Through a journey
Home In Dialogue is a collective storytelling platform on migration: leaving, returning and the in between. This week we speak to Alina, a young mind, who returned home for work after studying abroad. She shares her own journey of leaving and returning to Romania.
Ce faci tu acum în România?/ What are you doing in Romania at the moment?
[ro]
Lucrez ca și consultant de procese de business pentru o multinațională germană în Cluj-Napoca. Pe lângă job, în timpul meu liber, activez în partidul PLUS, unde m-am implicat în departamentul de comunicare și în Generația PLUS, parte a partidului care cuprinde tinerii între 18–30 de ani. În curând vom avem primul nostru eveniment cu Generația PLUS în Cluj, în Parcul Central. La PLUS vrem să facem politica altfel, în care tinerii să se poată implica din plin pentru a determina viitorul lor.
Pe lângă acestea sunt și voluntar la Festivalul Cluj Pride, unde încerc să ajut cum pot. De altfel, voi vorbi și în cadrul evenimentului Vocile Comunității despre povestea mea de coming out. [puteți accesa linkul la prezentarea făcută de Alina aici — min 34:00]
[en]
I’m working as a business process consultant at a German company in Cluj. Alongside my job, I am politically active in PLUS, a new Romanian political party, where I’m involved in the communication department. I’m also engaged in PLUS Generation, the youth branch of the party that encompasses all members between 18 and 30 years of age. We are currently organizing our first PLUS Generation event in the central park in Cluj. At PLUS we try to make a different kind of politics where young people can get involved in shaping their own future.
I am also a volunteer for the Pride Festival Cluj where I help in any way I can. I recently spoke at one of their events called Voices from the Community where I talked about my coming out experience. You can listen to it in Romanian here. (min 34)
De ce ai plecat și cum ai reușit să te reintegrezi în România?/ Why did you leave Romania and what was it like to come back?
[ro]
Alegerea mi-a fost făcută destul de ușor de către părinți, care m-au pus să aleg unde vreau să studiez și anume între Frankfurt, unde pe atunci studia fratele meu, sau Timișoara, orașul meu natal. Așadar, decizia era evidentă, căci de când eram mică îmi doream să studiez în străinătate. Am locuit 2 ani în Frankfurt pentru a studia științe economice și administrarea afacerilor. Cea mai frumoasă experiență pe care am avut-o locuind în străinătate a fost însă în Singapore, unde am fost într-un schimb de experiență. În cele 4 luni de zile pe care le-am locuit acolo am venit în contact cu culturi diverse, oameni de peste tot din lume, tineri ca și mine, plecați și ei de acasă. Nu conta că ești român, neamț sau o altă naționalitate, o legătură inexplicabilă se producea între toate naționalitățile europene. Acum am prieteni din toată lumea și cel puțin 12 orașe din lume în care sunt așteptată oricând.
În 2017, chiar de Crăciun, m-am întors acasă în Timișoara și parcă am aterizat pe altă lume. După o superbă călătorie prin Asia de Sud-Est living the dream am ajuns în România unde era foarte frig și urât afară. Lunile care au urmat au fost dificile. Nu mai locuisem în Timișoara de la vârsta de 11 ani, nu aveam prieteni, iar pe puținele cunoștințe cu care mai rămăsesem în contact încercam să le evit. Primele trei luni am stat singură, însă apoi s-au mutat și ai mei cu mine. Deși nu mă înțelegeam grozav cu mama și nu interacționam mult cu tata, m-a ajutat foarte mult să știu că erau acolo și nu eram singură. Mama nu e o persoană open-minded, ci dimpotrivă este foarte religioasă și conservatoare. Orientarea mea sexuală a fost tot timpul o problemă de când i-am spus, în mai 2017, că sunt bisexuală. Deși lucrurile s-au mai aplanat de atunci, prima perioadă a fost ca un rollercoaster cu discuții înfocate despre alegerile “greșite și nesănătoase din viața mea”. Faptul că am locuit împreună în vara lui 2018 a avut însă în final un rezultat foarte frumos în relația noastră. În cele 5 luni în care am locuit împreună, ea a început să mă cunoască, și să vadă că sunt perfect normală, că sunt tot persoana crescută de ea, cu bun simț și cu caracter.
