Cum e să pui hip hop la feminin
Am aflat unde-s tipele din România care fac chefuri în stilul lor.
Hip Hop la Feminin e un grup care s-a format în Cluj, în 2019. Gagicile au fost aduse-mpreună de muzică, clișeu sau nu. Au exersat la casa sau la studioul de lucru ale fiecăreia, uneori cu cearcăne, alteori cu alte distrageri. Dar, ca de obicei când vine vorba de muzică, pe măsură ce piesele curg, grijile trec, și te scufunzi ușor în stare.
Primele gig-uri le-au avut la Colectiva Gazette. Voiau ca publicul să asculte și altceva, atunci când le venea la chefuri, mai ales prin aromele acestui gen mai puțin vizibil la radio, TV sau prin alte cluburi.
Cheful Hip Hop la Feminin în Timișoara s-a ținut pe 11 ianuarie 2020, la saccade. Au băgat capu’ la eveniment câteva sute de persoane — vreo sută erau constant în club. Mult pentru saccade, puțin pentru Timișoara și chefurile de hip-hop care se țineau pe vremuri.
Dar lumea se simțea bine. După ce pupitrul a fost preluat de colega Ilinca, am invitat-o Gabriela Nicolae, inițiatoarea proiectului, să-ți explice despre originile conceptului, cum e să dai din coate într-un gen muzical bântuit în trecut de misoginism, dar și care-i viitorul post-pandemic al poeziei pe melodii urbane în România. La feminin.
in.TM: De unde-a pornit Hip Hop la Feminin?
Gabi: Din pasiunea pentru hip hop, pe care îl ascult de foarte mulți ani. Am avut un click la un moment dat, în care m-am gândit „băi, dar unde sunt toate tipele?”. Tot timpul citești despre beef-uri ca cel dintre Cardi B și Minaj. Și, într-un fel, înțeleg treaba asta, atenția mass media în ceea ce privește femeile din hip hop s-a axat mereu pe un război (imaginar sau nu) între două „regine”, dar nu înțelegeam totuși unde sunt cele douăzeci, cincizeci care nu se vedeau.
De-acolo am început să caut, să ascult, și mi-am dat seama că majoritatea femeilor nu au deal-uri pe record labels. Deci nu sunt neapărat promovate. Cele despre care mai auzi au colaborări cu hip hop-eri consacrați, dar ele nu sunt promovate decât prin asociere. Tot căutându-le, dintr-una într-alta, am văzut că multe au albume solo sau cinci-șase piese pe care le scot singure pe Spotify, pe Youtube, pe Soundcloud sau la diverse show-uri de radio. Dezgropi până găsești tot felul de chestii care-ți sună bine și așa am ajuns să descoperim pentru fiecare gig nume noi, artiste extraordinar de talentate, lucru care ne bucură foarte mult.
Am început treaba asta când am propus un gig într-un bar, Papillon Cafe din Cluj. Acolo când am ajuns, mi-au spus că mesele sunt rezervate pentru cheful ăsta, 80% sunt femei, și la orice piesă puneam, cineva o recunoștea cu entuziasm.
Cum arată componența grupului acum?
Suntem șase fete care stăm în Cluj: eu, Bianca Mocan, Ioana Ciurea, Ilinca Truța, Andriana Oborocean și Mădălina Găceanu. Patru am venit în seara asta în Timișoara. Fiecare are stilul ei, are câte-o bucată foarte bine definită, în funcție de ce-i place să asculte. Am pus muzică în tot mai multe locuri, și ne bucură că lumea tot vine. E foarte beton vibe-ul și mă amuză câteodată că lumea nu-și dă seama că ascultă muzică făcută de fete. Asta e bine.
Dar e important de înțeles că intenția noastră nu e de a ne separa de hip hop-ul bărbătesc, de a exclude, ci, dimpotrivă — vrem să includem și femeile (sau persoanele care se identifică așa) și care fac muzică hip hop, rap, trap etc.
Cam cât a durat de când ai avut tu primul gig și până a crescut grupul la numărul de-acum?
Cam la o săptămână după aceea m-am întâlnit cu Bianca — pe care o cunoscusem o de dinainte — ca să trecem la treabă, iar la scurt timp și cu Ioana și Ilinca, cu care m-am conectat imediat. Și, uite-așa, împreună am organizat un gig pe terasa Colectivei Gazette, care a ieșit mi-nu-nat. După care a urmat cel de la Control, în București, parcă.
La momentul respectiv, Andriana și Mădălina făceau poze la party-urile noastre, deci cumva erau deja parte din grup. Și cred că de la următorul gig s-au convins că vor să pună muzică și ele. Practic, atunci am realizat toate că nu ne suprapunem totalmente ca vibe artistic, deci a fost nemaipomenit să avem muzică din mai multe perspective.
Cum simți, a crescut numărul producțiilor feminine de hip-hop din anii ’90 și până azi?
