută pe stradă cu atâta stimă. Sunt atât de obișnuit cu imaginea politicianului gherțoi prin excelență, care eventual mai și amenință poporul cu mitraliera, încât comportamentele astea mi se par dintr-un film cu actori angajați de liderul USR, ca să dea bine în ochii unui jurnalist începător.
Din una în alta, Nicușor îmi vorbește despre cei care-i reproșează că USR nu e suficient de progresist pe tema referendumului pentru familie. Spune că electoratul partidului e împărțit 50/50 — jumătate conservatori, jumătate progresiști, iar dacă ar fi încercat să facă pe plac doar părții progresiste, USR n-ar mai fi ajuns în Parlament. În viziunea lui, România nu este încă pregătită pentru astfel de subiecte și există lucruri mai importante de rezolvat. Ba mai mult, crede că dacă antiteza progresism-conservatorism devine principala temă de dezbatere în societate, există un risc foarte mare ca România să urmeze exemplul Turciei.
Nicușor crede că plasarea președintelui turc de partea valorilor tradițional-conservatoare a fost unul din motivele importante care au adus Turcia în situația actuală și se teme că PSD-ul ar putea proceda în viitor la fel. Din acest motiv, se va abține de la ambele voturi — referendum și parteneriat civil. Îl întreb cum i-ar liniști totuși pe votanții progresiști care acum sunt dezamăgiți de nesiguranța partidului. Deodată devine tranșant:
„O spun foarte direct: obligația pe care ne-am asumat-o față de publicul care ne-a votat a fost să milităm pentru transparență, bună guvernare, depolitizare, cheltuirea judicioasă a banilor publici. Ne-am asumat dinainte că în interiorul USR-ul există ambele opinii și, din punct de vedere pragmatic, dacă am fi avut un USR progresist și un USR conservator, am fi avut toate șansele să avem un USR progresist de 4% și un USR conservator de 4%, niciunul în Parlament. Eu cred că trebuie să fim fericiți ca societate că există USR-ul în Parlament, care pe subiectele la care s-a angajat explicit și care-i țin pe membrii lui împreună, acționează în sensul în care s-a angajat față de alegători.”
Ajungem în cele din urmă la sediul partidului, care constă într-un apartament amărât din preajma Cotroceniului, lucru nu tocmai obișnuit pentru o a treia forță politică a țării. Nicușor spune că înainte a fost sediul Asociației Salvați Bucureștiul, dar vor primi în curând bani de la AEP și se vor muta în altă parte. Ne urcăm în mașina lui, un Renault Clio cu număr de Vaslui, și plecăm spre Parlament. Pe drum face câteva glumițe despre Ponta, PSD și studentul de la Drept care a depus plângere împotriva lui pentru c-a scos copilul în stradă. Spune c-a fost oarecum surprins de demersul lui, mai ales că-l lăudase-n trecut pentru procesul câștigat cu Mazăre.
Suntem în Parlament, în camerele rezervate grupului USR. E agitație mare, pe la 1 jumate urmează o conferință de presă. Nicușor Dan nu va participa, așa că putem vorbi mai pe larg despre Cioloș, Clotilde și referendumul pentru familie. La scurt timp este încolțit de Ioana Lupea, specialista-n comunicare a partidului, care insistă că Nicușor trebuie să facă un live scurt despre scandalul din ședința consiliului general, același loc în care el nu a fost lăsat să intre și unde o consilieră USR a fost numită prostituată, iar alta a fost agresată. O parte a momentului despre care vorbeau e aici:
Ne mai vânzolim puțin p-acolo până tot roiul de oameni din jurul lui pleacă spre conferința de presă. Ne așezăm într-un colț și discutăm.
Îl întreb pe Nicușor despre clivajul ideologic stânga-dreapta. Pentru el, între politicile publice ale partidelor de stânga și politicile publice ale celor de dreapta diferențele sunt tot mai mici. USR e un partid orientat pe rezolvarea problemelor, rezolvare ce decurge din datele care le însoțesc, nu dintr-o „preconcepție idelogică”. Gândire de tehnocrat și matematician, îmi spun.
Tot în sensul ăsta îl întreb și dacă USR e afiliat vreunui grup european. Spune că nu și că vor amâna o decizie până peste un an. Nu vrea să zică nici către ce tabără ar tinde, dar admite că două dintre ele i se par mai interesante în clipa de față.
