ID 36066659 Steve Allen | Dreamstime.com

ce stim despre ce se intampla in Iran?

• protestele au intrat in a cincea zi, s-au raspandit in multe orase pe intreg teritoriul tarii si escaladeaza in violenta ocazional. Au murit pana acum in jur de 10–20 de protestatari in circumstante foarte neclare. Azi e greva.
• mesajele raman cam aceleasi; in plan central sunt solicitarile social-economice (saracie, coruptie, inflatie etc.) dublate de amenintari la adresa intregului leadership al republicii islamice (Rouhani + Khamenei) si, in secundar, denuntari ale implicarii iraniene in Siria, Liban si Palestina
• a fost blocat Telegram, canalul principal de mobilizare al protestatarilor. Twitter ramane activ si e o sursa de informatii directe inca foarte buna
• guvernul iranian a raspuns in general cu moderatie, admitand dreptul cetatenilor sa protesteze, dar avertizand ca vor fi impiedicate orice turbulente, violente samd. Nu e clar in ce context s-au petrecut incidentele punctuale care au lasat morti si raniti in randul protestatarilor, dar e cert ca fortele islamice (IRGC, basij) inca nu au intrat in lupta, iar politia are o o atitudine default moderat-pasnica.
• se speculeaza ca protestele au fost initiate/incurajate de factiuni conservatoare iraniene care au incercat sa il saboteze astfel pe Rouhani, presedintele moderat. Sunt trei argumente principale pentru teza asta:
• primele demonstratii au avut loc in Mashhad, orasul lui Raisi, contracandidatul lui Rouhani ce a pierdut ultimele alegeri pentru partida conservatoare. Raisi are un suport enorm in Mashhad, e foarte nemultumit de manevrele politice ale lui Rouhani impotriva Garzilor Republicane si a establishmentului religios in general si are capacitatea organizatorica si influenta necesare pentru a pune la punct asa ceva. Cum ar veni, avem faptasul la locul crimei, are un motiv foarte valid si instrumentele necesare pentru a o comite. Suspiciunile sunt rezonabile
• al doilea argument se leaga de rapoartele diversilor observatori ai vietii politice iraniene care au notat ca figuri cunoscute in mediul online ca fiind asociate cu IRGC au inceput sa comenteze acum niste zile intr-o cheie critica discutiile infierbantate de pe net, intreband repetat cei mai vocali frustrati de ce nu protesteaza impotriva saraciei si a crizei economice
• ultimo, profilul protestatarilor actuali este foarte diferit de imaginea tipica a demonstrantilor din 2009. Se vehiculeaza frecvent comparatii intre numerele de azi si cele de dupa alegerea dubioasa a lui Ahmadinejad, defavorabile net protestelor de zilele astea, dar mult mai importante mi se par diferentele de profil social. Daca miscarea verde pornita in primavara persana e un curent preponderent social politic ce implica upper middle class-ul urbanizat si secular si se raliaza figurilor si mesajelor politice reformatoare, manifestantii de zilele astea sunt mai degraba din clasele economice cele mai de jos si din regiunile cele mai conservatoare religios din Iran. Opozantii din 2009, inca in arest la domiciliu, nu recunosc si nu sunt recunoscuti de protestatari, pe care ii descriu ca fiind un corp social distinct de cel ce a animat protestele verzi.
• indiferent daca se confirma ca Raisi sau alte elemente din IRGC au jucat un rol in declansarea protestelor, este cert ca au pierdut controlul aproape imediat sau nu l-au avut niciun moment. Demonstratiile il vizeaza aproape de la inceput pe Khamenei la un loc cu Rouhani si ataca intreg establishmentul politic iranian. Mai mult, protestele impotriva Garzilor Republicane si a coruptiei clericilor sunt un afront adus partidei lui Raisi si fac greu de acceptat ideea unei cooperari actualte intre aceasta si protestatari.
• foarte interesanta este nuanta religioasa a demonstratiilor din nord est. Protestatarii, conservatori religios dupa cum ziceam, acuza clericii ca au denaturat intelesul si rolul Islamului in viata politica iraniana si se folosesc de el pentru a isi pastra puterea si pentru a isi umple buzunarele in timp ce pe saraci ii trimit sa moara pentru apararea locurilor sfinte de aiurea.
• in ciuda afirmatiilor previzibile facute de diversi cum ca sunt implicati unii si altii din afara care vor sa destabilizeze republica islamica, nu sunt indicii ca o implicare externa este evidenta sau decisiva. Personal, gasesc greu de crezut ca o putere straina ar avea azi o retea suficient de dezvoltata si influenta in Iran care, pe sub nasul intregului aparat represiv guvernamental si paraguvernamental, sa poata sa scoata atata lume in strada in atat de multe orase simultan si, foarte important, mai ales in orase conservatoare gen Mashhad, Qom si care or mai fi.
