M-a intrebat cineva zilele trecute cum de m-am facut consultant, unde am invatat eu consultanta si, raspunzandu-i, mi-am dat seama ca m-am gandit serios la asta acum ceva vreme si am stabilit cu destula exactitate cum am ajuns eu in meseria asta.
Prima si cea mai importanta lectie am invatat-o copilarind pe Stefan Furtuna colt cu Plevnei. Crescand intr-un colt tiganesc al Bucurestilor comunisti, a trebuit sa invat sa vorbesc. Toti prietenii mei din copilarie erau tigani pentru ca toti copiii din cartier erau tigani, putinele exceptii nu ma bagau in seama pentru ca petreceam prea mult timp cu tiganii pentru gustul parintilor lor. Ei bine, in cultura tiganeasca, asa cum am cunoscut-o eu, violenta este mereu la un minut distanta, dar poate ramane acolo daca stii cum sa fii puternic fara a parea agresiv. Limbajul verbal si non verbal este extrem de important, si mai important este sa fii atent si sa descifrezi reactiile celui din fata ta, sa vezi cand incepe sa se enerveze sau cand se relaxeaza ascultandu-te.
Etica si dinamica relatiilor interpersonale este mereu fluida, nu poti lua niciodata nimic ca fiind sigur, trebuie sa ramai alert si sa incerci sa prezici incotro duce discutia in care tocmai ai fost implicat fara sa ai neaparat chef, iar consecintele neatentiei pot fi extrem de neplacute. Trebuie sa intelegi din primele minute ierarhia informala a unui grup pe care il vezi poate pentru prima oara si sa iti controlezi atitudinea si discursul astfel incat sa te asezi in cel mai sigur loc al acestei ierarhii, nici la coada unde vei fi sclavul tuturor, nici spre varf de unde vor incerca imediat sa te darame prin violenta sau santaj liderii de facto ai grupului sau challengerii lor. Trebuie sa inveti sa convingi fara a irita, nu iti poti permite sa pari prea destept pentru ca ti se va demonstra imediat ca nu esti suficient de puternic, alegi mereu intre a obtine ce vrei si propriul orgoliu si iti asiguri respectul celorlalti printr-o sinceritate strict controlata si mereu secundara integritatii tale corporale.
Ma uit la colegii mei consultanti americani de pe toate meridianele pamantului si sunt zilnic socat de cat de putin inteleg ei despre cum functioneaza chimia unui grup conflictual, cum se amagesc singuri ca in consultanta este vorba despre cine are dreptate sau cine a studiat mai mult problema in discutie, ignorand complet faptul ca oamenii sunt mult mai putin rationali decat credem noi ca sunt si ca, doar pentru ca nu ne mai mirosim cururile unul altuia, asta nu inseamna ca ne-am abandonat complet logica de haita. Si nu ii condamn, ii inteleg, au crescut in culturi diferite si n-au avut sansa mea, au fost trimisi la o scoala aseptica ce pune accent pe ce zici, nu pe cum zici ce zici, si in care cel mai mare pericol este sa iti manance cineva senvisul impachetat de maica-ta, nu sa iti traga peste obraz o jumatate de lama ascunsa intre degetele palmei deschise.
Am crescut intre tigani si am primit in intreaga mea viata doar doi pumni in fata si doar pentru ca, in ambele ocazii, am fost pocnit inainte sa apuc sa deschid gura, iar asta ma face sa fiu un consultant software dintr-o specie structural diferita decat cei din jur care cred ca tre sa inveti bine un software sau un proces de business ca sa fii un consultant bun. Si poate ca as fi invatat asta si crescand intre romanii anilor copilariei mele, n-am de unde a sti, sa-mi ziceti voi daca asa stau lucrurile.
A doua lectie importanta am primit-o in vacantele mele de vara si iarna petrecute la Sintesti, intre prietenii mei dragi, la randul lor copii de tigani, de tigani romanizati cum le ziceam noi pe atuncea sau de romani. Acolo am fost mereu bucuresteanul intre tarani, chiar daca distanta dintre Sintesti si Bucuresti este atat de mica incat in America as considera ca stau in oras daca as fi atat de aproape de centru. Venind doar in vacante, eram mereu intr-un dezavantaj relativ, toti ceilalti copii stiau mult mai bine decat mine unde trage mai bine caraselul, unde s-au ingropat varlarii, unde se merge la baie in zgarlici sau in sabar, de unde sa furam rasura sau porumb de copt, unde pe groapa se gasesc cauciucuri pe care le putem arde seara ca sa ne pazim de tantari cand stam la povesti. Singura chestie pe care o aduceam eu in combinatie erau povestile.
La Sintesti am inteles si invatat eu puterea naratiunii, cat de important este sa incadrezi ceea ce spui intr-o poveste si cum cele mai neinteresante lucruri din lume pot fi povestite captivant sau invers, niste chestii absolut inedite pot adormi pe oricine daca sunt trantite anapoda in conversatie. In jurul unui cauciuc ars pana la panza metalica in miez de noapte sub un nuc in poarta, mi-am dat seama cum anume trebuie sa incepi sau sa termini o poveste ca sa o faci sa prinda ascultatorul si sa il tina langa tine si ca e stupid sa te enervezi atunci cand cel din fata ta isi pierde rabdarea si incepe sa vorbeasca peste tine sau, mai rau, sa povesteasca el ceva. Mic povestitor povestind micilor sai prieteni, am invatat ca atunci cand pierd interesul audientei trebuie sa ma opresc, sa imi fac un nod in memorie ca sa ma intorc mai tarziu sa imi dau seama unde am gresit, sa astept un pic astfel incat sa dau impresia ca ascult, dupa care sa reiau povestea mea dintr-un unghi cat mai diferit posibil astfel incat sa para ca vorbesc despre cu totul altceva chiar daca eu continui, in fapt, ce ziceam mai devreme.
