O boală comună a unei lumi în tranziție
Disclaimer: O parte din fragmentele din a doua parte a articolului pot fi traduceri interpretate de mine ale unor articole externe, de autori diferiti.
Deși ea este una dintre cele mai periculoase boli pe care le pot avea oamenii, e de asemenea și cea mai nediscutată dintre ele, și chiar mai rău, controversată. Dar probabil că se datorează unei explicații destul de clară când te gandești repede și la faptul că boala este relativ nouă, și doar recent a început să fie observată de mai multă lume. Foarte interesant e că nu prea pot să-i dau vreun nume precis, sau nici măcar unul suficient de cuprinzător. Probabil că și asta demonstrează din nou că ignoranța noastră ca specie față de ea este cel puțin, îngrijorătoare.
De-a lungul timpului oamenii au cam avut ”alte probleme” cu care să-și ocupe mintea și să se ingrijoreze. La început cam trebuia să te ferești de animale, natura și capriciile ei, să supraviețuiesti în tot felul de condiții și multe altele. Acum că majoritatea dintre acestea nu mai sunt o problemă prea mare pentru mulți dintre noi, cel puțin nu pentru clasa peste mijloc și poate o parte din cea de mijloc (referitor și la resurse, dar și la inteligență), acum, din nefericire pentru noi, ne confruntăm cu o probleme globală de o scară considerabilă. Cu oroare poți să te duci repede la evenimente de o scară asemanătoare, ca moartea neagră care a omorât aproximativ 60% din populația întregului continent (al nostru), sau aventurile lui Ginghis Han în a fi primul și cel mai mare ecologist din toate vremurile, din doveziile clare că oamenii au schimbat direct clima. O să pun jos un text mic din Wikipedia despre asta, că personajul era tâmpit și de un mindfuckery nemaintâlnit:
”Ginghis Han a căpătat titlul de cel mai verde invadator din istorie, după ce oamenii de știință au descoperit că a omorât atât de mulți oameni, încât pământurile cultivate s-au transformat în păduri. Liderul mongol, care a construit un imperiu imens, a ajutat la îndepărtarea a circa 700 de milioane de tone de carbon din atmosferă, arată un nou studiu. Moartea a 40 de milioane de oameni a însemnat că zonele mari cultivate s-au umplut din nou de copaci, care absorb CO2 din atmosferă. Deși metodele sale au fost oribile, ecologiștii cred că acesta a fost primul caz din istorie când climatul a fost răcit de oameni.”
Link la întregul articol despre cretinul asta
Deci acestea fiind spuse, să acceptam onorabil că spiritul nostru de observație față de un pericol iminent la nivel colectiv a fost cel puțin spus, rușinos. Dar putem spune și că am avut motivele noastre, datorită condițiilor grele de supraviețuire în mare parte așa că nu vreau să ne batjocoresc prea mult procesul nostru de acum în a detecta nebunii colective grave (vezi spre ex.: KKK, Hitler, Stalin, Abba sau chiar Ciuma Roșie). Dar știind aceste lucruri, acum putem să luăm mai in serios lucrurile și poate chiar într-un mod practic.
Ca să încep să o descriu cat de bine pot eu, voi începe prin a spune că aceasta, pe drepturi depline să ne pună în pericol iminent de distrugere la o scară considerabilă, este una mentală, prezentă în psihicul tuturor în diferite grade. Aceasta mai poate fi vazută și ca: o infecție a psihicului colectiv al omenirii, o psihoză colectivă, ”un bug” sau pentru cei ceva mai mistici sau religioși, o boală comună a sufletului. Partea nașpa din start e că, din moment ce ea e una colectivă, înseamnă și că nu se poate videca decît colectiv, ce sucks ballz. Zic asta fiindcă pe mulți dintre noi sunt sigur că nu ne prea intereseaza așa mult iraționalitatea unora sau nebunia lor, dar asta pe care încerc să o descriu ne afectează pe toți mă tem, indiferent că noi am reușit să o vedem în mare pentru ceea ce e și nu ne afectează așa mult. Fiind una mentală și doar din acest prim motiv, clar greu de expus sau ”adus la lumină”, este evident una greu de reparat.
