Cei 3 P
Fiecare generație are drept scop dezvoltarea tehnologică, economică și socială, care conduc la o viață mai bună. Consecvența pentru atingerea acestor obiective a condus la stadiul de dezvoltare actual.
Totuși, nu ducem lipsă de efecte neplăcute, deoarece din ce în ce mai multe resurse devin insuficiente, climatul se schimbă, iar mediul se deteriorează din ce în ce mai repede.
Având în vedere constrângerile mediului, dar și cele sociale și economice, oamenii sunt pe cale să înțeleagă faptul că, dacă vom continua să consumăm nejustificat de mult, să risipim și să ignorăm semnalele date de climă, ne vom autodistruge.
În mod tradițional producătorii și operatorii economici s-au axat pe obținerea de profit, dar în zilele noastre tot mai multe companii și instituții își concep strategia de dezvoltare în mod durabil sau sustenabil.
Astfel a apărut conceptul celor 3 P, care nu sunt altceva decât o simbioză a celor trei componente ale economiei:
- Planeta — această componentă indică faptul că o instituție/companie încearcă să reducă amprenta ecologică cât mai mult posibil.
Aceste eforturi pot include reducerea deșeurilor, investirea în energii regenerabile, gestionarea mai eficientă a resurselor naturale și îmbunătățirea sediilor sau a logisticii.
- Populația — desemnează componenta umană dintr-o instituție/companie, munca pe care aceștia o desfășoară, obiceiurile cotidiene ale acestora, dar și acțiunea și impactul companiei asupra comunității în care iși desfășoară activitatea.
Un alt mod de a privi populația în această ecuație este legat de cât de mult beneficiază societatea de pe urma companiei respective.
O companie sustenabilă plătește salarii corecte și ia măsuri pentru a asigura condiții de muncă cât mai bune la sediile acesteia, cu alte cuvinte, face eforturi pentru a “da înapoi” comunității. Pentru asta poate desfășura diferite campanii de CSR (Corporate Social Responsability) prin care ajută comunitatea cu bani, materiale sau servicii.
- Profit — este evident faptul că fiecare instituție/companie urmărește profitabilitatea, întreprinderile sustenabile consideră profitul o parte a unui plan de afaceri.
Companiile sustenabile recunosc de asemenea că profitul nu este diametral opus “populației” sau “planetei”. Chiar dacă pe termen scurt o companie sustenabilă poate părea mai puțin profitabilă, pe termen lung sustenabilitatea poate fi chiar eficientă din punct de vedere al costurilor, mai ales când vine vorba de reutilizare și reciclare.
Sustenabilitatea încurajează utilizarea resurselor în mod responsabil. Astfel firma respectivă produce sustenabil, nu numai obținând profit, dar are grijă ca și procesul de producție să nu creeze dezechilibre mediului înconjurător.
Dacă ne gândim la impactul activității firmei asupra comunității, aceasta poate să aleagă materii prime care sunt mai prietenoase cu mediul și să formuleze o strategie pentru a colecta, reutiliza și eliminarea deșeurile care să dăuneze cât mai puțin.
Dacă ne gândim din punct de vedere financiar, cele trei componente ale sustenablității despre care am vorbit mai sus, pot fi redenumite capital de mediu (Planetă), capital social (populație) și capital economic (profit).
Având în vedere toate acestea, un produs/serviciu este sustenabil numai dacă în procesul său de producție /generare - comercializare, compania reușește să mențină balanța între câștigurile economice, echitatea socială și conservarea mediului înconjurător.
De la sustenabil la regenerativ
Sustenabilitatea sau dezvoltarea durabilă a societății reprezintă calea de rezolvare a problemei gestionării corecte a tuturor resurselor și trebuie implementată la nivelul întregii societăți.
Tranziția de la sustenabil la regenerativ va necesita o îmbunătățire și schimbare de mentalitate atât în rândul populației, cât și al guvernării. Doar țările care au conducători organizați și pregătiți, pot acționa corect în distribuirea resurselor în prezent și pentru generațiile viitoare, și pot lua măsuri pentru a limita riscurile.
Este nevoie de o educare în domeniul mediului pentru a putea ajunge la standarde care să ne ducă spre o gândire „cradle to cradle” (regenerativă) a materialelor.
Astfel că aven nevoie de o orientare a politicilor în beneficiul public pentru a avea posibilitățile financiare pe termen lung, ce vor ajuta la construirea de orașe ecologice și de strategii de mobilitate care să permită societății să reziste schimbărilor.
O populație informată corect poate stabili standarde legate de utilizarea resurselor de proprietate comună, care includ aerul, apa, fauna, flora și solurile.
