Cablurile noastre de toate zilele sunt un obiectiv turistic de neratat
Am ieșit să pozez monumentele istorice ale orașului și-am dat de un nou fel de patrimoniu.
Anul trecut, alături de alți împătimiți, am participat la un atelier de fotografie „digital vs. analogic”, în cadrul căruia am fost încurajați să redescoperim și să promovăm patrimoniul cultural local. Tema principală a fost selfie-ul prin ambele metode descrise în fața unor monumente de patrimoniu. Așa că a trebuit să ne plimbăm prin oraș ca niște turiști și să-ncercăm să-l vedem cu ochi proaspeți.
Zis și făcut. Am luat adidașii cei mai comozi și am început înviorarea. Înainte de asta, am consultat puțin lista monumentelor istorice, multe dintre care nici nu știam că există, ținând cont că multe dintre ele încă se află-n stare jalnică. Am căutat, m-am documentat, am mers țintită și-am tras niște cadre, cu o cameră pinhole, făcută de mine.
Am devenit în timp tot mai conștientă de elementele arhitecturale existente, inclusiv în zilele în care nu aveam aparatul la mine. Amănunte, faţade, ramele geamurilor m-au tot ademenit. Nu doar o dată m-au trezit din contemplare claxoane, stâlpi pe care-i luam în brațe, gropi nou apărute în care-mi suceam glezna, dar ochii tot pe sus îmi erau. Nici măcar cei doi bătrânei pe care i-am luat în brațe când vânam acoperișuri nu m-au convins că trebuie să fiu mai atentă pe unde calc.
Am descoperit, la clădirile pe lângă care trec zilnic, compoziții şi caracteristici noi, care îmi atrag atenția permanent.
Singurul lucru care stă între dragostea retinei mele şi stilul baroc este elucubrația de cabluri care se revarsă bramburi pe clădiri sau traversează străzile. În unele locuri, copacii au adoptat stâlpii atât de firesc încât „mațele” par a fi doar o extensie e crengilor.
Dar parcă nu doar poetul poate să facă să se nască din urât un farmec nou.
Furtuna de săptămânile trecute a întortocheat şi mai rău multitudinea de cabluri negre şi m-a făcut să intru din nou în pielea turistului, de data asta ca să pornesc la vânătoare de mațe încâlcite.
În scurt timp frunzele vor începe să cadă una câte una, păsările își vor lua zborul, iar vântul rece va rupe multe crengi. Doar cablurile vor rămâne. Într-o uniune desăvârșită, ele vor da putere şi speranță, iar copacii vor rezista vântului, înghețului şi zăpezii. Cine știe, poate într-o zi și ele se vor transforma în fire metalice cu piele de cauciuc.
Vezi alte fotografii cu cablurile noastre toate mai jos.
in.TM este o nouă platformă jurnalistică timișoreană, ce face presă critică, curată și curajoasă. Pregătim o campanie deschisă de contribuții financiare. Ne găsești și pe Facebook, Twitter, Youtube și Soundcloud.