„Vreo șansă să sfârșiți în grupul euroscepticilor?”, îl întreb.
„Nicio șansă”.
Despre posibila afiliere europeană din viitor am înțeles mai multe dntr-o discuție pe care am avut-o cu Ovidiu Voicu, politolog și director al Departamentului de Politici Publice al Fundației pentru o societate deschisă, care crede că USR ar putea sta în Parlamentul European „fără să se certe cu nimeni”, dar că alegerea se va face cel mai probabil între PPE, care-i de dreapta și ALDE, care-i de centru.
„Cred că nu-i surâde (n.r. lui Nicușor) să fie coleg cu Tăriceanu. Asta e problema, că mai ai și colegi p-acolo”, spune Voicu.
Adevărul este că-i greu să încadrezi USR în context european. Comparația cu mișcări de stânga precum Podemos din Spania sau Syriza din Grecia, nu-și are locul, îmi spune Ovidiu Voicu. Crede că, datorită temelor de campanie, anticorupția și transparența, USR se diferențiază atât de mișcările radical-stângiste, precum cele menționate mai sus, cât și de cele cu un mesaj populist, precum MoVimiento 5 Stelle din Italia.
Înainte de a vorbi cu el, găsisem pe Wikipedia denumirile „Big tent” și „Syncretic politics”. Ambele descriu un gen de partid politic care caută să coopteze oameni cu puncte de vedere diverse, cu intenția de a atrage un electorat mai mare. În acest scop, partidul propune un număr limitat de teme de campanie, care să aducă împreună oameni dinspre ambele capete ale spectrului politic. Adică fix ce a făcut și USR, care a marșat pe cele două idei centrale. Când i-am spus lui Voicu despre Big tent, s-a arătat sceptic. În opinia lui, partidele astea, de tip catch-all, chiar ignoră toate liniile de fractură din societate, în timp ce USR n-o face, fiind clar de dreapta din punct de vedere economic.
Lui Ovidiu Voicu i se pare explicabil de ce USR se situează mai mult în zona de dreapta a spectrului politic, în sensul că nu dorește o prezență a statului mai puternică în zona economică. Mulți oameni din partid provin din partea de sus a clasei de mijloc — corporatiști, antreprenori, liberi profesioniști de succes — deci, automat, aceștia au o sensibilitate pentru măsurile economice de dreapta.
Admite că există-n partid și voci de stânga, precum Florina Presadă și Adi Dohotaru, care ar dori o relaxare a respectării proprietății, în sensul de „a asigura locuințe pentru toată lumea”, de a introduce-n spațiul public ideea că dreptul la locuință este unul fundamental. Cu toate astea, Voicu nu crede că astfel de voci vor determina poziția oficială a partidului, iar USR va merge pe respectarea proprietății, „venind contrapondere la PSD și trecutul comunist”.
Însă, în privința fiscalității, treburile nu mai sunt atât de clare. Vlad Alexandrescu, fost ministru al culturii în Cabinetul Cioloș și actual senator USR, crede că discuția despre fiscalitate „rămâne în USR o chestiune de deliberat”. Din 2004, când a fost introdusă cota unică de 16%, nimeni din România n-a îndrăznit până acum să propună scăderea ei, mi-a spus Alexandrescu. Și această propunere nu va veni din partea USR în perioada următoare. Ba mai mult, ține să precizeze că, din cauza măririlor haotice de salarii din sectorul bugetar propuse de PSD, e posibil ca România să intre-n incapacitate de plată și din cauza asta să fie nevoie de o impozitare progresivă.
„Dacă tot dai din vistierie bani, de unde mai iei? Și asta nu va fi vina USR-ului. USR-ul a atras atenția de nu știu câte ori că aceste măriri de salarii sunt hazardate. Că felul în care se arvunește banul public prin ordonanțele 6 și 9, care creează practic posibilitatea nemăsurată a Guvernului de a angaja cheltuieli pe următorii ani fără să existe o estimare a veniturilor. Poate să ducă o supraîndatorare și la o devalorizare” mi-a spus Alexandrescu.
