mitologie
Published in

mitologie

(1) — "În 1956 în Tanger un oraș oarecare din nordul Marocului"

În 1956 în Tanger un oraș oarecare din nordul Marocului un scriitor narcoman ce se credea agent secret al unei puteri străine și ostile tuturor regimurilor și sistemelor politice actuale tocmai își injecta doza de după-amiază când s-a împins prea mult pe spate în scaunul lui din camera de hotel ieftin în care locuia de câteva luni și a lovit cu spătarul raftul de lemn putrezit pe care cineva poate vechiul locatar sau poate chiar el dar el are circumstanțe atenuante uitase o corabie în sticlă cam rudimentară poate un copil sticla cade se sparge corabia se face bucăți motanul negru și chior tresare și o ia la goană dar scriitorul nu aude absolut nimic este prea afundat în delirul lui a 18-a zi de delir narcotic mai sunt 12 până când și va reveni definitiv dar încă nu știe asta corabia zace în bucăți pe podea peste câteva ore va da cu mătura va arunca resturile la gunoi povestea se va sfârși în 1956 în Tanger un oraș oarecare din nordul Marocului un agent secret al unei puteri străine și ostile tuturor regimurilor și sistemelor politice actuale care se credea scriitor narcoman tocmai își injecta doza de după-amiază când s-a împins prea mult pe spate în scaunul lui din camera de hotel ieftin în care locuia de câteva luni și a lovit cu spătarul raftul de lemn putrezit pe care cineva poate vechiul locatar sau poate chiar el dar el are circumstanțe atenuante uitase o corabie în sticlă cam rudimentară poate un copil sticla cade se sparge corabia dispare în mod suspect motanul negru și chior tresare și o ia la goană dar agentul secret nu aude absolut nimic este prea afundat în delirul lui a 18-a zi de delir narcotic mai sunt 12 până își va reveni definitiv dar încă nu știe asta doar sticla în bucăți pe podea peste câteva ore va da cu mătura va arunca cioburile la gunoi povestea abia începe între cele două incidente cele două variante ale aceluiași incident începe povestea suntem acum la milioane de ani de la acel moment unic în istorie suntem în stare de pandemie perpetuată de pe o zi pe alta îngrijorare crescândă așa cum reiese și din materialele promoționale care nu depășesc nivelul reclamelor de pe vremuri când te obligau să consumi produse de tot felul alimentare igienice de uz casnic tehnologie ieftină cu termen redus alte vremuri acum se vinde sănătatea ta și a celorlalți a ta și a celorlalți se insistă pe anumite aspecte pe cele mai importante pe cele pe care trebuie să le reții să le ții minte să te trezești noaptea din somn și să știi să le reciți pe dinafară ca pe apă cum se spunea mai demult să știi poezia ca pe apă să știi regulile ca pe apă să știi totul despre pandemie despre boala aceasta nouă și necruțătoare ca pe apă să știi diferența dintre concepte medicale imposibil de reprodus aici dar pe care noii propovăduitori ai sănătății publice universale și le-au asumat de pe o zi pe alta să fie gata să le lanseze în spațiul public mai ales virtual media încă de la început să bombardeze cu mesaje cu sloganuri cu reclame blasfemii imposibil de reprodus aici fără a atrage mânia lui Savaot domnul oștirilor până la a șaptea generație să completeze spațiul mintal pe care îndrăznești să îl ocupi cu un gând sau o idee proprie cu mesajele lor de interes public este pentru siguranța ta și a celorlalți ca să ne simțim în siguranță mă faci să mă simt inconfortabil sau cum s-ar traduce sloganul clasic al eternelor victime etern purulent etern otrăvitor dintr-o limbă în alta prin faptul că exiști în prezența mea sau nu mă faci să mă simt inconfortabil nu-mi place tonul vocii tale nu-mi place cum arăți nu îmi place cum privești cum mă privești nu îmi plac cuvintele tale de unde ai învățat atâtea cuvinte mă simt inconfortabil mă simt amenințat te rog să iei distanța legală să porți masca să-ți acoperi nasul gura fața ochii urechile mintea să-ți astupi gândurile pentru ca eu să mă simt în siguranță ca să arăți că îți pasă de mine s-a repetat până la leșin până la dezgust să arăți că îți pasă până la greață dar ca de obicei și-au înghițit voma și au continuat fără să schimbe prea mult textele au obosit le-au murit textierii cât de cât pricepuți cei care au rămas sunt aceiași din 1947 încoace sunt tot sclavii regimurilor totalitare dependenți de linsul cizmei oricare ar fi ea obișnuiți cu sloganuri forme fixe obișnuiți cu enormități obișnuiți să debiteze cele mai mari porcării contra cost mereu contra cost numai contra cost prostituatele nu lucrează pe gratis în această industrie nimeni nu face muncă benevolă nimeni nu face voluntariat există bineînțeles și fanaticii fedaykinii noii ordini care te abordează pe stradă care îți scot ochii și îți sparg timpanele și apoi dacă vor te violează sălbatic prin orice gaură găsesc la îndemână timp de două ore pentru că ai îndrăznit 2 secunde să nu fii ca ei dar sunt destul de rari se ascund de obicei se protejează pe sine și pe ceilalți cum spun reclamele dar când trebuie să acționeze acționează crunt și cu cruzime ei nu se tem de