fire and funny
sunt sigur ca acu, ca s-a publicat Fire and Fury, asteptati ca pe ziua de salar’ sa vedeti ce or sa zica trumpistii nostri in apararea celui mai extraordinar de excelent presedinte al Americii din Galaxia Calea Lactee, daca nu chiar din intreg Universul observabil. Eu, unul, sunt resemnat cu raspunsurile mecaniciste si nu ma astept sa fiu surprins. Trumpistii asumati or sa ne explice ca nimic nu este adevarat, totul e fals, minciuni, conspiratii si dezinformari dupa care or sa incerce sa mute atentia de pe idolul lor pe credibilitatea lui Wolff. Trumpistii neasumati or sa inceapa prin a admite ca Trump nu e ok, ei categoric nu sunt fani Trump, dupa care or sa ne reaminteasca ca leftismul e un cancer, Hillary a distrus America si asa mai departe. “Obiectivii” naivi se vor intreba pensativ cu deshtul infipt in barbie: “hmm, oare e bine sa ii spui babuinului ca e babuin? Ce-or sa zica votantii babuinului? Nu cumva or sa il apere si mai abitir pe babuin fiindca le-ai zis tu ca e un babuin? Sa nu fim contraproductivi, sa fim strategi, poate e mai prudent sa ne prefacem ca nu am observat ca imparatul e un babuin. Doar asa vom invinge, pretinzand ca n-am pierdut.”
in fine, imi pierd vremea, stiu, foarte putini dintre voi mai sunt in stare sa citeasca cu adevarat ce scriu eu despre Trump, ati intrat mai toti in filmul ala condescendent si auto gratificant in care va imaginati ca eu il urasc pe Trump, prin urmare insir permanent tot felul de rautati aici ca sa imi satisfac ura. Nu mai insist pe stupizenia si aroganta acestei perceptii superficiale si simpliste, e pierderea voastra, nu a mea, asa ca merg mai departe cu ce am de zis cu voi sau fara voi pentru ca subiectul e mai important decat sa va mangai eu acuma pe blana dintre cornite.
asadar, o sa zic ca pe mine ma intereseaza, totusi, prea putin cartea lui Wolff. Nu pentru ca nu ar fi in sine interesanta, ci pentru ca stiu foarte bine ce povesteste. Ea poate aduce noutati si clarificari celor ce nu au urmarit cu atentie ce se intampla in Casa Alba si, in sensul asta, e utila, dar pentru oamenii care se tin la curent nu zice absolut nimic nou. Trump e un incompetent arogant si narcisist si toti aia din jur se chinuie frustrati sa il gestioneze. Circul e complet si exact cum va ganditi c-ar fi. Imaginati-va ca am alege in functia de cel mai puternic om al planetei un reality show star care toata viata a organizat consursuri de miss ca sa pipaie gagici. Eh, v-ati imaginat? Cam asta se intampla fix acuma. (a Kardashian would have been a better choice though, imho)
mult mai revelatorie si in sine o poveste halucinanta este istoria din spatele cartii, cum anume a ajuns Wolff sa publice asa ceva. Iata ce s-a intamplat:
in 2016, in timpul campaniei electorale, Wolff i-a luat un interview lui Trump pe baza caruia a construit un articol destul de lung pentru Hollywood Reporter. Echipa lui Trump, formata probabil exclusiv din cititori de titluri gen Clotilde, a primit pozitiv interviul publicat apreciind ca, I kid you not, are o ilustratie foarte reusita. Oamenii mogulului, Hope Hicks in cazul asta, s-au uitat la articol si le-a placut poza, asa ca nu l-au mai citit sa afle cum il vede Wolff pe Trump: un egomaniac intoxicat cu sine insusi si lipsit de cele mai elementare informatii necesare, gen ce e aia Brexit sau cine e Peter Thiel. Citatul meu favorit din articol e “His shamelessness is just so … shameless”, dar am pus linkul mai sus, va puteti gasi singuri paragrafe mai interesante.