Nu este obligatoriu pentru un consultant sa poata sa spuna povesti, dar ajuta atat de mult incat toti consultantii cu adevarat buni o fac si nu ai cum sa ajungi intre ei fara a intelege cum functioneaza treaba asta. Sigur ca poti sa explici un camp oarescare dintr-o pagina oarescare a aplicatiei tale la modul: “si aici punem valoarea A daca vrem sa se intample X sau valoarea B daca vrem sa se intample Y”, dar ia incearca sa prinzi campul respectiv intr-o istorie personala despre cum era sa ratezi tu un intreg proiect din cauza ca ai ales B in loc de A si fa povestea suficient de scurta si coerenta incat sa nu pierzi lumea pe drum si pune-i un twist amuzant in sfarsit astfel incat sa radem toti despre cat de prost ai fost tu pe vremea aia si cat de destepti suntem noi, audienta mai ales, acuma ca stim cum sa prevenim situatia respectiva si o sa vezi nu doar ca cei din fata ta inteleg ce zici la un nivel mult mai profund decat o faceau de obicei, dar par si sa retina cate ceva si nu e exclus sa le si foloseasca la un moment dat ceea ce tocmai le-ai explicat.
A treia lectie mare despre cum sa fii consultant am primit-o de la prietenii mei din liceu cu care am dezbatut de cand ma stiu cate in luna si in stele, fratii mei cu gura mare, Radu, Shere, Dragos, Oana, Pulpu si altii pe care i-am pierdut pe drum si altii pe care i-am primit in dar pe drum. Ciorovaindu-ma cu ei am inteles puterea argumentului si, in egala masura, puterea sofismului si am invatat sa ascult activ, cautand in discursul celuilalt fracturi logice, inconsecvente de care te poti agata, puncte care puteau fi formulate mai puternic, dar au fost slab sustinute pentru ca vorbitorul nu este sigur pe el in privinta respectiva, ambiguitati ce pot fi reinterpretate convenabil si, per ansamblu, bazele retoricii. Am fost mereu frustrat ca la noi in scoala nu se face debate, mie mi se pare, hai nu cea mai importanta materie, dar in top trei sau top cinci pentru pregatirea unui copil pentru viata, dar, iarasi, m-am uitat la cei ce au facut debate in scoala si mi-am dat seama ca ei nu au avut un Radu sau un Dragos langa ei care sa sustina niste chestii atat de absurde cu atata dezinvoltura incat sa trebuiasca sa iti redefinesti definitia premizelor din nou si din nou pana cand te trezesti explicand doct de ce curge apa cand curge.
Cand dezbati frecvent chestii teoretice cu prieteni apropiati, intelegerea si managementul reactiilor emotive nu mai conteaza prea mult pentru ca reactiile astea sunt dependente de raporturi personale mai profunde, nu se mai schimba manifest la nivel discursiv. Nici naratiunea nu mai conteaza asa mult, povestile tale sunt, inevitabil, finite si au fost auzite de prea multe ori, asa ca iti ramane eficienta o singura arma, logica, pe care o ascuti de fiecare data cand o scoti din teaca. Si nu stiu cum sa va zic asta intr-o forma politically correct
(:)), dar cand iti petreci un numar nedeterminat de dimineti insorite imbibate in vodca si suc de portocale pe o terasa inchisa probabil de mult incercand sa il convingi pe Shere ca poate, poate, intr-un univers paralel, intr-o galaxie indepartata care nu impartaseste cu planeta noastra decat legile cele mai fundamentale ale fizicii, ar putea fi posibil sa ai macar un pic de dreptate, apai sa intri intr-o sedinta de proiect cu creierul inotand in cofeina si sa darami discursurile celor din jur cu gesturi neglijente, ca si cand ai calca cu un slap supradimensionat pe o insecta semiinvizibila, devine un fel de rasucit de inel pe deget pe care tu, ca o Arabela a consultantei ce te afli, ajungi sa il faci doar ca sa iti omori plictiseala.
Ma simt si prost pe undeva ca, dintre toti prietenii mei, eu sunt singurul care m-am facut consultant si am ajuns sa folosesc ce am invatat din ciondanelile noastre de tinere muste bete de bar ca sa imi castig painea cea de toate zilele. Atata macar pot sa zic, spre echilibrarea balantei universale, ca pana si in ziua de azi, in America mecanica si muncitoare, cand prezint ceva si se ridica cineva din audienta si incearca sa ma darame de pe soclu, primul gand pe care il gandesc in sinea mea este: hmm, oare pe cine am acum in fata? Un Radu, o Oana sau un Shere? Si, in functie de cine mi se pare mie ca imi sta in fata, incep:
- Asa e. Ai dreptate. Dar…
Nu stiu daca ajuta pe cineva cu ceva povestea asta, nici macar nu imi mai amintesc daca mi-am propus asta cand m-am pornit sa scriu, dar vreau sa inchei prin a spune ca oricine poate sa invete ce face un camp intr-o aplicatie sau cum anume se trag niste linii intre niste cercuri in visio. A fi consultant inseamna a te aduce pe tine insuti, intreg, in fata celor din fata ta si a iti folosi intreaga minte, nu doar memoria tehnica, pentru a convinge ca ce zici tu merita ascultat. Si, sigur, din cand in cand macar, trebuie sa ai grija sa mai si zici lucruri care merita ascultate