bandele nou apărute ei luptă fără încetare fără milă fără milă dușmanii trebuie stârpiți stârpitură ai îndrăznit să spui ceva rău despre conducerea pandemică de partid și de stat mori vierme ai dus numele domnului comandant-șef suprem numele DOMNULUI în deșert ai făcut bancul cu covrigul bancul cu cercelul mori câine ai întinat noile idealuri ale pandemismului cum îți permiți cum îți permiți și au dreptate nebunii până la urmă numele sunt mărci înregistrate nu pot fi folosite fără drept sau disimulate sau pervertite în orice fel ca produsele contrafăcute din China paradoxal acum originalul se spune că este din China iar restul lumii a executat ordinele ca soldățelul cel viteaz să trăiți tovarășe secretar general Xinnie the Poo joc de cuvinte intraductibil Poo în loc de Pooh adică ce au ei în loc de creier să trăiți să ne conduceți pe culmile pandemismului raportează sublocotenentul Macron subgauleiter Angelika și subreta Arafatte în timp ce de peste atlantic se aude sforăitul prelung ca o bășină sau bășina lungă ca un sforăit al sau a lui Poppy Joe la ordinele dumneavoastră dar nu vă atingeți de rețelele sociale sărutăm mâinile pentru live streaming este o binecuvântare divină lumea trebuie să știe lumea trebuie să afle lumea trebuie să înțeleagă lumea trebuie să ne vadă așa cum suntem dezgoliți despuiați fără haine fără mască fără piele chiar dacă nu mai rămâne nimic pe dedesubt căci asta suntem acum cu toții nimic și există riscul să ne vedeți pentru prima dată așa cum suntem cu adevărat un conglomerat scârbos de muci și umori dar nu mai avem nimic de ascuns așa cum nici voi nu mai aveți nimic de ascuns deci nimic nu se schimbă nimic nu se schimbă chiar dacă totul rămâne la fel chiar dacă tot ceea ce vedeți în jur vă poate lăsa altă impresie nu nu nu lucrurile au rămas la fel noi suntem noi voi sunteți voi chiar dacă acum toate au devenit un pic mai interesante doar un pic nimic mai mult deși poate nu sunteți de acord cu asta poate spuneți că nu este așa poate lumea a luat-o razna totul s-a dus dracului și iată în ce situație ne aflăm acum după nici măcar un an sau un an și ceva sau doi sau trei sau o mie ce mai contează oricum totul se rescrie în permanență totul se reface istoria nu mai e ce a fost retroactiv nimeni nu mai știe exact ce și cum cât timp avem monopolul informației monopolul comunicării monopolul cunoașterii nimeni nu mai știe exact ce și cum și cât și așa mai departe istoria începe și se sfârșește cu noi auzi ce-ți spun ești atent la fluxul de cuvinte care curge de la mine spre tine de la mine spre tine pe o suprafață imaterială dintre mintea mea și mintea ta da telepatia este posibilă și acest gând îl face să tresară știe că e doar o glumă dar nu așa cum crezi tu nu așa cum ți-au băgat în cap de-a lungul timpului ți-au spus că e ceva supranatural ca în filme sau alte povești din benzi desenate și alte prostii nu nu nu comunicarea la distanță există este posibilă și se practică de foarte-foarte mult timp numai că nu întotdeauna în scopurile cele mai nobile evident că nu ca orice armă poate fi folosită și de cei buni și de cei răi mai precis de cei pe care îi percepem buni și de cei pe care îi percepem răi și atunci îi apar în minte câteva imagini câteva siluete văzute din spate acum nu știe bineînțeles despre cine este vorba sau și mai exact ca orice armă telepatia comunicarea gând la gând poate fi folosită pentru bine sau pentru rău adică pentru ceea ce poate fi perceput ca bine sau ca rău da atât de complicată este viața realitatea sau cum vrei să-i spui nu se limitează la 2–3 idei la 2–3 sloganuri la o listă de așa da și dacă e cazul una de așa nu nu așa merg lucrurile din păcate pentru noi dar și pentru ei adică din fericire pentru noi și din păcate pentru ei dacă punem așa problema pentru că putem vedea lucrurile în complexitatea lor dincolo de iluzia sub care ascund ei realitatea cum o fac dintotdeauna dincolo de minciunile pe care trebuie să le repete zilnic să și le repete să le revizuiască să facă eforturi ca să le dea sens să se coreleze sau nu să suplinească lipsa de logică prin violență și agresivitate cum o fac de la o vreme practic poți să încerci singur chestia asta acum simte că într-adevăr acest fluviu de gânduri de cuvinte i se adresează direct transcrie mecanic pe foaie fiecare cuvânt pe care îl înțelege pe unele le uită pe unele le sare să scoți în evidență o eroare flagrantă o gafă pe care inevitabil o fac și să-l întrebi pe unul dintre ei cel mai bine pe unul care se bucură de o imagine cât mai bună unul de care ascultă lumea pentru că e băiat bun băiat inteligent are școală știe multă care e apropiat de oameni de cei mulți și să vezi cum face ce crize ce istericale ce replici de babuin în călduri de bivol la montă începe să lanseze să scuipe în jur cu venin asta nu înseamnă decât un singur lucru l-ai prins cu minciuna mănâncă cum se zice căcat și s-ar compromite dacă nu ar avea această atitudine această reacție de primitiv de sălbatic evident nu toți fac așa n-ai văzut alții nici măcar nu comentează nu se coboară