„Un parlamentar nu este prizonierul propriului electorat”
Suntem în aprilie 2017, a trecut aproape o jumătate de an de la alegeri și tot mai mulți votanți se declară nemulțumiți și dezamăgiți de USR. De ce? E complicat. În primul rând, partidul refuză să-și asume o identitate ideologică. Stânga sau dreapta? Conservator sau progresist?
Iar această frică de asumare s-a văzut cel mai bine în privința a două teme: Referendumul pentru familie și parteneriatul civil. Anul trecut, Coaliția pentru Familie, un ONG care pretinde că luptă pentru apărarea familiei tradiționale, a strâns trei milioane de semnături pentru o propunere legislativă de revizuire a Constituției care prevede că familia se întemeiază doar prin căsătoria dintre un bărbat și o femeie. În acest fel s-a dorit eliminarea riscului de legalizare a căsătoriei între persoane de același sex, asta deși Codul Civil definea deja căsătoria drept „uniunea dintre un bărbat și o femeie”. Apoi, e propunerea legislativă de introducere a parteneriatului civil, definit drept un contract încheiat în fața notarului între doi adulți ce pot fi de sex diferit sau de același sex.
USR a refuzat să ia o poziție oficială pe ambele chestiuni. A fost invocat faptul că tema referendumului este una „falsă”, deci fiecare parlamentar USR votează cum vrea, în funcție de propriile valori. Fapt ce a nemulțumit partea progresistă a partidului, care n-a înghițit deloc gălușca votului de conștiință. Au existat mai mulți influenceri progresiști care au criticat poziția incertă a USR-ului, unii dintre cei mai vizibili fiind Radu Ghelmez și Alex Tocilescu.
Ghelmez a acuzat partidul că „n-are coaie” și parlamentarii USR sunt de fapt „homofobi discreți”, fapt ce nu-i diferențiază prea tare de PSD, care-și exprimă public „dezgustul la vederea unor bărbați care se țin de mână”. Tocilescu a fost ceva mai blând, în sensul că da, sunt altele care ard mai tare în clipa de față, dar nu înțelege de ce USR nu poate avea o părere oficială pe subiect. Tot el a criticat și strategia lor de a împăca și capra și varză, pe care n-o vede deloc eficientă:
„De fapt chestia e că atunci când încerci să mulțumești pe toată lumea și să nu iriți pe nimeni, se prea poate să iriți pe toată lumea și să nu mulțumești pe nimeni.”
Am abordat subiectul cu membri ai USR-ului, dar și cu experți din lumea academică. Mai întâi am discutat cu Vlad Alexandrescu, care m-a invitat în cantina Parlamentului și apoi în biroul lui.
Stăm la coada pentru mâncare. Suntem eu, Alexandrescu și un student în anul trei la Științe Politice, venit la practică. Îmbrăcat la patru ace, ca un diplomat de carieră, senatorul USR îmi mărturisește că nu-i înțelege pe colegii care se abțin de la vot, dându-l exemplu, mai pe ocolite, pe colegul său Iulian Bulai.
Argumentul lui Bulai în favoarea abținerii a fost că la el în circumscripție, adică-n Neamț, problema drepturilor LGBT nu-i preocupă deloc pe oameni. Alexandrescu sugerează că un parlamentar nu-i prizonierul propriului electorat și poate acționa drept un soi de avangardă, aducând în dezbatere teme la care publicul poate nu s-a gândit prea mult până atunci.
Vorbesc cu Alexandrescu și despre temerea cea mai mare a Coaliției pentru Familie — din legalizarea căsătoriilor între persoane de același sex ar putea decurge și dreptul persoanelor LGBT de a adopta copii. Îmi spune că abia ăsta este un subiect de dezbatere fals și ar trebui discutat mai degrabă despre condițiile în care cresc mulți copii din România — fără părinți, cu mame singure, cu ambii părinți plecați în străinătate, cu bunici, cu vagi membri de familie, prin vecini sau cu asistenți maternali neglijenți. În condițiile astea, nu înțelege de ce preocuparea Coaliției e ca acei copii să nu crească în familii formate din două mame sau doi tați. Nu aia-i problema, concluzionează el.