• o discutie despre motivele “adevarate” ale protestelor e mereu greu de purtat si rareori duce undeva. Cum situatia economica este clamata cel mai frecvent ca fiind cauza centrala, merita totusi sa o discutam, chiar daca nu stim in ce masura este elementul determinant. Primul lucru care trebuie zis e ca economia iraniana se insanatoseste zilele astea, toti indicatorii macro evoluand pozitiv. Inflatia, spre exemplu, a scazut de la ceva gen 40% unde se invartea cand a pierdut Ahmadinejad alegerile pana la cca 10% unde se afla azi si unde sta de ceva vreme. Investitiile straine cresc, vanzarile de petrol cresc. deal-uri pentru infrastructura se semneaza tot mai frecvent.
• frustrarea este generata, asadar, de conflictul dintre asteptari si realizari mai degraba decat de dimensiunea notabila a realizarilor. Si aici, sunt mai multe elemente care se compun pentru a misca perceptiile publice. In primul rand, Rouhani a fost preferat de alegatori contracandidatului sau conservator pentru a ca promis substantiale reforme economice, nu politice. Ahmadinejad si echipa lui au mentinut in Iran un sistem economic tipic pentru orientul mijlociu, mega corupt si care oferea plati sociale variate pentru a tine societatea sub control in timp ce e furata. Cand s-au terminat banii pentru plati sociale si au inceput sa creasca preturile ca nebunele, iranienii au intors spatele conservatorilor si i-au ales pe reformatori pentru ca acestia au promis nu doar ca vor reconstrui economia iraniana, dar ca o vor face si mai inclusiva, transparenta si echitabila. Desi Rouhani nu a putut demonstra ca si-a atins obiectivele in timpul ultimei campanii electorale, iranienii l-au reales pentru a isi continua treaba. Acum insa si-au pierdut rabdarea.
• se adauga aici si povestea cu deal-ul nuclear. Reformatorii iranieni au supravandut cetatenilor lor oportunitatile generate de deal-ul cu occidentalii pentru a depasi rezistenta acerba a factiunilor conservatoare. Reluarea legaturilor economice cu Europa urma sa aduca iranienilor un plus imediat de bunastare si perspective pe masura pretentiilor si asteptarilor lor. N-a fost asa, in parte din motive externe de Iran, cum ar fi pretul scazut al petrolului ce a limitat influxul de valuta, in parte din motive interne cum ar fi coruptia sistemica generalizata sau controlul exercitat de clericat si garzile aferente asupra principalelor companii iraniene ce le-a permis acestora sa beneficieze disproportionat de cash-ul proaspat intrat in tara. Una peste alta, prosperitatea nemaivazuta care trebuia sa se verse peste iranieni dupa abandonarea programului nuclear a s-a revarsat mai mult peste unii si prea putin peste mult prea multi.
• chiar daca protestele sunt evident anti regim, e foarte greu de crezut ca vor schimba regimul. Nu propun o alternativa politica; nu sustin un sistem distinct sau o transformare de vreun fel a sistemului actual. Discutiile despre monarhie, declansate de sloganurile pro sah strigate in cateva orase din nord (deloc intamplator, dinastia Pahlavi fiind originara din Mazarandan), nu sunt relevante si nu merita luate in seama. Asadar, cel mai probabil ca lucrurile se vor incheia, mai devreme sau mai tarziu, cu un set de concesii economice si politice facute clasei sociale cea mai implicata in protest si o represiune din ce in ce mai dura a celor ce vor continua sa demonstreze dupa ce Rouhani si Khamenei decid ca s-a demonstrat suficient.
• cat timp va dura pana se va implementa rezolvarea de mai sus, cat de sangeroase si numeroase vor deveni protestele pana atunci si cat de semnificativa va fi reforma impinsa de aceste proteste ramane sa vedem impreuna in continuare. E ridicol sa ne lansam in speculatii in conditiile in care stim asa de putin. Un lucru e clar insa. Razboiul si religia nu tin de foame. Tensiunile sociale din Orientul Mijlociu nu mai pot fi rezolvate prin metodele clasice: spaga, biciul, semiluna. “Primaverile” revolutionare se succed din ce in ce mai rapid pe peste tot si fiecare derapaj intr-un moment sensibil duce la explozii sociale. O reforma politica si o modernizare sociala a societatilor nedemocratice postcoloniale si postimperiale din regiune este imperios necesara si, pana va fi indeplinita intr-o forma sau alta, e putin probabil sa vedem vreo tara din zona stabila mai mult de cateva luni la rand, hai, maximum cativa ani.

ah, era sa uit. Ziceam mai sus ca e posibil ca Raisi si factiunea conservatoare sa fi avut un rol in declansarea demonstratiilor. Toleranta manifestata de Rouhani si alti cativa din cabinetul sau fata de cerintele protestatarilor sugerezeaza ca modernistii iranieni se pregatesc sa deturneze agenda protestatarilor si sa se foloseasca de vocile acestora pentru a limita fix puterea conservatorilor in societate si pentru a le taia acestora din aripi. Ar fi o lovitura magistrala pentru Rouhani care, atacat de Raisi prin protestatari pentru ca incearca sa diminueze controlul Garzilor Republicane asupra economiei iraniene, ar putea astfel intoarce mesajul strazii impotriva conservatorilor si ar putea trece masuri de descrestere a influentei acestora fix ca raspuns la protestele pe care tocmai ei se zice ca le-au asmutit.

in fine, nimic nu e simplu in Orientul Mijlociu. Sau in politica. Sau in viata, ca ma gandesc acu mai bine. Sa ne oprim asadar aici. Va urma.