Lasând părțile negative puțin la o parte, trebuie să recunoastem că la fel cum multe lucruri din medicină sau istoria noastră (evoluția în tehnologie, știință, evenimente istorice, mindfuckery, genociduri, etc.) au fost foarte interesante de urmărit indiferent de consecințe, la fel și aceasta este cu adevărat una de urmărit. În premiră, avem de a face cu un parazit psihologic care de data asta, nu este numai auto-replicator și foarte transmisibil, ci este și foarte inteligent și adaptat conform evoluției noastre culturale și genetice. Sau cum am putea spune mai formal în engleză: ”sneaky little bastard!”. În acest sens, de aici vine și interesul meu aparte pentru acestă formă nouă de nebunie colectivă care poate fi urmarită foarte simplu cum vom vedea.
Acum că aspectele pozitive se termină repede, o sa revin pe cealaltă parte prin a spune că acestă infecție ne este de obicei atât de clandestină, încât mințile celor infectați ca și condiție directă a infectării lor, vor nega cu vehemeță infecția. Foarte multe școli spirituale sau tradiții spirituale incluzând Budismul, Taoism-ul, Islamismul, Gnosticismul și multe altele inclusiv pe cele Indigene, au înțeles de mult timp natura creării strict legată de conștiință. Ele s-au confruntat într-o formă sau alta cu același virus, numai că au avut cu toate un avantaj crucial, acela că nu aveau comunități mari, sau că stăteau ca proștii într-un templu și încercau să leviteze, sau alții făceau ritualuri de sacrifici canibaliste, dar în fine nu contează asta, ceea ce contează este că au avut un mediu mult mai prielnic să scape de acest tip de virus. Noi, mă tem cu multă îngrijoare, că nu mai avem niciun avantaj de genul, avem condiții mult mai complexe ce au permis de la început parazitului să se instaleze ca un cancer colectiv.
Cred cu tărie că înțelegerea lucrurilor acestora este un factor primordial în înțelegerea rădăcinilor cele mai adânci a aceste psihoze globale. Deși sunt sute de forme prin care fundamentul acestui virus a fost deja observat și interpretat, o să menționez doar unul. O civilizație din America de Nord a definit în modul lor aceast virus printr-un spirit devorator, motivat de lăcomie, consumul exagereat, excesul și vanitate. Acesta își convinge gazdele la nivel colectiv că înghițirea energiei altora, inclusiv a animalelor și a altor forme de viață, este logic și un mod ok de a-ți trăi viața. Referitor la asta, dacă citim jurnalele primilor colonizatoiri în America de Nord, vom vedea multe relatări despre indigeni din toate formele de practici (unele complet separate) care ajungeau la concluzia rapidă și certă că obiceiurile acelor colonizatori erau canibale. Înverșunarea lor pentru cucerire, măreție și consum material era un act violent de canibalism.
Ziua recunoștinței în SUA mai sărbatorește, de asemenea, și uciderea brutală a zeci de milioane de indigeni, din strictul motiv că aceștia le stăteau în calea dintre ei și bogățiile pământului.
Acum că istoria e istorie, putem zice cu fală că nu o să mai picăm niciodată ”în plasa asta”, dar de fapt observăm repede că virusul a fost, în anumite sensuri, în creștere odată cu noi și acum când coștiinta a primit mult mai multe metode și resurse să evolueze la un ritm accelerat, la fel a fost și cu evoluția parazitului. Mai mult, totul a fost făcut cu o certitudine morală ciudată că toată distrugerea a fost justificată în numele “progresului” și “civilizației”. Dacă vreți să aflați mai multe despre asta, vă recomand să citiți ”Columbus and Other Cannibals: The Wetiko Disease of Exploitation, Imperialism, and Terrorism” de Jack D. Forbes. Aveți încredere, the mindfuckery goes deeper.
Orice încadrare responsabil-morală a acţiunilor colonizatorilor contrazice gradului de infectare cu acest parazit în cultura invadatorului. Atât de orbili erau că, prin ambiția lor auto-referențială, nu puteau vedea altă viață ca fiind la fel de importantă ca a lor. Ei nu puteau vedea dincolo de orizontul lor ideologic, față de valoarea intrinsecă a vieții sau la natura interdependentă a tuturor lucrurilor, în ciuda acestei perspective dominante a populațiilor indigene pe care le-au întâlnit. Abilitatea indigenilor de a vedea și de a trăi în moduri diferite de ale lor a fost, se pare, amputată.