USR nu poate să reziste împăcând pe toată lumea
Politologului Ovidiu Voicu i se pare că, din punct de vedere social, USR nu a făcut încă o alegere. Vorbim astfel și despre deputatul Cristian Ghinea, care anunțase pe Facebook că e împotriva referendumului pentru familie, că susține parteneriatul civil, dar nu și căsătoriilor între persoane de același sex.
„Ghinea se opune căsătoriilor, acceptării ideii de căsătorie, spunând că (n.r. face asta) pentru a respecta sensibilitatea Bisericii. Mă rog, acolo e o greșeală dogmatică, până la urmă. Pentru că Biserica o numește cununie, este taina cununiei, nu taina căsătoriei. Căsătoria e un concept civil, nu unul religios. Dar asta e o poziție mai degrabă conservatoare, faptul că respecți sensibilitatea Bisericii și atunci încalci drepturile unor oameni din această perspectivă”, mi-a spus Ovidiu Voicu.
Despre Nicușor Dan spune că, deși a mai evoluat față de acum 20 de ani, când scria editoriale homofobe în Dilema Veche, nu se simte totuși confortabil în postura de progresist. Îi înțelege teama de a nu supăra o parte din electorat, dar crede că USR nu poate să reziste împăcând pe toată lumea. De altfel, e sigur că partidul ar fi intrat în Parlament și dacă s-ar fi dovedit progresist pe teme sociale, deoarece „votanții pe care-i poate manipula Biserica prin Coaliția pentru Familie nu ar fi votat cu USR în niciun caz, pentru că nu se suprapun ca profil valoric”.
Odată și odată, spune el, USR va trebui să facă o alegere.
„Sunt curios până când o să poată să evite subiectul. La un moment dat, trebuie să dai un răspuns. E simplu, din opoziție, în momentul de față, să spui că nu e un subiect, că subiectul principal e altul. Dacă o să ajungă la putere vreodată și o să trebuiască să implementeze politici, vrând-nevrând, va trebui să aleagă o direcție sau alta.”
Fialele locale USR mi-au dat cu seen
Evenimentul intrării lui Dacian Cioloș în USR a lansat în spațiul public speculații despre un conflict de proporții în interiorul partidului. De pildă, România Liberă scria acum câteva săptămâni despre o „revoltă pro-Cioloș” și despre cum Nicușor Dan ar fi ignorat votul a 36 de filiale pentru cooptarea fostului premier.
Vlad Alexandrescu îmi spune că informația nu este adevărată și nu crede că a fost un vot în filiale. A existat, în schimb, o consultare la nivel național, prin inițiativa unor șefi de filiale. Cei mai vocali în privința asta au fost cei de la USR Brașov, USR Timiș și USR Arad. Încerc să contactez toate aceste filiale, doar cei de la USR Arad îmi răspund, spunând că nu doresc să comenteze. Le bat obrazul că nu-s transparenți, iar ei îmi spun că transparența există, dar nu au „nimic în plus de adăugat la ce a declarat Nicușor Dan la Starea Nației”. Apoi nu mai răspund la nicio întrebare, îmi dau seen.
(La Starea Nației, liderul USR a declarat că au existat două grupuri în sânul formațiunii, unul mai numeros care dorea venirea lui Cioloș, și unul minoritar care se temea că notorietatea fostului premier ar transforma USR într-un „partid remorcă”)
Încerc să-i descos și pe alții în legătură cu zvonurile din România Liberă cu privire la votul pro-Cioloș. Dan Barna, purtătorul de cuvânt al partidului, îmi confirmă spusele lui Vlad Alexandrescu. A existat o întâlnire între Nicușor și filiale, dar n-a existat vot. Îmi confirmă și că Nicușor Dan s-a aflat în minoritate prin faptul că n-a considerat oportună venirea lui Cioloș.
Sursele României Libere spun că liderul USR le-ar fi comunicat celor din teritoriu că Cioloș „vrea să unească USR şi PNL şi PMP, că vine cu nu ştiu ce oameni de afaceri dubioşi, «nişte băieţi»”. Dan Barna spune că nu știe dacă-n rândul partidului există temerea asta, dar că Cioloș ar fi venit cu o propunere de creare a unei platforme de dreapta care să fie o alternativă electorală pentru un PSD puternic. Dar în niciun caz, spune Barna, propunerea nu era de unire cu liberalii, PMP-ul și cu toată dreapta.