asa deci, Wolff e felicitat spre surpriza lui si incearca marea cu degetul pe principiul “prost nu e ala care cere”. Intreaba administratia daca ar fi ok sa faca o lucrare mai lunga, gen mai multe intervieuri, un fel de carte, ar putea sa vina si pe la Casa Alba sa afle direct de la botul calului ce si cum, o privire ascutita in interiorul celei mai de succes administratii ever and ever and you know the rest… Sensibili la complimente ca fecioarele de intai martie, Trump si echipa accepta imediat propunerea lui Wolff si ii dau acestuia, incredibil, acces nestingherit in West Wing.
si abia aici incepe neverosimila istorie. Timp de un an jumate, Wolff va intervieva vreo 200 de oameni, majoritatea din staff-ul Casei Albe sau din anturajul lui Trump si va consemna in forma bruta opiniile acestora despre Trump, situatiune in general si luptele intestine ce sfasie camarila celui mai inteligent om de afaceri care a existat vreodata (conform cu el insusi). Merge si la Casa Alba “de maxim 20 de ori” dupa cum prompt ne-a asigurat zilele astea administratia unde sta pe o canapea si asculta ca un psiholog amator si interesat toate barfele oricui are chef de povesti.
daca vi se pare greu de crezut ca un scriitor a primit clearance sa bantuie culoarele din Casa Alba dupa pofta inimii si sa intrebe pe cine ce vrea, nu sunteti singurii. Janice Min, unul dintre proprietarii Hollywood Reporter, povesteste pe Twitter ca l-a intrebat pe Wolff apropo de vizitele sale aproape saptamanale la palat:
Me: ‘So what do they THINK you are doing?’
Him (typing, typing): ‘I have no idea. No one asks’
no one asks, ok? clear? Finalul de etapa al povestii este insa si mai incredibil. Saptamana asta Wolff a publicat niste extrase de prin carte ca sa deschida cheful de lectura si abia in punctul asta si-au dat seama si aia de la Casa Alba ce se intampla. Tantalaii s-au descoperit in carte dati cu nume si prenume si citati cum il distrug verbal pe liderul suprem si ranchiunos si au inceput sa dea din colt ca nu, nici vorba, ei nu, nicidecum, minciuni, minciuni.
eh, acum cade fatala: Wolff i-a inregistrat pe prosti. Zeci de ore de inregistrari, nu asa, inclusiv cu Bannon si Katie Walsh care ieri era foarte virginala si neprihanita pana in punctul in care a aflat detaliul asta. Toate amenintarile administratiei cum ca procese de calomnie samd samd s-au topit subit. Singurul ciripit post revelatie a fost o decizie a Casei Albe de a interzice telefoanele personale pentru vizitatori si staff in West Wing. Prinde orbul, scoate-i ochii…
sa recapitulam asadar. Wolff scrie un articol despre Trump in care il numeste cel mai inspaimantor si periculos candidat la prezidentiale ever. Trump nu citeste articolul, dar ii place cum arata el insusi in ilustratia aleasa de editori asa ca ii da permisiunea lui Wolff sa o arda dupa bunul plac prin Casa Alba. Wolff parcheaza pe o canapea in biroul lui Reince Priebus, Chief of Staff, si de acolo trage lumea de limba. Si lumea ventileaza tot, direct, uncut, necenzurat, neprocesat, nesurprinzator. Wolff pune pe hartie ce aude si publica o carte. Casa Alba il acuza ca minte, Wolff zice ca are inregistrari si Casa Alba nu il mai acuza ca minte, in schimb decide sa interzica mobilele in incinta.
nu tre sa mai cititi cartea. Povestea asta va spune tot ce e de stiut despre administratia Trump. Restul e gossip inutil, daca nu intelegeti de aici ce e de inteles, ma tem ca nu o veti face niciodata.
cheers