Ca să-l citez pe Fobers,
“Această boală, această psihoză, este cea mai mare boală epidemică cunoscută omului”. Noi, ca specie, suntem în mijlocul unei epidemii psihice masive, o psihoză colectivă virulentă cauldronul psihicului umanității de la începutul timpului. Ca un fractal, parazitul funcționează pe mai multe dimensiuni simultan — intra-personal (în interiorul indivizilor), inter-personal (între noi înșine), precum și colectiv (ca specie). “Canibalismul”, în cuvintele Forbes, “este consumarea vieții altcuiva pentru propriul scop sau profit propriu”. Un exemplu care simbolizează nebunia noastră auto-distructivă, colectivă, este distrugerea de către companiile petroliere a pădurii tropicale amazoniene, plămânii planetei noastre. Aceasta este literalmente o revelație plină de trăsături care ne arată ce facem noi înșine. ”
Printre cele de mai clare semne că logica parazitului a primit o putere amplificatoare de o mărime de nedescris este venirea creștinismului. “Să facem omenirea. . . stăpânește asupra peștilor din mare și a păsărilor de pe cer, asupra animalelor și a tuturor animalelor sălbatice și asupra tuturor creaturilor care se mișcă de-a lungul pământului “, a spus o autoritate nu mai presusă decât Dumnezeu în Geneză 1:26. După 8 000 de ani de agricultură totalitară răspândită lent în regiune, poate că nu este surprinzător faptul că logica găsește voce în textele sfinte care au apărut pe acolo. Indiferent, a fost condus în toată Europa în punctele săbilor de romani în cei 200 de ani de la moartea lui Hristos. Nu este o coincidență faptul că, pentru ca creștinismul să devină dominant, sistemul de credințe păgâne existente, cu înțelegerea lor despre locul omenirii în interiorul naturii, mai degrabă decît deasupra naturii, trebuia să fie, totuși, anihilat sistematic. Ca un cancer al minții care metastazează în boala pe care încercăm să o definim, o parte patologică a psihicului cooptează și tinde să preia toate părțile sănătoase ale psihicului pentru a-și servi patologia. Personalitatea se reorganizează apoi într-o afirmație exterioară a coerenței din jurul acestui nucleu patogen, care “maschează” disfuncția interioară, ceea ce face foarte dificilă recunoașterea ei. În etape avansate, acest proces acaparează persoana atât de complet încât am putea spune, pe bună dreptate, că persoana nu mai este acolo; ele sunt doar o cochilie goală care transportă boala. Într-un sens, există doar boala, care operează prin ceea ce pare a fi o ființă umană. Persoana devine pe deplin identificată cu masca lor, persona lor, dar este ca și cum nu ar exista nimeni în spatele măștii.
Ideea este că epidemiologia parazitului a lăsat indicatori clari ai naturii sale. Și deși nu poate fi patologizată de-a lungul liniilor geografice sau rasiale, tulpina culturală pe care o cunoaștem astăzi are cu siguranță multe din rădăcinile ei cele mai adânci în Europa. La urma urmei, proiecte europene — de la Iluminism la Revoluția Industrială, la colonialism, imperialism și sclavie — au dezvoltat tehnologia care a deschis canalele care au facilitat răspândirea culturii în întreaga lume. În acest fel, suntem cu toții moștenitori ai colonialismului acesta.
Cei infectați cu acest parazit în forme avansate devin creaturi fără suflet, ființe care și-au pierdut sufletul. Deși o persoană poade pierde repede legătura cu inima și cu sufletul, aceasta (din păcate) nu-și pierde mințile, au adesea intelecturi bune și incisive care le acoperă patologia, făcându-le greu să vadă boala. Acest lucru este similar cu modul în care oamenii aflați într-o stare profundă de traumă pot avea și minți strălucitoare, un dar care poate ascunde amploarea traumei lor, ceea ce face ca bolile lor să fie greu de recunoscut. Din păcate, noi nu suntem o societate în care traumele se discută prea deschis sau inteligent. Sensul parazitului individual, în loc să fie dedicat înțelegerii bolii și vindecării lui, este folosit ca un pion pentru “transmiterea” și propagarea parazitului colectiv.