„Ăsta e, evident, un element care poate fi discutat după ce niște partide îsi fac niște reforme. Adică, în momentul de față e ceva total în afara agendei și USR, la momentul de față, e pe poziția aceasta, că actuala clasă politică, până nu se reformează, are niște lucruri care trebuie schimbate pentru a se putea trece la un dialog.”
Rezervele n-au fost legate de Cioloș în sine, spune Vlad Alexandrescu, ci de direcția pe care ar putea avea-o partidul în cazul venirii sale. Că intrarea lui în USR ar trebui discutată „ca un eveniment important pentru partid”. De asemenea, în privința unei coaliții de dreapta, se dovedește la fel de categoric ca Dan Barna:
„O mare coaliție a dreptei ar presupune înglobarea unor partide, de pildă PNL sau alte forțe politice, care de fapt ar contraveni scopului pentru care s-a înființat USR. USR s-a înființat pentru a face un altfel de politică și a nu coopta oameni care au fost în alte partide. Ăsta a fost un criteriu foarte strâns, foarte riguros la primirea de noi membri. USR nu a primit membri oameni care au fost în alte partide și care au deținut acolo funcții”.
Politologul Ovidiu Voicu e de părere că platforma fostului premier e una conservatoare în esență, iar dacă l-ar fi luat în partid, Nicușor Dan ar fi fost practic obligat să-și asume imediat o poziționare de dreapta, din toate punctele de vedere. Crede că liderul USR a preferat să amâne tranșarea unei decizii până la Congres tocmai în speranța că va putea găsi între timp o soluție de echilibru.
Nicușor n-a avut „chimie” cu Cioloș și, cel mai probabil, nici cu Clotilde Armand
S-a tot vorbit că Nicușor ar plănui excluderea lui Clotilde Armand din partid. Totul a început la sfârșitul anului trecut, când Sergiu Moroianu, soțul lui Clotilde, l-a acuzat pe șeful de campanie, Matei Păun, că ar fi asociat imaginea partidului cu Soros și comunitatea LGBT. Pentru aceste declarații a fost exclus din partid, iar relația dintre Clotilde și Nicușor a părut să se răcească tot mai mult. S-a ajuns chiar în punctul în care liderul USR a declarat public că nu mai are o relație de prietenie cu ea.
S-a vorbit despre excludere și-n materialul „pe surse” din România Liberă. Și că unii lideri de filiale, încă supărați pentru faza cu Cioloș, ar vrea s-o convingă pe Clotilde să candideze împotriva lui Nicușor la congresul din mai. Îi întreb despre toate aceste speculații pe Vlad Alexandrescu și Dan Barna.
Dan Barna spune că nu l-a auzit niciodată pe Nicușor vorbind despre excludere, iar la congres oricine e liber să candideze. Referitor la relația personală dintre cei doi, îmi mărturisește că probabil e mai bine așa. Că USR e totuși un partid politic și e bine că se face tranziția de la abordarea asta boemă, de grup de prieteni, la un partid politic asumat.
Vlad Alexandrescu confirmă că nu s-a vorbit despre excluderea lui Clotilde și crede că prietenia dintre ea și Nicușor s-a stricat cel mai probabil după declarațiile lui Sergiu Moroianu, soțul acesteia. Declarații pe care le cataloghează neadevărate și consideră că au adus un prejudiciu imaginii partidului.
Când aduc vorba despre speculațiile din România Liberă, Nicușor spune că nu vrea s-o dea afară pe Clotilde și la congres poate candida cine vrea. Refuză să comenteze relația pe care o are cu aceasta, sub pretextul că-s „chestiuni interne” din USR și nu vrea să le facă publice. Îi aduc aminte despre declarația-n care a recunoscut că nu mai are o relație de prietenie cu ea. De data asta râde cu subînțeles și-mi spune:
„Adevărat. N-ar fi trebuit s-o fac. Regret c-am făcut declarația.”
Îi cer detalii.
„Nu ar fi trebuit să răspund. În USR sunt 1500 de oameni, tot timpul când sunt mulți oameni într-o structură, relațiile personale sunt de un fel sau altul, dar asta este mai puțin important atât timp cât USR-ul funcționează instituțional, asta e tot ce contează.”