Pentru că eu încă eram de fapt studentă la Frankfurt, deși locuiam la Timișoara, interacțiunea mea cu alte peroane era destul de limitată, deoarece aveam multe de studiat și eram plecată destul de des în Germania. Pentru a-mi face prieteni am ales să mă înscriu la dansuri latino și să fac voluntariat într-o organizație studențească locală. Aici am dat peste oameni foarte faini care mi-au devenit ulterior chiar apropiați.
[en]
My choice was made easy by my parents who asked me to decide between two places of study: Frankfurt, where my brother was studying at the time, or Timișoara, my hometown. It was a straightforward decision, as I wanted to study abroad since I was a kid. I lived for two years in Frankfurt to study economics and business administration. However, the most beautiful experience from abroad was living in Singapore for an exchange program. In the four months I lived there I met people from diverse cultures all across the world; young people just like me who had also left their home. It didn’t matter if you were Romanian, German or any other nationality, I always felt a strong bond between all the European nationalities meeting there. After this experience I can say I have friends all over the world and am welcome in at least 12 cities anytime.
I returned to Romania for Holidays in 2017. It felt like landing on another planet. After a gorgeous trip around South-East Asia living any traveler’s dream, I was back in Romania where it was cold and snowy. Those first few months were very difficult. I hadn’t been living in Timișoara since I was 11. I didn’t have any friends and I was avoiding the few acquaintances I had left. I lived by myself for the first three months and then my parents moved in with me. It helped me a lot to know that they were there even though I didn’t have a great relationship with my mom, and I didn’t interact much with my father either. My mom is not that open-minded. Actually, she’s quite conservative and religious. My sexual orientation was always an issue since I told her that I was bisexual in 2017. That period was like a rollercoaster filled with intense arguments about “the unhealthy and wrong choices in my lifestyle.” Living together that summer in 2018 helped our relationship. In those five months we lived together she got to know me again and see that I was perfectly normal — the same well reasoned and good character person she had raised.
Whilst in Timișoara I was still studying in Frankfurt, so my social life was limited as I had to study a lot and was often away in Germany. To make friends I joined a Latino dance class and volunteered in a local student organization. This is where I met some really cool people with whom I became quite close later on.
De unde vine sentimentul tău de optimism pentru România?/ Where does your optimism about Romania come from?
[ro]
Când am revenit în Timișoara am dat de MindsHub, o organizație studențească din cadrul Facultății de Economie și Administrarea Afacerilor. Deși clădirea facultății arată total comunistă, în beciul unde ei își desfășoară activitățile e super cool și e un fel de laborator de idei interesante. Luând din energia lor și dorința de a ajuta studenții m-au făcut să mă simt mai ok și acasă și să observ cum lucrurile se schimbă prin generațiile care vin. Și cam așa a început.
De când m-am mutat la Cluj sunt destul de multe chestii faine care se întâmplă aici, trebuie doar să vrei să te implici și sigur îți poți găsi ceva de făcut. Eu tot timpul am avut o înclinație înspre lucrurile civice. Așadar, m-am regăsit într-un partid nou, care vrea să facă politica altfel, format din oameni care s-au săturat de corupție și mizerie. Desigur că la început sunt mulți care zic că se implică și vor să facă ceva, din aceștia mulți se pierd însă pe drum, dar astfel se realizează o triere, o mână de oameni, care sunt cu adevărat determinați și dispuși să facă ceva. O dată cu alegerile europarlamentare, unde PLUS a avut rezultate foarte bune, am primit foarte multă energie și speranță că lucrurile chiar se pot schimba în bine și aș putea avea un viitor și acasă.
[en]
When I came back to Timișoara I found MindsHub, a student organization part of the Economics and Business Faculty. Though on the outside the building looked totally communist, the basement where they ran their activities was really cool and it’s like a lab of interesting ideas.
Their energy and commitment to supporting students made me feel more comfortable being at home. It was also great to notice how things were changing for the better with every new generation. And this is how it all started.
Since I moved to Cluj I felt that there are plenty of things to do if you’re interested and wanted to commit to something. I was always drawn to civic engagement, so I found myself joining a new party that wants to do things differently and which is made up of people tired of corruption and bullshit. Of course with this comes a lot of enthusiasm and people who want to get involved. At first there are many but a lot of them disperse on the way. However, this means that in the end we are left with a handful of people who are indeed determined and willing to take action. Since the European Parliament elections in May, where PLUS did quite well, I’ve been feeling energized and full of hope that things can change for the better and that I have a future at home.