Atunci când antropologii occidentali au început să realizeze cu ceva mai mult interes efectele bolii comune, ei credeau că aceasta este doar o boală a individului și o formă literală a canibalismului care mănâncă carnea. În ambele cazuri, după cum s-a discutat, înțelegerea lor a fost, dacă nu greșită, atunci cu siguranță limitată. Cititorul poate, probabil, să simtă deja de la cele menționate mai sus că trăsăturile bolii sunt de fapt și ale capitalismului modern. Făcând referire la foamea lui instabilă pentru resursele finite; ignorarea durerii grupurilor și a culturilor pe care le consumă (facând referință la ex. de mai devreme cu ”Columbus and his pals”), obsesia sa imperativă cu propria creștere materială sau creșterea în ranguri sociale, dar și răspândirea virală pe suprafața planetei. Cred că e drept să spun că descriu capitalismul neoliberal ca o canibalizare a vieții pe această planetă. Capitalismul a mai facilitat, de asemenea, și o explozie a vieții umane în toate direcțiile, și a ingeniozității, dar, luat cu totul, capitalismul mănâncă cu siguranță forța de viață a acestei planete în slujba propriei sale dezvoltări.
Dacă mai devreme pe la începutul articolului ziceam că boala este într-adevăr ceva fascinant și cu siguranță demn de urmărit, trebuie printre altele să explicăm și natura autoperpetuantă a sistemelor parazite complexe și consecințele lor pentru specia noastră. Orice rețea vie care devine suficient de complexă, va deveni auto-organizatoare și din acel moment va demonstra un instinct de supraviețuire. În termeni practici și mai ușor de înteles, înseamnă că își va distribui resursele pentru a susține comportamentul care imită cel mai bine propriai logică și îi asigură supraviețuirea. Cu toate acestea, întreruperea trebuie să aibă loc la nivelul potrivit. Simpla schimbare a bolii cu alta boală nu va schimba multe (ca în cazul înlocuirii lui Stalin cu țarul sau, ceva mai recent, Obama înlocuindu-l pe Bush) este în mare măsură inutilă. În cel mai bun caz, s-ar putea ajunge la înmuierea celor mai cruzi margini ale bolii. Mai rău, nu face decât să ne distragă atenția de la a vedea adevărata infecție.
În același mod în care o colonie de albine își va găzdui instinctiv regina în cele mai adânci camere ale stupului, un sistem complex de adaptare își îngroapă cea mai importantă logică de operare, cât mai departe de forțe ce le pot provoca sau chiar contesta (god forbbid). Acest lucru înseamnă două lucruri: În primul rând, înseamnă a-şi impune logica în regulile profunde care guvernează întregul. Nu doar această economie națională sau ăsta, acest guvern sau ăsta, ci sistemul mamă — sistemul de operare global. Și în al doilea rând, înseamnă că regulile şi logica sistemului sunt inevitabile şi din ce în ce mai greu de schimbat. Aici și îngrijorea mea și interesul petru această boală modernă.
Oare care este această logică profundă a sistemului de operare global?
El vine în două părți. În primul rând, există scopul final, pe care l-am putea numi Directiva principală, care este creșterea capitalului. Adevărul este că am creat un sistem care tratează banii ca fiind sacrii. Suntem împotriviți unul față de celălalt constant într-o formă de fascism distribuit, unde ne aflăm în problemele imediate ale circumstanțelor noastre și consumăm ceea ce putem între timp. Ulterior, definim acest comportament în limbajul comun al problemelor familiei, al intereselor naționale, al creării de locuri de muncă, al creșterii PIB-ului și al altor eforturi juste. Deci, atunci când oamenii ne spun că piața știe cel mai bine sau că tehnologia ne va salva până la urmă, sau filantrocapitalismul va redistribui oportunitățile (în ritmul lui Bill Gates), trebuie totuși să fim decent de precauți să nu riscăm :)
Nu aș vrea ca cititori să înteleagă că sunt împotriva piețelor, a tehnologiei sau a filantropiei, toate aceseta pot fi minunate în contextul potrivit, dar sunt cu siguranță împotriva modului în care sunt acestea sunt folosite ca un ”alibi” pentru a scuza boala. Cum tocmai a făcut Ilie Năstase, că anumite drepturi te scuză de la multe.