la nivelul poporului sunt aici pe post de completezi cu ce-ți place ție ce funcție ți-o bagă în față babuinii ca să te facă să taci și atunci se presupune că n-ai niciun drept să-l contrazici doar el e aici iar completezi cu denumirea pompoasă și el are întotdeauna dreptate așa e în grupul lor în secta lor asta îi învață de cum îi racolează că tot ce le iese pe gură e adevăr e aur pur că au puterea să deformeze realitatea după cum vor ei după cum le poate mintea normal că nu-i așa dar asta li se bagă în cap și cei mai proști dintre ei chiar încep să se creadă capabili de așa ceva să se creadă ceea ce nu sunt și nu pot fi niciodată și acum nu știe exact dacă scrie despre trecut sau despre viitor uite de exemplu la ______ din varii motive nu îi scrie numele când a ajuns pentru prima dată unde a ajuns se bâlbâia și în fața portarului acum dacă îi arată patru degete și ăla nu răspunde că sunt de fapt cinci îi dă una peste față de-i sar cel puțin doi dinți din gură așa a ajuns un babuin îi place cuvântul evocă ceva primitiv ceva idiot care începe să se creadă cine știe ce ființă deosebită să se urce în vârful palmierului și să arunce de acolo cu banane sau nuci de cocos sau cu propriile fecale sau cel puțin cu cele pe care nu și le îndeasă lacom în gură știu bananele nu cresc în copaci dar de dragul metaforei poți să accepți e o greșeală scuzabilă nici nu știu dacă mai poate fi considerată greșeală dacă e intenționată exact cum am recunoscut acum uite asta ei n-ar face niciodată nici măcar în fața evidenței celei mai flagrante a fost acum câțiva ani unul mare cretin cu pretenții care candida încă o dată pentru o funcție foarte importantă în stat nu contează în ce stat la mine care scriu la tine care citești la mine la sfârșitul secolului XIX sau la tine la începutul secolului XXI sau în secolul LII la cei care pun bazele organizației noastre fac ultima corectură acordul fin și i-au arătat live la televizor cum cu ani în urmă tot în campanie lovea un copil cu palma peste față și a negat până în pânzele albe imaginile chiar l-a dat în judecată pe patronul postului care le-a publicat care l-a dat de gol și s-a făcut cine știe ce expertiză și s-a arătat filmul trucat tehnici vechi le-a descris unul acum cincizeci sau șaptezeci sau o sută de ani a povestit cum se poate manipula cum se poate modifica realitatea cu înregistrări audio video el nu avea tehnologie digitală acum e mult mai simplu poate să o facă și un copil de 3 ani așa e peste tot în lume de fapt în marea majoritate a statelor unde s-a acceptat pandemia ca realitate supremă indubitabilă de necontestat infailibilă orice argument împotriva este discreditat împreună cu cel care îl lansează sau îl apără în ciuda oricăror și tuturor evidențelor îți trebuie talent ca s-o ții tot pe a ta să sfidezi evidența bunul simț realitatea palpabilă care te lovește în față dacă nu ești atent chiar te pocnește peste bot poate fi vorba de o formă de curaj o formă de nebunie specifică celor ce se apropie de eșafod ca în imaginile din viitor pe care le-am primit din surse pe care nu le dau de gol acum scene de peste câțiva ani 4 sau 5 când îi vor lua de acasă pe toți cei implicați pentru fiecare stat în parte în fiecare țară se va face o listă nu mai mult de zece nume zece responsabili de dezastrul din timpul pandemiei va fi un tribunal special internațional ca la Nuremberg dar un pic altfel va fi ca tribunalele populare ca la americani ca în dictatura sovietelor cu juriu cu public și sentințele se vor vota online de toată lumea indiferent de țară indiferent de ce măsuri s-au luat la ei și ce s-a întâmplat efectiv va avea dreptul să voteze pedeapsa să aleagă ce va păți vinovatul va fi un spectacol global va dura luni de zile vor fi judecați fiecare individual și pedepsele vor fi inimaginabil de crude de ev mediu timpuriu și obscurantist cu tortură și așa mai departe toate filmate în sistem 3D cu upgrade contra cost la 360 de grade cu drone speciale care au fost puse pe piață înainte să fie inventate toată lumea o să poată să urmărească supliciul toate dispozitivele mobile vor fi conectate va fi ca o reparație morală universală dar după aceea asta contează până la urmă după aceea viața de zi cu zi nu va fi atât de diferită de era în timpul pandemiei toate sistemele de operare toate programele de mesagerie socială și așa mai departe vor fuziona nu va fi decât una singură care le va face pe toate nu va mai conta totul va fi sincronizat în cloud sau așa ceva și toată lumea va primi aceleași notificări aceleași informații aceleași alerte de interes public universal la ore fixe mesaje oficiale pe care n-o să poți să le blochezi sau să le ascunzi va fi ca în literatura distopică o să fii văzut tot timpul o să fie o bucurie mare pentru cei mai mulți cei care vor protesta totuși cei care se vor opune într-un fel sau altul atenție într-un fel sau altul este o nuanță adică nu numai cei care vor spune direct nu sau vor refuza agresiv dar și cei care nu vor manifesta suficient entuziasm suficientă bucurie pentru toate astea vor fi sancționați