Despre concept și necesitatea lui:
Este necesar să avem o strategie foarte bună a mobilității persoanelor în spațiul urban, deoarece aceasta este cheia dezvoltării orașelor inteligente prin prisma componentei smart mobility. Cu cât persoanele se pot mișca mai liber și fără bariere în spațiul urban cu atât efectele activităților realizate de aceștia au un impact mai bun asupra societății.
Dacă vorbim în cifre, orașele cresc rapid din cauza schimbărilor demografice și a creșterii globale a populației.
- În fiecare săptămână, circa 1.3 milioane de persoane se mută în orașe.
- Până în 2030, numărul de “megacities” — zone urbane cu mai mult de 10 milioane de locuitori — va crește la aproximativ 43.
- În 2040, aproximativ 65% va locui în orașe.
Principala componentă a mobilității urbane este sistemul de transport în comun, care, pentru a fi eficient, ar trebui să poată acoperi și înlocui toate celelalte metode de transport.
Micromobilitatea urbană poate fi definită ca un tip al mobilității urbane care utilizează soluții tehnice (mijloace de transport) ușoare, de data aceasta gestionate de cetățean, nu de administrația locală, care are doar responsabilitatea de a reglementa aceste deplasări și de a oferi infrastructura necesară.
Aceste micro-mijloace de transport îi permit cetațeanului să realizeze deplasări rapide, pe distanțe urbane scurte/medii, pentru că aproximativ 60% din călătoriile auto din întreaga lume sunt mai puțin de 8 kilometri și ar putea beneficia de soluții de micromobilitate, potrivit unui studiu al Centrului McKinsey pentru mobilitate viitoare.
În această categorie a micromobilității intră deplasările cu trotinetele (electrice sau nu) și bicicletele (electrice sau nu). Serviciile de micromobilitate pot fi oferite și de firme specializate de tip bike/scooter sharing.
După cum spuneam, totul începe cu o strategie bună de mobilitate urbană, mai ales în metropole și orașele mari.
Această strategie este responsabilitatea administrației, dar fiecare dintre noi iși poate face propria strategie pentru a minimiza atât impactul asupra mediului, timpul de deplasare, dar și costurile.
Un exemplu de strategie individuală pentru o persoană care stă la periferia sau în afara unui oraș mare și lucrează în oraș, poate fi etapizat astfel:
- Folosirea unei aplicații care să iți calculeze cel mai bun traseu
- Folosirea mașinii personale în care transportăm și o trotinetă până la cea mai apropiată stație de metrou
- Parcarea mașinii și urcarea în metrou alături de trotinetă
- Utilizarea trotinetei de la coborârea din metrou până la locul de muncă
De altfel, transportul cu trotinetele electrice închiriate poate fi un alt exemplu de micromobilitate care ajuta și la dezvoltarea smart mobility a orașului inteligent.
Avantajele majore sunt:
- scurtarea timpului de călătorie,
- ușurința manevrării în mijloacelor de transport,
Dezavantajele sunt legate de:
- siguranța călătoriei (utilizarea infrastructurii rutiere de transport, purtarea echipamentului de protecție, etc.),
- dependența de condițiile meteo și de calitatea drumurilor.