Mai mult ca sigur, iar un aport foarte mare l-au avut social media și platformele de muzică de tip Spotify sau Youtube, care pe de o parte îți recomandă artiști similari (pe baza căutărilor tale), iar pe de alta oferă tuturor șansa de a fi văzuți. Astfel că acum avem o întreagă generație de artiste care se luptă pentru vizibilitate într-o industrie preponderent masculină, și care o fac foarte bine. Devine aproape imposibil să le ignori — vezi Princess Nokia, Tierra Whack, BbyMutha, Rico Nasty, Cardi B, Leikeli47, Cupcakke, Rapsody, Latto, Noname etc.
Eu când eram mică rețin că majoritatea discuțiilor legate de femeile din rap, soul sau hip hop erau concentrate mereu pe una, două, trei artiste, scopul fiind mereu de a afla care e cea mai bună. Evident că existau beef-uri între ele — vezi MC Lyte vs. Roxanne Shanté, sau Queen Latifah vs. Roxanne Shanté, sau Lil’ Kim vs. Foxy Brown. Dar chiar dacă nu erau (ca în cazul lui Lauryn Hill și Erykah Badu sau Missy Elliot), întrebarea tot rămânea. Așa că tot timpul domina o tipă sau alta doi-trei ani, iar treaba asta mi se părea foarte unfair.
Deci dacă ne uităm în urmă, clar ne uităm la o scenă hip hop mult mai generoasă decât în anii trecuți, mult mai variantă ca și sound sau mesaj și cu foarte mult potențial, fără doar și poate.
Scena autohtonă feminină a domeniului cum ți se pare că a evoluat?
În mod cert se mișcă lucrurile, chiar dacă mai lent. Prin Hip Hop la Feminin, ne-am propus să găsim tipe mișto care fac chestii cu care ne aliniem. Și să facem și gig-uri cu concerte live. Nouă de exemplu ne place foarte mult Fraga, cu care am și vorbit să facem ceva la Cluj, însă din păcate a venit pandemia, așa că evenimentul s-a anulat. Însă încă dorim asta, deci sper să iasă ceva în sensul ăsta curând.
Ai câteva nume (indiferent dacă MCs, DJs sau alte artiste) din vizorul vostru pe care le recomanzi deja?
Pai cum spuneam, nouă ne place mult Fraga. Dacă nu mă înșel, o găsiți ca Suce Fraga pe Youtube. Și Mimoza mai este foarte tare. Și altele care nu-mi mai vin acum în minte.
Pe unde ați mai avut gig-uri?
Acasă în Cluj, apoi în București — care-i ca o a doua casă pentru mine, unde am locuit mai mulți ani — iar acum și-n Timișoara. Vrem să punem peste tot și să găsim tipe din orașele respective care să ni se alăture.
Care-i răspunsul publicului la acest concept, se strânge când îi chemați?
Da. Deși în afara Clujului ne-am mai întrebat dacă vine lume, uite că e foarte, foarte bine din punctul ăsta de vedere. Vine foarte multă lume și, cel mai important, tipele se simt în siguranță să danseze cum și cât vor. Eu nu sunt neapărat în zona asta de twerking (mai bine zis nu știu să dansez), dar am văzut că se practică la greu la petrecerile noastre, și-mi place la nebunie. Nu neapărat că sunt mai multe fete la gig-urile noastre, pentru că sunt fete și băieți în egală măsură, dar e o plasă de siguranță acolo. Una care le lasă pe ele să se simtă bine, când ies cu prietenele în oraș. E foarte eliberator sentimentul, știi?
În deceniile trecute, și comunitatea queer era slab reprezentată în genul ăsta muzical. Puneți și muzică venită de la ei?
Da, ai dreptate, acum ceva timp nu se prea vorbea cu lejeritate despre asta, hip hop fiind o scena muzicală preponderent masculină. Mai nou însă este o întreagă generație de artiști și artiste care vorbesc, cântă despre vulnerabilitate, orientare sexuală, gen, rasă, și o grămadă de alte subiecte care cumva oglindesc mai bine lumea în care trăim. În seara asta, chiar am în playlist și muzică de la Quay Dash și Leikeli47, însă aș asculta oricând Young M.A, Angel Haze, Dai Burger, Syd, Mykki Blanco etc. Ideea e că în lumea noastră cel mai mult contează muzica. De multe ori, abia apoi auzi povestea din spatele persoanei autoare.
Extra întrebare în 2021: Ce ați mai făcut după ieșirea din pandemie și ce evenimente veți avea anul ăsta?
Vara asta am reluat gig-urile într-un format mai restrâns. La sfârșitul lui mai, am pus muzica la aniversarea de un an a magazinului Sneaker Industry din Cluj-Napoca, apoi am pus muzică la o cafenea, pe timp de zi — lejer, de vară — și am mai avut între timp un party în București, la Krănuț pe terasă.
De asemenea, suntem extrem de entuziasmate că, începând din iunie, avem o emisiune lunară la Black Rhino Radio, care se numește Ouch — următoarea o puteți asculta joi, 29 iulie, aici.
Urmează să mai punem muzică pe 13 august la Summer Well, care o să fie primul festival gig… Unul autohton, de fapt, că acum doi ani am mai pus muzică la un festival din Ucraina. Oricum, abia așteptăm! Iar zilele trecute am pus muzică în deschiderea TIFF (Festivalul Internațional de Film Transilvania), lucru care ne onorează. Cam atât avem confirmat deocamdată, restul anunțăm pe parcurs.