vor fi scoși din sistem moarte digitală cum au început deja cu nebunul din deal nimeni nu s-ar fi așteptat a fost o lovitură fulgerătoare dar nu spontană deloc spontană era pregătită de mult de fapt oricum se întâmpla de mult și de mai multe ori chiar dar nu la această anvergură au profitat de oportunitatea aceea unică i-au spus nu mai ești dorit nu te mai vrem în lumea noastră pe planeta noastră digitală și i-au dat drumul l-au expulzat brusc și violent cum sunt dați afară bețivii din baruri în filme fără discuții fără avertismente manevră tip shoot to kill sau no quarter o execuție publică sumară care întotdeauna atrage public și chiar admiratori sau fani ai fenomenului urmează epurările tot pentru siguranța dumneavoastră doar a mers cu pandemia fără să fie nevoie de prea multă știință ce e știința până la urmă știința din prezent informațiile agreate și folositoare Controlului promovată de media o campanie non stop de convingere fără substanță beți cola beți cola beți cola avem diferite arome modele de dezvoltare alternativă imitația ce cheia cine a văzut filmul cine a citit cartea își dă seama dar nu de data asta e ceva serios e ceva grav mor oameni este prima dată în istoria umanității când mor oameni oare când ne vom da seama moartea poate fi evitată dacă păstrăm măsurile de siguranță dacă respectăm restricțiile și nu va crește numărul de cazuri ne vor da voie o dată sau de două ori pe săptămână să trăim câte 2–3 ore pe zi nimic nou ei știu mai bine decât noi stai acasă salvează vieți ești un potențial criminal ai auzit ești un potențial criminal ai mai auzit asta undeva poți omorî oameni prin simplul fapt că respiri prin simplu fapt că trăiești stai acasă ce ar fi pandemia fără sloganuri ce ar virusul fără campania media din spatele lui fără jucării fără coloană sonoră pe cd vinil sau casetă fără protagoniști eroi în costume colorate preocupați de binele umanității unul și unul care mai de care mai preocupați totul un spectacol grețos în care babuinii aceiași babuini bătrâni degenerați din tată-n fiu cu blana jupuită pe alocuri murdari de rahat cu muște roind în jurul lor și mirosind a putreziciune care se încaieră pe scenă se întrec în urlete grotești se sodomizează reciproc se masturbează și ejaculează pe publicul în delir care trebuie să îi aplaude frenetic în picioare în delir altfel îi mănâncă sar pe ei și îi violează îi mușcă de ceafă nimeni nu îi mai poate opri acum ei conduc degeaba au pus mâna pe ștecher îl scot din priză de fiecare dată când vor cum au făcut cu nebunul l-au izgonit din trib căci era unul de-al lor până la urmă era și el un babuin dar puțin mai spălat mai lipsit de păr și cu pretenții de șef i-a amuzat o perioadă au râs de el cum râd maimuțele cu dinții dezgoliți dar în același timp îi puneau la cale sfârșitul adică execuția știm foarte bine cum a fost cu execuția lui am fost acolo am văzut în timp real cu se zvârcolea în laț cum i se murdăreau pantalonii în față și în spate era costumul lui cel bun costumul cu care ieșea la conferințele de presă în care arăta a clown el oricum arăta a clown și în pielea goală acum cei pe care i-a dus în spate atâta timp sunt vânați l­­­­­­­­­a rândul lor iar gloata aruncă după ei cu pietre gloata care îi adula atunci este aceeași care acum îi înjură chiar dacă și-au schimbat măștile gloata care atacă pe oricine nu arată ca ei nu se poartă ca ei nu se exprimă ca ei nu gândește ca ei gloata sălbatică babuinii din altă dimensiune care aplatizează curba și salvează vieți în timp ce urlă la tine poartă mască aruncă în tine cu rahat păstrează distanța gloata care stă acasă ca să nu moară bunica stai acasă stârpitură este pandemie nu ai auzit este pandemie ce-i aia pandemie de unde vrei să știu este pandemie și gata stai acasă fă cum zicem noi masca la bot la pifometru banii la noi dă banii nenorocitule că doar de-asta ne agităm atât dă-ne banii și poate te lăsăm să trăiești cât de cât te scoatem din când în când la aer jigodie din când în când își dăm voie acum ciocul mic noi suntem la putere nu ne contrazice nu ridica glasul javră ești al nostru acum pe noi trebuie să ne crezi nu pe alții noi suntem cunoașterea noi suntem știința noi suntem puterea noi suntem adevărul noi aducem lumina noi de fapt suntem lumina tu nu ești nimic nu exiști pentru că așa vrem noi pentru că te lăsăm noi și asemenea mesaje apăreau peste tot pe ziduri pe ecranele omniprezente în mâini pe birouri pe pereți iar pe alți pereți afișele cu supereroi mai mari decât viața dominau peisajul orașului trist și gol orașul părăsit orașul care s-a închis în sine în care nu e voie să respiri în care ucizi printr-o suflare un oraș ca toate celelalte acum au năpădit animalele sălbatice pe alocuri se zvonește că s-au întors barbarii pe geam totul pare liniștit cerul este albastru și înalt cerul nu mai e același și totuși trăim trăim trăim toate aceste lucruri ca într-o transă ca într-o stare de beție indusă de stupefiante toate stupefiantele concepute vreodată de om administrate simultan picătură cu picătură în ochi în vene în