acuma, ca tot discutam la partid care-i treaba cu CPF (nu dau din casa, chill… gizas), mi-am amintit ca mai aveam ceva de zis pe tema asta ce nu v-am zis inca. Stiti bine ca am multe motive de principiu si legate de fondul problemei pentru care ma opun acestei initiative, dar acum vreau sa explic un punct de vedere pur personal.
eu sunt ateu si, cand m-am insurat, am stat si m-am gandit daca sa o facem si la biserica sau nu. Nu mi s-a parut o idee din start scoasa din discutie. Sunt convins ca mamele noastre s-ar fi bucurat mai tare de nunta daca o faceam si la biserica si ca mamaie ar fi fost superfericita, lucru la care sunt sensibil si pentru care as fi fost dispus sa fac un oaresce efort. Am decis sa n-o facem si am mers la doar la primarie, la Gherla.
am judecat atunci ca ar fi ipocrit din partea mea si, la urma urmelor, o lipsa de consideratiune fata de Biserica si de ce reprezinta ea pentru noi sa merg eu acuma in fata altarului si sa mimez un ritual in care nu cred, dar pe care il respect, doar ca sa bifez o traditie. Puteam sa o fac, nu mi-ar fi fost greu, dar nu mi s-a parut corect sa o fac, corect in primul rand fata de crestinii din jurul meu, vreau sa zic. Si chiar sunt curios sa aflu ce credeti. Am procedat bine sau trebuia sa pretind chiar si pentru o ora doua ca sunt altcineva decat sunt doar pentru ca asta asteapta societatea de la mine si gaseste ca fiind un comportament normal in situatia data?
mi-am amintit de dilema asta personala acum, in contextul discutiilor despre CPF. Cum ziceam, sunt ateu si, in acelasi timp, eu cred ca o familie poate fi intemeiata de orice doi oameni ce se iubesc. Sa aiba discernamantul necesar deciziei, asta e tot ce zic eu ca putem pretinde si orice alta restrictie e nenecesara, prin urmare o idee proasta. Lumea in care traim este mult prea dura pentru a fi acceptabil sa ridicam noi acuma bariere constitutionale in calea iubirii. Cine gaseste un om care merita iubit si care il iubeste inapoi, ala e un om norocos ce trebuie admirat si intrebat care e secretul lui, cum a reusit, nu cautat la constitutionalitate.
evident, crestinii au o parere distincta de a mea, ei cred ca familia presupune un barbat si o femeie. Inteleg perfect de ce cred ei asta si trebuie sa zic ca nu ma deranjeaza credintele lor mai deloc. Nu sunt eu in masura sa judec sau sa impun credinciosilor ce sa creada ei despre ce reprezinta familia, la fel cum nici nu am de ce sa ascult crestinilor cand imi spun mie unde sa ma insor cand ma-nsor. Fiecare cu definitia lui pe care o aplica pe pielea proprie cum crede de cuviinta, mi se pare perfect ok.
eh, cand o coalitie religioasa incearca sa schimbe legile tarii, Constitutia, nu asa, mi se ridica imediat o multime de obiectiuni de principiu in cap, dar pe alea la dam deoparte in discutia de fata. Ce vreau sa zic e ca, in plus, ma simt fortat din nou de societate in a accepta ca universal valabila si, prin urmare aplicabila si mie, o definitie a unei realitati umane istoric anterioara oricarei religii ce a fost elaborata de o institutie religioasa din ratiuni religioase, relevante probabil pentru credinciosi, dar care pe mine nu ma privesc si nu ma intereseaza.
iata cum, incercand sa ma elibereze de sub dictatura corectitudinii politice si a sexo-marxismului, organizatiile religioase ma imping inapoi intr-o ipocrizie legiferata, prin care, ca cetatean roman, tre sa pretind ca accept, in ciuda evidentelor, ca doar un barbat si o femeie pot intemeia o familie. Intelegeti dilema mea personala? De ce as accepta sa mi se impuna prin referendum ipocrizia pe care am respins-o atunci cand a fost in puterea mea sa decid, pe deplin constient fiind de impactul pozitiv si negativ al alegerii mele?
eu inteleg de ce prietenii mei credinciosi imi argumenteaza prin referinte la Biblie cand imi explica de ce familia e formata exclusiv dintr-o femeie si un barbat. Nu e vorba ca nu inteleg, ca inteleg foarte bine, am citit si eu Biblia. Ce insist eu sa nu inteleg este de ce consideram Biblia, asa plenar inteleapta cum imediat cad de acord ca e, ca izvor pertinent de drept constitutional in 2019. Sa fie oare raspunsul ca Biserica, dupa ce esuat in a ma convinge de adevarul dogmei ei pe mine, Ghelme, prin textele sfinte si purtatorii de mesaj, preoti si mireni, incearca acum sa ma convinga de adevarul credintei ei pe cale legislativa?
va provoc si pe voi sa va intrebati impreuna cu mine. Asta este Romania de maine pe care o vom construi impreuna? O societate care, vazand cum traditiile ei incep sa piarda lupta cu modernitatea, le scrie cu subiect si predicat in Constitutie ca sa se asigure ca vor supravietui cat mai mult in rasparul zeitgeistului? Asta le datoram noi mosilor nostri? Sa le intiparim in lege credintele si obiceiurile vremurilor lor ca sa le amanam decaderea inevitabila in irelevanta si sa le fortam astfel brutal asupra viitorului copiilor nostri?
sa nu faceti greseala sa credeti ca ateii nu iubesc traditiile romanesti. Toti iubim traditiile noastre, nu pe toate la fel, sigur, dar toti ne iubim traditiile in care am crescut pentru ca asta e parte din uman, nu din religios, e pur si simplu o trasatura fundamentala a sufletului uman. Haideti, asadar, sa aparam traditiile noastre impreuna, nu unii impotriva celorlalti si hai sa o facem inteligent, acolo unde trebuie si asa cum trebuie. Si hai sa invatam sa avem mai multa incredere unii in altii si sa ne lasam unii altora in sfarsit libertatea de a imbratisa traditiile neamului nostru atunci cand simtim noi ca trebuie sa o facem si asa cum simtim noi ca trebuie sa o facem.
nu prin lege!
