Contactul unui începător cu employer branding
Când am văzut cât de puțină informație este relativ accesibilă unui om care nu a mai venit în contact cu ideea de employer branding și, cu atât mai puțin, cu ce se întâmplă în spatele cortinei în România în acest sens, mi-am dat seama că o să fie o provocare și o delectare deopotrivă să plonjez în aceste ape. Săritura, deși intimidantă, se transformă de fapt într-o explorare captivantă și plină de umor în echipa cv30, unde oamenii își iau superputerile din banana bread, iar câinii din papuci de cauciuc.
Prima impresie din spațiul în care se întâmplă explorarea asta a fost că am ajuns într-un loc nou și diferit, dar cumva cunoscut în același timp. Un spațiu impregnat în idei pe care atunci nu le înțelegeam, scrise peste tot cu diferite culori, și care mă făceau să mă întreb când fusese ultima dată când eu însămi stătusem la un loc cu o mână de oameni ca să facem ceva fain. În zilele următoare am avut multe lucruri de asimilat, de la ce înseamnă și ce nu înseamnă employer branding, ce înseamnă și ce nu înseamnă o vânzare, până la provocarea de a recupera diverse obiecte din gura unui beagle sau cum e să împodobești bradul de Crăciun cu colegii.
Pe măsură ce înțelegeam cât mai bine cum se desfășoară lucrurile puteam vedea că mai este încă mult loc pentru alte idei, iar faptul că vorbim despre un teren care nu pare să fi fost explorat pe îndelete în România face totul cu atât mai interesant. Zic nu pare, pentru că după asta m-am uitat în căutările mele din prima fază de cercetare — după ceea ce poate fi văzut, descoperit pe internet. Am încercat să îmi construiesc o imagine despre activitatea de employer branding care se desfășoară aici, din piese strânse de peste tot — articole, comunicate de presă despre diverse campanii, output-uri de la conferințe, interviuri și orice altceva ce am putut găsi. Și deși esențiale în procesul meu propriu de învățare, căutările astea m-au lăsat cu întrebări despre ceea ce se întâmplă concret și de ce nu prea vorbește nimeni despre asta pe larg și fără perdea.
Să fie asta o non-problemă? Experiența personală, dar și cele ale unora dintre prietenii și cunoscuții mei îmi spun că nu, la fel și unele resurse mai puțin subiective cum este acest reportaj, de unde reiese că alegerea unui loc de muncă devine din ce în ce mai puțin legată strict de beneficii materiale și din ce în ce mai mult de o imagine de ansamblu a ceea ce ar putea să însemne o companie pentru un angajat — cum va reuși să îl motiveze, cum îl va susține în menținerea unui echilibru între viața profesională și cea personală și cum ar putea să arate viitorul lui acolo. În cazul acesta, modul în care răspunsurile la astfel de întrebări ajung sau nu la oameni joacă un rol important în luarea unor decizii informate care să ducă la o alegere profesională fericită.
Gândindu-mă strict la experiența mea, cea mai prevalentă formă de employer branding pe care mi-am bazat deciziile a fost chiar vorba care circula printre oamenii care mai interacționaseră cu o anumită companie. Într-un pool mic de oameni cu abilități și interese similare — cei câțiva care cunosc limba neerlandeză și ajung în contact cu principalii angajatori care le oferă oportunități — este inevitabil să nu se discute despre ceea ce are fiecare de oferit, iar astfel de informații “de la sursă” eclipsează mesajele transmise într-un mod mai impersonal. Odată ce am înțeles asta, am înțeles și o nevoie existentă printre altele pe piață — să mai rupem din bariera asta, să îmbunătățim și să structurăm cumva tocmai această comunicare.
La cv30, fiecare dintre noi joacă un rol în procesul acesta, ne jucăm cu idei și cu metode pentru a vedea ce putem să schimbăm și ce să aducem în plus. Ne propunem să vorbim chiar noi mai mult despre asta, despre ce și cum facem, și să dăm startul în felul ăsta unei conversații deschise și susținute. Până la urmă, dacă vorbim despre asta în fiecare dimineață la micul dejun, în fiecare pauză de joacă cu cel mai energic membru din echipă, prin lucrurile serioase, dar și prin glumele pe care le zicem, prin ceea ce ne scriem în culori pe table și în calendar, de ce să nu împărtășim ceea ce se naște din toate aventurile noastre?