nări în rănile deschise pic pic pic grotescă imagine a viitorului unora și prezentului altora vedem lumea cum dispare încet-încet mâine va fi mai rău mâine încă se gândește dacă să mai vină sau nu în fond nu mai merită atât efort uite unde s-a ajuns soarele spune altă poveste pe jos au dispărut până și potecile până și drumurile asfaltate și apele au revenit în matcă nu mai există speranță nu a existat vreodată dar acum e un pic mai clar acum cuvintele vin mai firesc dar nu mai știi de unde sigur nu de la tine sigur nu din capul tău e clar acum cuvintele nu au fost niciodată ale tale cuvintele au fost ale altuia îmblânzitorul cuvintelor ai devenit în timp de fapt cuvintele te-au îmblânzit pe tine de când te-ai obișnuit cu ele de când le-ai prins gustul deși știai foarte bine că îți vor face numai rău că te vor obliga să intri în această stare pandemică stare de delir ca întreaga lume cuvintele pe care le arunci acum unul câte unul în zid într-un zid imaginar care nu este decât o pagină nici măcar de hârtie speri să îl spargi speri să se spargă în o mie de cioburi evident știi că nu se poate încerci să potrivești cuvintele măcar pe ce vezi în jur să le arunci la întâmplare poate ajung unde trebuie iei lampă și arunci către lampă dar cade pe podea iei podea arunci se prinde de marginea scaunului iei tristețe arunci o arunci în sus închizi ochii să nu vezi unde cade îi deschizi a dispărut ba nu ți s-a lipit de frunte exact pe frunte dar nu mai ajungi cu mâna să o iei de acolo asta e va trebui să te obișnuiești oricum nu prea mai ieși pe stradă nu mai are cine să te vadă tu oricum purtai mască și înainte vei continua să arunci cu cuvinte până cineva se va sesiza până vei deranja babuinii care cunosc numai cuvintele lor și alea puține foarte puține și turbează când văd un cuvânt nou pe care nu îl înțeleg ca și cum ar fi la rut ca și cum ar năduși și ar stropi feromoni în toate părțile cuvintele sunt dușmanii tăi dar tu știai asta ține minte când cobori privirea când treci pe sub ferestrele lor de unde știi că te privesc tot timpul ăsta sunt în stare să o facă din răutate la urma urmei o și fac te privesc cu ură ochii lor sunt morți pe dinăuntru nu e nimic în spatele lor se ascunde doar ura ura canibalului nesătul ura cuvântului gol ei nu au nici nume ei le-au furat pe ale lor ei nu au capacitatea de a conceptualiza de a înțelege cuvintele nici măcar cele pe care le rostesc adică le produc cu gurile cu corzile lor vocale primitive neevoluate dar nu sunt ale lor ai văzut de exemplu când vorbesc ei mișcă din buze se întrevăd uneori chiar dinți strâmbi și cariați și o limbă neagră în spatele lor dar de fapt nu ei vorbesc nu e vocea lor nu sunt gândurile lor ei nu spun ce vor să spună pentru că pur și simplu nu pot ei spun ce vor alții uneori gura se mișcă diferit uneori discursul e schimbat în ultimul moment și nu au timp să sincronizeze mișcarea buzelor lasă că merge și așa nu observă nimeni nimeni nu e atent oricum totul vine de dincolo sunet imagine tot spectacolul produs montat și regizat în cealaltă parte el ne-a avertizat demult dar nu l-am luat în serios noi aici suntem doar privitori ascultători perceptori consumatori nu este voie să afișat peste tot la un moment dat au gravat cuvintele în ziduri le-au turnat în metal le-au săpat în piatră ca să nu fie nevoie decât să schimbe ultima parte a textului nu e voie să orice este necesar pentru sănătatea dumneavoastră ce mă face să nu mă simt în siguranță ți-ai băut cafeaua azi mă faci să nu mă simt în siguranță nu te mai uita la mine jigodie nu mă simt în siguranța din cauza ta au murit 10.000 de oameni în ultimele 5 secunde 20.000 treizeci de mii tot așa va trebui să te lovesc ca să nu mai faci va trebui să îți dau amendă am tot dreptul să stai acasă vită nerecunoscătoare nu știi că sunt erou din linia întâi de fapt nici măcar sunt eroul din spatele liniilor inamice mă lupt corp la corp cu virusul parșiv și ucigaș în fiecare zi de cum mă trezesc din pat dimineața devreme și până când pun geană pe geană noaptea târziu știi că sufăr de insomnie ingratule eu duc o luptă cu boala mă iau la trântă cu ea lupt corp la corp cu virusul uneori nu găsesc alt corp și asta e cel mai greu nu găsesc alt corp și trebuie să mă lupt singur cu corpul meu am făcut și bătături în palmă în fine nu e chiar al meu doar l-am împrumutat peste două zile îl duc înapoi la morgă și iau altul proaspăt dar senzația e aceeași fiorul e același lupta e la fel de dreaptă virusul iese din mine se împroașcă pe pereți și trebuie să curăț după aceea ca atunci când faci laba dar asta nu contează nu te interesează pe tine cum mă lupt eu cu virusul scârbă ce ești culcat și mâinile la ceafă jos pantalonii să controlez dacă nu ești infectat și voi la ce vă uitați am legitimație nenorociților nu filma mă nu mă filma și înregistrarea se întrerupe exact în momentul în care celălalt fuge și agentul încearcă și el să fugă dar are pantalonii în vine și cade și toți cei din jur încep să râdă asta se întâmplă în fiecare zi a devenit o banalitate la un moment dat