ajung marti dupamasa pe aeroport in Belgrad si primul lucru pe care il vad cand trec printre portile de securitate si ies in zona publica de la sosiri e in ce hal ninge afara..

oh, brother, oftez eu, caci n-am in principiu o problema cu iarna cu o singura conditie, sa nu fim in martie. Nici nu fac doi pasi spre iesire si sunt inconjurat de tot felul de insi grasi in geci de piele si fas care imi zic taxi, taxi cu tonul ala soptit langurolibidinos cu care ma agatau pe vremuri prin centrul Bucurestilor cetatenii cu “hai, baiatu’ti dau o fata?”

oh, brother, zic de data asta in gand ca sa nu mai atrag si alti rapitori cu engleza mea savanta si scutur energic din cap calcand apasat spre iesire. Afara, in ninsoare, o duzina de taxiuri la rand, toate mertzane si asisderea in toate culorile pamantului, inregistrate probabil in Ilfovul Belgradului si toate cu semne de taxi diferite intre ele, genul de le scoti din buzunar si le pui pe capota si gata, puf, esti taxiu.

oh, brother, oftez si mai grav si fac ochii roata sa ma orientez un pic, cand, ce sa vezi, imi iese in cale un nene cu un ecuson pe care nici sa vad n-as putea citi ce scrie, genul profesor bland de geografie cam schilod si imbatranit un pic inainte de vreme de traiul pe pragul saraciei. Autobuz srpska srpska srpska srpska, imi zice el amabil-absent pana il intrerup asertiv-interogativ: taxi? Taxi? pare el surprins ca sculat din somn. Taxi? repeta confidential sa nu ne auda taximetristii ce fumeaza la un metru jumate de noi. Imi trage o privire mai lunga si zice: I find you taxi, si da sa dispara inauntru in terminal dupa ce imi face din mana sa stau unde sunt ca stau bine.

oh, brother, my brothers, imi rasuna recunoasterea iarasi in minte si il apuc de mana cand sa fuga inauntru. Please, kind sir, find me a good taxi, ii zic zambindu-i ochi in ochi, bekindist la extern, dar sceptic in forurile interioare. Se blocheaza un pic, se trage inapoi dinspre mine, apoi isi revine, imi da inca o masuratoare din priviri lunga si imi zambeste solar si discret: I find you good taxi. Thank you, continui sa ii zambesc eu si ii dau drumul manecii ca sa-l vad cum alearga in terminal. Se intoarce dupa un minut jumate, doua tarand dupa el un baiat in geaca neagra de fas, al treilea taximetrist ce ma abordase conspirativ cu zece minute mai devreme, cand iesisem prin porti. Best taxi, best taxi, il trage de maneca spre mine si iar imi zambeste cand suntem fata in fata. Ii zic: thank you, sir, for the kindness you showed to a stranger si apoi, intorcandu-ma spre best taxi, intreb: credit card? Best taxi nu vorbeste deloc engleza, dar un cuvant stie bine si ala e cash.

oh, brother, ii zic, incarcandu-mi de data asta vocea cu nemultumirea clientului ce gaseste ca serviciile oferite nu se ridica la inaltimea asteptarilor legitime si implicite. Intru cu el inapoi in terminal, scot bani, niste mii de ceva, habar n-am de ce si o luam amandoi spre parcarea publica, ca doar nu credeati ca best taxi parcheaza cu restul de taxi pe banda de asteptare de taxi, nu, bineinteles ca nu, ne urcam in masina in parcarea publica, normal. I hate this, ii arat cu un gest larg ninsoarea ce cade pe noi ca sa deschid vorba. Srpska srpska srpska srpska? ma intreaba nedumerit. This, dau din mana spre ceruri ca Moise. Winter. Snowing. I hate it. Winda? repeta el intrebator in semi-engleza. De data asta sunt prins eu pe picior gresit, eram sigur ca winter e glont garantat. Ma gandesc un pic tacut, winter, winter, winter… Christmas? ii zic cu speranta tematoare in glas. Aa, Chrismas, rade el. Chriiismas, repeta razand aprobator. Chriismas, ii zic si eu inapoi dand din cap si razand, ca ce dracu poti sa faci altceva. Imi cere 1800 de ceva si ii dau doua mii, ca eu mereu dau bacsis taximetristilor straini daca afla pe drum ca sunt roman ca sa creada ca noi toti suntem neam bogat si generos si, cand fac checkin la hotel, intreb receptionerul cat ar fi trebuit sa ma coste drumul. 1800–2000, maxim 2200, pe acolo, depinde, imi raspunde.

my brother, ranjesc eu si el crede ca zic despre el si nu intelege de ce, dar nu de el ziceam. O iau grabit catre camera si cum intru, cum arunc toate alea toate-ncotro, dau drumul la apa si sar in dus sa spal de pe mine tot drumul. Apa-i asa de rece ca arde. supravietuiesc nu stiu cum primului val de infern inghetat si lichid si apoi ma trag slabit si socat pe malul uscat sa imi revin.

haide, bai, da-ti-o dracu de treaba! pufnesc eu zgribulit si agravat cand mi se intoarce graiul. Nici macar noi nu mai facem din astea. Doar la rusi am mai vazut la hotel de multi bani puse invers-ntre ele culorile pe robinet, rosu la rece si albastru la cald.

brother, brother, but you have to decide who’s your best brother, my brother!