Unicitate

Cand am auzit cuvantul ’unic’ mi-a zburat gandul la un fulg de nea. In momentul respectiv am vazut in mintea mea un peisaj alb, curat, un singur fulg mai cobora si urma a se aseza.

Dar imaginea era inghetata. Fulgul ramasese in aer.

A mai cazut o lacrima. Stand langa calorifer, sprijinit de pat si cu un elan de jucarie in brate, nu incetez a scapa lacrimi asupra sa.

Dupa un anumit interval de timp incepi a te linisti deoarece corpul tau incepe a simti durere fizica.

Plangi asa de tare incat incepe sa doara.

Usor, usor dau drumul elanului. Nu a mai ramas suficienta forta sau energie pentru a putea strange jucaria in brate.

Aceasta suferinta din momentul respectiv in care o jucarie este stransa cu atata pasiune la piept si care in scurt timp nu va mai putea fii din cauza lipsei de energie, aceasta reprezinta fulgul.

Fulgul suspendat in aer.

Fiecare sentiment in parte este unul unic. In momentul de fata timpul va fii oprit pana la consumarea totala a acestuia. Apoi va fii liber sa acompanieze toata zapada care a reusit a crea un peisaj alb si curat. Va urma un alt fulg care va ramane o clipa suspendat ca apoi sa completeze peisajul.

Credeam ca fulgul reprezinta unicitatea. Se pare ca am gresit. Este totalul. Cand privesti in ansamblu realizezi ca ai reusit sa creezi un loc plin de unicitate. Precum fulgii respectivi, vei realiza ca fiecare sentiment este unic.

Tot ce ai simtit te-au adus intr-un final aici.