înveți cum să îi depistezi și să îi eviți pe stradă arată toți la fel și nu e vorba de uniformă sau asemănare fizică toți sunt tăiați după același tipar moral oricât de diferiți ar fi fizic sau în orice alt fel nu despre asta e vorba încearcă mai întâi să te abordeze cât de cât firesc încearcă să te agațe cum au învățat în școala de agenți unde au și deprins apucăturile specifice uniformei pe care acum o ascund cum pot știu replicile pe dinafară te întreabă dacă ai un foc să le aprinzi o țigară te cauți prin buzunare știi că aveai pe undeva bricheta aia se apropie periculos de mult așteaptă să o scoți bricheta adică apoi agentul te atinge foarte foarte ușor cu mâna dar de obicei poartă mănuși apoi încep imediat să urle cum am văzut în înregistrare și așa mai departe tuturor ni s-a întâmplat cel puțin o dată acum ei atacă mai mult în grup sunt cel puțin doi îi recunoști ușor își aleg victima cu meticulozitate apoi lovesc mai rău ca hoții de buzunare mai rău ca tâlharii ca violatorii ca bandele teroriste nou apărute pe la colţuri în 2–3 ani se vor transforma în adevărați fedaykini în brigăzile roșii ale noului val ale noului normal n-ar trebui să ne îngrijoreze până la urmă schimbările sunt inevitabile societatea era de mult în adormire aștepta ca istoria să se întâmple de la sine ca viața să curgă firesc din punctul A care oricum nu știm unde este către punctul B care oricum nu știm unde va fi vedem totul ca o curgere lină deci credem că destinul va fi de acum previzibil de când am început să stăpânim datele datele ce cuvânt abstract trebuia să stăpânim mai întâi cuvântul dar am ratat momentul și acum perseverăm bezmetic în beznă crezând că deținem lumina și atunci nu o mai căutam nu mai vedem dincolo de lumina ochilor sticloși ca de mort ochi de mort miliarde și miliarde de morți ce se urcă unii peste ceilalți ca să iasă din mormântul comun căruia îi spunem realitate se agață disperați unul de altul își rup hainele și pieile de pe ei și carnea bagă unghiile până la os dar nu se lasă deși știu că totul e în zadar nu există speranță cerul plin de stele e de fapt un tavan o boltă înaltă iar stelele sunt ochii liliecilor necrofagi agățați de stalactite care așteaptă ca prada să se apropie din ce în ce mai mult apoi atacă cu minim de efort își înfig ghearele în ochii lor le sfâșie fețele deja descompuse deja mâncate de viermi visul de aur al omenirii visul cel de veacuri a generații și generații de morți care nu au mai apucat să vadă ziua de mâine amăgiți care mai de care mai prostiți mai convinși de justețea de adevărul visului lor idealurilor lor pentru care s-au sacrificat dar mai întâi au sacrificat pe alții familie copii prieteni rude neam vecini oameni pe care i-au văzut doar o dată în viață străini complet dar revoluția cere sânge oameni care nu le-au greșit niciodată cu nimic dar cine nu e cu noi e împotriva noastră și când le-a venit și lor rândul când s-a strâns lațul au urlat de ce de ce tocmai eu care am fost mereu de partea voastră eu care v-am servit încă din copilărie eu care am sacrificat atâta și atâția și atâtea pentru cauză să trebuiască să dar nu i se va răspunde căci nu îl va auzi nimeni toți vor fi morți deja el ultimul om de pe pământ ultimul supraviețuitor al visului de aur al omenirii indiferent de numele pe care îl poartă oricum l-a uitat oricum nu mai știe ce face de ce face dar i-a venit rândul jocul nu iartă pe nimeni și-a iubit viața soarta misiunea cauza acum va trebui să le schimbe pe altceva pe bezna veșnică nimeni nu garantează totuși că va fi și liniște că va fi și odihnă de data asta nu pentru că o merită căci nu o merită dar i-ar prinde bine câțiva ani acolo unde e întunericul de nepătruns și scrâșnirea dinților ca el sunt mulți îi recunoști după dinți sunt crăpați se zice că își încleștează fălcile în somn dar nu e de la asta ei au fost acolo și știu cum stau lucrurile au fost acolo și de fapt nu s-au întors niciodată acum au devenit iar utili poartă pancarte cu sloganuri prin piața publică nu vă temeți totul va fi bine pentru siguranța dumneavoastră alături de eroi și așa mai departe ei vor servi cauza și în moarte și dincolo de ea și mai mult decât atât ei oricum nu mai cred în moarte nici măcar ca realitate biologică în fond lupta lor este una nesfârșită împotriva morții care oricum a fost scoasă în afara legii și a devenit un tabu cultural nu se mai vorbește despre asta după mitingurile anti-moarte organizate de oamenii muncii de pretutindeni s-a inventat carantina anti-moarte care a venit în completarea luptei anti-pandemice a tuturor popoarelor la fel ca și moartea pandemia este o realitate cu care trebuie să ne obișnuim care va face parte din viața noastră de acum înainte dar asta nu înseamnă că nu trebuie să luptăm cu toate puterile noastre împotriva ei să ne opunem să nu fim de acord sunt un erou din linia întâi javră mă lupt cot la cot cu moartea în fiecare zi cum îți permiți îl auzi din când în când pe stradă dar îți ferești privirea că poate te vede și pe tine și te ia la rost ți-e frică te ferești de astfel de