Obişnuiam

Obişnuiam să cred că sunt singur, iar dacă e să fiu sincer cu mine poate chiar sunt, însă m-aş minţi de-ar fi să-mi spun asta, dar asta nu se va intâmpla niciodată pentru că sunt constant înconjurat de creaturi în jurul meu, creaturi care fac zgomot, deci care-mi complementează singurătatea, aceeaşi singurătate care nu există, deşi există, dar doar uneori, pentru că eu decid ce vreau să se întâmple în jurul meu, numai că adevărul e simplu şi-mi arată că eu nu am control şi nici n-am să-l obţin vreodată.

Vroiam să fiu singur şi să fiu doar eu, însă toţi sunt ca mine, iar eu ca ei, deci toţi suntem unici în asemănarea noastră, deci niciodată nu vom fi singuri, dar niciodată nu vom fi împreună, pe veci destinaţi să fim nimic. Nu vom fi unici niciodată, dar ne ducem în pierzanie din cauza unicităţii noastre, dar totuşi şi-n paradis ne ducem uneori.