După Paște, merge un șnițel…
Și parcă nici bananele negre nu-s așa moi.
Rubrica Po’etice
O femeie în vârstă se intimizează cu pisicile din fața blocului, pe care le hrănește cu bucățele de șnițel și piept de pui, tăiate mărunt, îngănând în surdină niște incantații admirativ-mieroase la adresa felinelor.
Boschetarii care cotrobăie după resturi prin tomberoanele din spatele garajelor se uită cu jind la ospățul miorlăitoarelor și înghit în sec, trântind vexați capacele de plastic. Au găsit un mănunchi de banane înnegrite. Bune și alea. Noroc că mâțele sunt antivegane convinse.
La geamul de la etajul 1 apare o altă băbuță, care o admonestează pe prima:
— Rozsi, vezi că ai lăsat laptele la fiert, așa tare-ți sfârâie aragazul, că se aude până în Mehala!
Femeia de jos, enervată de întreruperea ritualului felinofilic, se întoarce și răspunde prompt:
— Lasă Leano, că și tu când mergi la budă se simte până la Săcălaz!
Geamul bucătăriei se închide cu zgomot, pisicile se răsfiră speriate, Rozsi intră în scară, iar o boschetară tuciurie, cu babana-n mână, vine și scormonește pe sub gardul viu să vadă dacă a mai rămas ceva din șnițele.
in.TM este o platformă jurnalistică timișoreană, ce face presă critică, curată și curajoasă. Pregătim o campanie deschisă de contribuții financiare. Ne găsești și pe Facebook, Twitter, Youtube și Soundcloud.