specimene chiar dacă uneori ți-e greu a devenit din ce în ce mai greu pe zi ce trece apar mai mulți restricțiile te apasă din ce în ce mai mult agenții puterii sunt din ce în ce mai agresivi lațul se strânge cercul se închide tu urmezi chiar dacă ți-e frică să recunoști asta nu mai este scăpare nu a mai rămas nimeni te uiți în jur așa e nu mai e nimeni nu te mai poți baza pe nimeni nu mai poți arunca pe nimeni în fața ta în locul tău ca să-ți salvezi pielea nu mai există speranță am mai zis asta trebuie comunicat pe toate canalele disponibile trebuie spus tuturor trebuie afișat în spațul public lângă icoanele salvatorilor tu știi cine sunt eu jigodie am poza atârnată de intercontinental am 15 panouri numai în capitală numai în sectorul 1 toate cu fața mea scrie erou cu litere mari scrie erou pe toată fațada nu ți-e rușine jigodie trebuie scris trebuie să știe toată lumea că nu mai există speranță intră în localul improvizat este vizibil amețit toată lumea tresare și își țintește ochii spre el speriați evident că sunt speriați poți să-ți dai seama că în spatele măștilor unii au rămas gurile căscate rareori ți-e dat să vezi un asemenea spectacol dar nimeni nu și-ar dori așa ceva are privirea fixă de om nebun pășește greu spre vânzătorul din spatele tejghelei evident el nu poartă mască el are voie hainele îi sunt murdare și-o fi băut și ultimii bani din indemnizația de erou dar în toate localurile care mai sunt deschise în scurta perioadă de respiro dintre valurile fără sfârșit el bea pe gratis e un fel de legendă locală are număr mic pe adeverință a fost printre primii a apărut și la televizor acum arată ca ultimul om dar nimeni nu ar îndrăzni să-i spună asta se sprijină de tejghea care în alte vremuri ar fi purtat numele de bar duhnește noroc cu măștile treaba cu pierderea mirosului și a gustului s-a dovedit a fi o farsă dar a durat suficient de mult pentru a fi luată în serios acum toți se bucură instinctual la mirosurile puternice chiar dacă sunt neplăcute spre deosebire de zgomotele puternice care și acum cauzează atacuri de panică în toiul nopții poate din cauza alertelor sau a sirenelor se proptește cu coatele de tejghea și deschide gura dar nu-i ies cuvinte doar o râgâitură puternică vânzătorul barman se abține cu greu să nu râdă noroc cu masca și cu vizeta ținuta lui obligatorie uniforma de serviciu îl salvează dar nu cum și-ar fi imaginat îi toarnă un pahar cât mai plin foarte plin dă pe afară așa le bea nenorocitul ar linge și tejgheaua unde au căzut câteva picături dă paharul pe gât și mai cere unul și încă unul după aia se plictisește și pleacă sper că așa o să fie și de data asta n-o să facă prea mult scandal n-o să spargă nimic în jur deja oamenii încep să se ridice de la mesele improvizate fie se mută mai în spate unde se poate acum după reorganizare după stabilirea distanțelor de siguranță și crearea de separeuri regulamentare în fiecare stabiliment public fie pleacă și-au plătit consumația sau cumpărăturile asta e păcat dacă doar din cauza bețivului au trebuit să plece dar nu avea ce să facă dacă nu îl primea sau mai rău nu îl servea era raportat era reclamat era denunțat organelor pandemice competente și primea amendă și suspendarea temporară a activității sau poate chiar mai rău în fond se putea și mai rău mereu putea fi și mai rău asta ni s-a spus dintotdeauna să fim recunoscători pentru ce ni se întâmplă ar fi trebuit să zică ce ni se face pentru siguranța noastră pentru securitate dar cuvântul ăsta se folosește mai rar pe aici încă are conotații negative ce ne-au făcut pentru siguranța noastră inclusiv individul de la bar inclusiv el cel care a fost în prima linie adică linia întâi cum îi place să spună îi place să folosească limbajul militar să se simtă important uneori le cere polițiștilor să-i dea onorul ăștia mai tineri îl refuză și îl legitimează sau îl duc la secție dar o încurcă când își scoate și el legitimația carnetul de membru adeverința cu număr scurt și cod negru pe fond alb și le-o flutură prin față și se duce în biroul comandantului să-și bată joc de el să-i caute băutură prin dulapuri și sertare asta e soarta tuturor eroilor cine îl vede și îl recunoaște căci e greu chiar dacă fața lui a rămas pe panouri a fost și la televizor de nenumărate ori apare și în reclame cele mai vechi cele mai bune pentru câteva clipe îi plânge de milă ce s-a ales de vedeta pandemiei de doctorul minune de cel care a lansat idea că dacă vrem să-i scăpăm morții trebuie mai întâi să murim câtă inteligență câtă spiritualitate sigur se pliază pe filosofia creștină pe ideile unor grupări sau curente ezoterice dar el se gândea mai degrabă la ceva concret el se referea la măsurile ce trebuiau adoptate și chiar au fost adoptate adică impuse cu forța de către stat că el fără stat fără birocrație fără oamenii din sistem care se foloseau de el ca să-și procure medicamentele substanțele interzise publicului larg pe baza rețetelor care purtau semnătura lui frumoasa lui semnătură în monograma pe care o face dintr-o singură mișcare și în reclamele care au