Care a fost factorul decisiv care te-a determinat să te întorci în România?/ What determined your return to Romania?
[ro]
A: În prima etapă a fost un motiv financiar, nu se merita să locuiesc în Germania în ultimul semestru. Pe la sfârșitul semestrului nu eram însă foarte hotărâtă unde voi rămâne și ce vreau să fac mai departe. Am aplicat la diverse internship-uri în Germania și doar la unul în Cluj. Chiar înainte de sesiune m-am despărțit de prietena mea din Germania, și astfel mi-a fost mai ușor să aleg să rămân acasă în România. Internshipul din Cluj îmi oferea o ocazie foarte bună de a învăța multe, iar experiența este la fel de relevantă ca cea pe care aș fi avut-o în Germania. Lucrând la o companie germană în consultanță ajung să lucrez oricum cu clienți din Germania, iar de luni până joi sunt de obicei în delegații la client. Astfel, ajung într-o situație ideală, de a fi cu un picior în afară și cu unul în România.
Jobul pe care îl am aici îmi permite o viață foarte bună pentru România, câteodată asta mă face să mă simt prost față de cei care nu au avut atâtea privilegii ca și mine. Deși mă simt flatată prin atenția și importanța primită, mă simt că nu sunt la fel ca cei din jurul meu and sometimes is hard to fit in.
[en]
Initially it was a financial reason. It didn’t make sense to live in Germany in the last semester of my studies. At that time I hadn’t decided where I wanted to live or what to do next, so I applied to a handful of internships in Germany and one in Cluj. Just before my final exams, I broke up with my girlfriend, which made it easier for me to choose to stay home. The internship in Cluj was a great chance to learn a lot and the work experience is just as relevant as the one I would have gotten in Germany. Since I’m working at a consulting firm, I end up working with German clients and from Monday to Thursday I’m usually in Germany. And so, it’s a pretty ideal situation where I’m in Romania with one foot and abroad with the other.
My job allows me to enjoy a good lifestyle in Romania. This makes me feel bad for those who didn’t have the same educational privileges. It also makes feel different from those around me and sometimes it’s hard to fit in, even though the attention and reputation it brings make me feel good about myself.
Ce compensează pentru tine când ești în România?/ What compensates for your being in Romania?
[ro]
The sense of belonging. Mă consider o persoană cu un spirit civic foarte dezvoltat. România e țara mea, e cultura pe care o cunosc cel mai bine, iar românii sunt oamenii mei. De zece ori mai bine îmi dau seama de cum e o persoană din România decât cineva de orice altă naționalitate, indiferent de cât de mult timp mi-am petrecut cu alte naționalități.
Când ești în străinătate you are one out of many. Eu am locuit numai în orașe mari unde nu simți că ești important și foarte ușor te simți singur. În Singapore, you connected instantly with Europeans. Ca și exchange student it was fun. However, I’m not sure how easy it would be to build deeper relationships.
E simplu să fiu trusted când alții știu că am studiat la o universitate cu renume și am călătorit prin multe țări. Simt că în România mi-e foarte simplu sa vorbesc cu oameni pe care nu îi cunosc. Am un sentiment foarte plăcut că ideile mele sunt ascultate și oamenii cu care interacționez sunt mai receptivi. Pot să văd că munca mea în comunitate are un efect mult mai rapid, iar impactul pe care îl am asupra oamenilor din jurul meu e mai direct.
[en]
The sense of belonging. I consider myself to be someone with a highly developed civic spirit. Romania is my country, it’s the culture I know the best and Romanians are my people. I can tell personalities apart in Romanians much easier than for any other nationalities irrespective of how much time I’ve spent with them.
When you are abroad you are one of many. I’ve only lived in large cities where you feel insignificant and it’s easy to get lonely. In Singapore, you connected instantly with Europeans. As an exchange student, this was fun; however, I’m not sure how easy it would be to build deeper relationships.
It seems easy to feel trusted when others know I studied at a renowned university and I traveled to many countries. I also believe that in Romania it’s easy for me to speak to people I don’t know. I get this lovely impression that my ideas are being listened to and that the people I meet are more amenable to me. I can see how my community work has tangible results and the impact I have on people around me is more direct.
Home in Dialogue is a collective storytelling platform on migration: leaving, returning and the in-between. By and for those in movement. Follow us on Twitter and Instagram.
