am vazut adineauri un text unde intreba cineva de ce nu ne bucuram ca a fost distrus ISIS. Iata de ce:
- n-a fost distrus. A pierdut, intr-adevar, controlul califatului din Siria si Irak, dar fix acum, cand scriu asta, desfasoara operatiuni militare si/sau teroriste in Afganistan, Pakistan, Bangladesh, FIlipine, Nepal, Siria, Irak, Yemen, Egipt, Libia, Mali, Niger, Ciad, Somalia si probabil si prin alte parti de care am uitat eu, Pentru o organizatie “distrusa”, e impresionant cat misca, nu-i asa?
- ISIS a stiut de la bun inceput ca o sa piarda califatul. Nu tre sa confundam propaganda jihadista cu strategia lor. Teritoriul controlat a fost foarte necesar si a adus niste avantaje de notorietate imense, permitand ISIS sa eclipsese al Qaeda, dar a complicat mult lucrurile pentru reteaua terorista. Un teritoriu e fix, trebuie aparat, e expus fiindca stie lumea unde e, atrage atentie si rachete si necesita administratie moderna pentru a fi guvernat, e complicat cu tribunale bazate pe regulile de secolul 7. Intr-un anumit sens, ISIS nu a fost invins, ci a fost eliberat in underground.
-luptatorii jihadisti sunt luptatori jihadisti, ISIS e intr-un anumit sens doar un angajator al acestora. Cand ISIS are dificultati, jihadistii se topesc in organizatiile locale cu platforme similare si activeaza acolo. Cand ISIS revine pe val, jihadistii respectivi se extrag din structurile locale si se realatura retelei internationale care beneficiaza de mai mult prestigiu, anvergura si resurse. In felul asta, controlul asupra teritoriului fost ISIS nu e niciodata sigur. O slabiciune, o criza externa sau interna si steagul negru va flutura iar peste oraselele levantine si e nevoie de cinspe, douaj de ani de stabilitate si securitate pentru a minimiza acest risc. Partea proasta e ca Orientul Mijlociu se destabilizeaza accelerat in momentul asta, asa ca putin probabil sa vedem deceniile de stabilitate de care zic.
- problema fundamentala cu ISIS si restul, problema pe care ne e prea lene ca macar sa o intelegem si discutam constructiv, este situatia revolutionara exploziva din Orientul Mijlociu. Toate regimurile dictatoriale existente sunt presate de propriile popoare sa se reformeze si mai toate raspund prost, cu violenta, amenintari, torturi, executii sumare, puscarie interminabila din nimic, cenzura si asa mai departe. Miscarile democratice si populare nascute ca reactie la abuzurile dictatorilor sunt imediat marcate de acestia ca fiind conspiratii destabilizatoare ale inamicilor externi si vanate cu asiduitate, in timp ce opinia publica internationala le considera naivitati si imposibilitati, luandu-le mai degraba in ras decat ajutandu-le sa se coaguleze. Prin urmare, singura factiune politica si sociala ce are curajul sa se ridice impotriva dictatorilor si sa le modifice acestora credibil agenta este cea islamista si, in secundar, jihadista. Oameni care nu sunt neaparat religiosi sau extremisti se simt reprezentati de miscarile extremiste pentru ca acestea sunt singurele voci care ataca dictatorul local, expunandu-i coruptia si crimele. Pentru noi, lucrurile sunt clare pentru ca intelegem putin: ori esti jihadist, ori nu esti. In realitate, e mult mai gri, nuantele dintre miscari jihadiste, non jihadiste si pur revolutionare sunt mult mai estompate decat credem noi, si toate miscarile astea evolueaza in permanenta, se combina, se sparg si se rebranduiesc. Asadar, cele cateva sute de milioane de oameni din Orientul Mijlociu si nordul Africii sunt prinse intr-o dilema groaznica, in care singurele doua optiuni politice sunt dictatorul si camarila sa ori jihadistii, iar cine crede ca jihadistii sunt mai sangerosi, mai barbari sau mai distructivi decat dictatorii n-a citit destula istorie a locului. Ca toti oamenii de pretutindeni, si astia aleg pe principiul raului mai mic si, daca nu intelegeti cum pot fi jihadistii raul cel mai mic in universul asta, e fiindca nu intelegeti ce fac dictatorii din zona de decenii incoace cu impunitate. In fine, sper ca se intelege unde bat. Intr-un anumit sens, ISIS o sa fie cu adevarat invins cand in regiune o sa apara o optiune politica alternativa si la dictatura si la islamism. Democratizarea Orientului Mijlociu nu va rezolva extremismul religios, dar ii va diminua mult tractiunea sociala si politica, oferind o cale catre stabilizare si prosperitate. Asadar, pana cand dictatorii actuali si neamurile lor nu sunt dati jos, ISIS nu doar ca n-a fost invins, nu poate fi invins.
-lastly si cumva tangential, am vazut in mai multe locuri si discutii de natura puerila gen cine a batut ISIS, Putin sau Trump. Raspunsul la tipul asta de intrebari e aproape intotdeauna gresit. Tinand cont de ce am zis mai sus, victoriile incontestabile impotriva ISIS din ultimele luni se datoreaza in primul si in primul rand sirienilor si irakienilor. Sirienii si irakieni formeaza grosul trupelor ce lupta cu ISIS si tot ei sunt victimele principale, asa ca e cumva nu doar naiv, e chiar jignitor sa atribui victoriile lor insangerate lui Putin sau Trump. Daca dam deliberat de-o parte sirienii si irakienii si ne intrebam cine, dintre puterile straine, a contribuit cel mai mult la campania anti ISIS, raspunsul este evident: Iranul. Dupa Iran vin americanii ca pondere in contributie, dar e de remarcat ca iranienii plus localnicii ar fi putut elimina ISIS din Levant pe cont propriu (ar fi durat mai mult), in timp ce americanii plus localnicii n-ar fi putut nici macar sa isi propuna asa ceva, d-apai sa aiba o sansa. Cat despre Rusia, Turcia, Arabia Saudita si care mai sunt la fel, rolul lor in crearea si finantarea ISIS nu poate fi ocolit in discutia despre cine a invins jihadistii. Per total, eu zic ca rusii, turcii si sauditii mai mult au ajutat decat i-au incurcat. Sigur, au ajutat pe ascuns in timp ce i-au combatut sub camerele tuturor dronelor din Univers, asa ca e usor sa ma contraziceti cu exemple, dar valoarea lor este limitata cand privesti per ansamblu.
eh, astea fiind zise, sa inchei remarcand ca cea mai interesanta evolutie din Middle East nu este eliminarea previzibila si temporara a califatului, ci ascensiunea stelei diplomatice a lui Macron. Dar, despre asta intr-un episod viitor…