Îl provoc: „deci s-a stricat relația pe care o aveați cu ea”. Râde iarăși și zice că da, dar că mai mult de atât nu poate spune. Nu confirmă nici dacă degradarea relației a fost cauzată de acuzațiile lui Sergiu Moroianu, dar zâmbește-n continuare, așa cum face și la televizor când e pus într-o încurcătură. Mi-e clar că e un subiect sensibil și n-o să obțin altceva decât chicoteli pe care nu știu cum să le interpretez. Am contactat-o pe Clotilde Armand, dar a refuzat să discute cu mine. Mi-a dat cu seen și ea.
În privința unei potențiale scindări în USR-dreapta și USR stânga, lucru despre care-n trecut au vorbit atât el, cât și Clotilde, sunt asigurat că nici vorbă de așa ceva-n viitorul apropiat.
„În momentul ăsta, noi suntem împreună pentru că ne unesc niște valori și niște lucruri pentru care milităm fiecare dintre noi. Lupta pentru transparență, debirocratizare ne ține împreună”
Pe tema intrării lui Cioloș în partid, tăcerea lui Nicușor a fost și mai apăsătoare. Totuși, după ce termin de vorbit cu el, un deputat USR, mi-a spus off the record, că problema a fost „una de chimie”. N-a existat „chimie” între Nicușor și Cioloș, abordarea personală n-a funcționat, iar fostul premier va fi cooptat în partid pe „cale procedurală”.
După ce terminăm de vorbit, Nicușor Dan mă invită într-o încăpere alăturată, unde se ține conferința de presă. Prind finalul ei. O corespondentă RTV îl întreabă pe Dan Barna ce-l întrebasem și eu despre Cioloș, apoi un domn se rățoiește la același Dan Barna pe tema referendumului pentru familie.
Îmi găsesc un loc prin sala de ședințe, mă observă unul din deputați. Mă întreabă dacă-s de la presă, îi spun că da și că m-a invitat Nicușor să urmăresc ce și cum. Nu-i convins din prima, dar de undeva apare și liderul USR, care-l calmează rapid.
Ședința durează vreo două ore. Îmi atrage atenția o discuție despre viitoarea lege a vaccinării obligatorii. Lege-n cadrul căreia sunt luate-n calcul două scenarii: unul light, care implică trimiterea la consiliere a părinților care nu-și vaccinează copiii; și unul hard, prin care părinții de acest fel ar fi amendați. Dezbat pe seama legii timp de 10 minute.
Ce scenariu ar trebui să susțină USR-ul? Ghinea face o glumiță: vot de conștiință. Unii râd, alții-l iau în serios. Deputatul Ion Stelian-Cristian spune că nici el nu și-a vaccinat copilul, invocând retorica anti-companii farmaceutice, deci este pentru scenariul light. Cum dezbaterea tot continuă fără să se ajungă la o concluzie, i se cere părerea lui Nicușor, care spune că-i pentru scenariul hard. Amenda. Iată-l, mă gândesc, în privința vacinării beblușilor, Nicușor dă dovadă de hotărârea pe care votanții progresiști ar fi vrut s-o vadă și-n privința referendumului pentru familie.
Se termină ședința. Mă duc până la Nicușor să-i mulțumesc și să-mi iau la redevedere, mă întreabă cum mi s-a părut. Cu riscul de a părea lingușitor, îi spun c-a fost neașteptat de profi, cu discuții la obiect, fără prea multe abateri inutile. Pentru că așa și e, n-o zic din politețe. Când îi spun că acum sunt curios cum decurg ședințele la PNL și PSD, râde.
Îmi lasă o impresie mai bună decât mă așteptam, dar rămân cu dezamăgirea că în continuare n-are curajul să vorbească deschis despre unele teme. Teama că-și va dezamăgi electoratul mă convinge de un lucru: Nicușor mai vrea un loc și în Parlamentul de peste patru ani.
Greu de zis ce se va alege de USR în viitor, dar eu voi fi aici. Scrollând, judecând cu atenție și îngrijorare.
Un text de Răvan Filip, editat de Gabriel Sandu
Urmărește Brrlog și pe Facebook. Brrlog este o publicație de jurnalism explicativ și satiră culturală. Sau jurnalism cultural și satiră explicativă, încă nu e clar.