O regulă cheie ce putem desprinde de aici este că supraviețuiria parazitului este lezată atunci când suntem conștienți de acesta, și este mai puțin probabil să le aderăm orbește. Conștientizarea pură este ca lumina soarelui prin crăpăturile unei ferestre.
Astfel, unul dintre punctele de plecare pentru vindecare este actul simplu de a vedea boala din noi toți, în alții, și în infrastructura noastră culturală. Și odată ce o vedem, putem da un nume acelui parazit, ceea ce este esențial! pentru că și limbajul reprezintă un câmp de luptă central. Pentru a-l cita pe McKenna în zilele lui mai bune:
Lumea nu este făcută din particule, pachete de valuri electromagnetice sau din gândurile lui Dumnezeu. Lumea este formată din limbaj .. Pământul este un loc unde limbajul a devenit literalmente viu. Limbajul a investit materia; se replică și se definește și se construiește pe sine. Și este în noi toţi.
Printre altele, avem motive bune să ne petrecem o mare parte din eforturile noastre în încercarea de a elimina în primul rând, religia, pentru că este o problemă directă. Dar religia servește, de asemenea, funcția unui canar asfixiat într-o mină de cărbune, religia este un semn, un simptom, de probleme mai mari care nu se îndepărtează doar pentru că cineva își pierde religia. Se desprinde greu de ce s-a complicat prea mult să spună. E ca Becali când încearcă să rămînă relevant.
În fiecare univers, viața apare, formează civilizațiile, tehnologia și culminează în crearea unei superinteligențe care dobândește un control complet asupra universului său de acasă. Astfel de superinteligențe nu pot afecta în mod direct alte universuri, dar își pot prezice existența și își pot modela conținutul de la primele principii. Superinteligentele cu resurse mari, pot modela universurile cele mai simple și determinând exact ce vor fi în ele în fiecare moment al evoluției lor.
Cum fragmentul de mai sus a fost o traducere bruta de pe Slatestarcodex, aș vrea doar să mai adaug că that s some ”high level shit”, și nu o să intrăm în asta acum.
Forbes ne amintește că nu putem “lupta” cu parazitul în nici un sens tradițional: “Una dintre tragicele caracteristicilor psihozei colective este că se răspândește parțial prin rezistența la ea. Adică cei care încearcă să lupte împotriva lui, uneori pentru a supraviețui, adoptă valori ale parazitului. Încep să se conformeze.
Cu toate acestea, odată ce ne aflăm în modul de a vedea parazitul, putem aduce la iveală sistemele culturale care îi perpetuează logica sinistră. Nu este prea greu să-ți seama de unde să începi. ”Follow the money” ne conduce de obicei ușor la pilonii de bază ai parazitului.
Mai practic, pentru cei din exterior, ne putem organiza viata in moduri radicale noi de a submina structurile parazitului și sub-parazițiilor creați. Simplul act de ”gifting” subminează logica neoliberală a mărfurilor și extracției. Utilizarea de monede alternative poate să submineaze sistemul monetar bazat pe datorii (vezi crypto). Prin deșcolarizare și modele educaționale alternative putem măcar să dăm o șansă copiilor noștri să scape de virus. Sprijinirea creării de comunități alternative în afara sistemului capitalist (reddit, meetup, TripAdvisor, KhanAcademy, orgii) nu va putea decît susține infrastructura pentru tranziție, și activismul direct, cum ar fi rezistența la datorii. Trebuie să mergem simultan în noi înșine și în adâncurile adânci ale propriilor noastre psihicuri, schimbând în același timp structura sistemului din jurul nostru.
Acum că simt că mă lungesc…mai bine lăsăm loc și altor articole pe viitor.
Stay Tuned,
Cosmin Ghinoiu