mai rămas el voia deci ca toată lumea să renunțe la a mai ieși afară din casă pentru totdeauna pe cât posibil venea el repede cu explicația cu completarea necesară de fiecare dată când jurnaliștii își băgau microfoanele sub masca lui de protecție care arăta a scutec pentru adulți glumă care a circulat mult și pe care și el însuși a insistat să o explice live tot la televizor pe internet peste tot într-adevăr era peste tot revenise gluma despre fostul dictator că dacă deschizi frigiderul îl găsești și acolo era salvatorul care propunea moartea temporară ca alternativă la moartea definitivă suna mult prea mistic pentru a nu fi crezut ne închidea în case ca în morminte ca în cavouri ca apoi ca prin minune ca un adevărat mântuitor să ne scoată de acolo către noua viață post pandemie care nimeni oricum nu știa și nimeni nu știe încă când va veni sau dacă va mai exista vreodată el oricum se părea că nu își dorește asta lumea spunea că dacă te uitai noaptea pe străzi străzile evident pustii îl vedeai uneori plimbându-se singur și dacă cumva te vedea la fereastră îți făcea prietenos cu mâna mai bine morți acum în casele voastre și vii mai târziu decât morți în cimitire pentru totdeauna avea veleități profunde de profet al apocalipsei sau chiar se vedea pe sine ca pe un Mesia dar nu era decât un biet vagabond un înger de mahala un sfânt în mizerie un eretic al haznalelor dar a cărui moștenire a cuprins întreaga lume peste câteva luni vestea morții lui moartea lui cea reală nu metafora perversă pe care o vindea pe bani grei va îndurera șapte miliarde îi vor face și statui mai ales în zonele sărace unde ideile lui chiar au salvat vieți chiar dacă acolo pandemia boala în sine nu ajunsese și nu avea să ajungă niciodată oficial a fost găsit mort de infarct pe stradă în apropierea casei lui dar puțini știu că a fost găsit chiar în fața casei lui sub o grămadă de zdrențe și ambalaje de carton bătut și abuzat sexual cu brutalitate de către una dintre bandele cu tendințe teroriste care au apărut în perioada de tranziție post-traumatică dintre valurile pandemice și care nu au putut fi anihilate niciodată în totalitate de autorități prea dezobișnuite de misiunea lor reală mulțumite să vâneze bolnavi infectați asimptomatici oameni care tușesc oameni care strănută în plica cotului oameni care refuză regulile sanitare decât infractori adevărați îl lăsaseră cu fața zdrobită pe trotuar printre cârpele jegoase în care se încălzea fără pantaloni în făcuseră mâinile praf probabil îi băgaseră și o bâtă de baseball în cur sau ceva de genul ăsta oricum foarte mare după ce probabil i-au făcut felul fiecare în parte s-au găsit pe corpul lui urme seminale provenind de la 12 bărbați diferiți plus așchii de lemn și bucăți de metal se pare că a murit din cauza hemoragiei rectale dar oricum era în comă alcoolică deci nu prea și-a dat seama ce se întâmplă cu el cazul a fost ținut pe cât posibil departe de presă și parchetul a creat chiar două dosare distincte unul pentru renumitul doctor cu destin tragic și altul pentru boschetarul batjocorit de banda wild boys băieții sălbatici care și-au marcat victima pe fese cum o făceau de obicei W pe fesa stângă B pe fesa dreapta fiecare urmată de câte un punct ars cu țigara dacă nici măcar aceste detalii scabroase nu te fac să-l compătimești măcar puțin la nivel uman atunci nu mă mir că încă vrei sânge că semnezi petiții peste petiții ca să se reia procesele și execuțiile publice ca toți cei care au participat activ în virtutea funcției sau de bunăvoie la regimul abuziv de combatere a pandemiei să fie torturați și executați public nu te-a mulțumit că cei mai mulți oricum au ajuns ca doctorul epave umane și au murit deja în sărăcie și mizerie tu vrei sânge sânge sânge ți-ai fi dorit să fii acolo în noaptea aia să savurezi fiecare clipă să-i auzi gemetele să numeri fiecare lovitură să-ți dorești ca alcoolul să nu-l fi anesteziat definitiv să simtă tot nenorocitul chiar să-i facă și altele să-și facă nevoile pe el pe fața lui în gura lui să-i smulgă unghiile să-i rupă oasele să-i scoată dinții cu patentul să-i taie organul sexual de câte ori nu i-au dorit asta milioane și milioane de oameni și ai fost la doi pași de la a vedea lucrul acesta în direct pe viu mai corect ar fi să spunem pe mort de beat ha ha ha i-ai fi plătit pe wild boys să facă toate nebuniile astea și de zece ori pe atât asta e măcar el e mort și tu ești viu sau vie în funcție de când citești aceste rânduri în fond pe mine nu mă interesează eu m-am eliberat de mult de asemenea fantasme eu m-am redus pe mine la stadiul de mână care scrie în fine mâini care scriu care apasă taste și clapete deconectate de creierul care își închipuie că face totul că plimbă degetele pe butoanele negre în fine creierul a fost pierdut demult am zis să mă auto-anihilez înainte să vină ei să mă oblige să o fac mie nu îmi trebuia mare lucru nici atunci decât o masă și un dispozitiv la care să scriu încă mi-e doar de prima mea mașină de scris scaunul era oricum opțional comod într-adevăr dar absolut opțional uneori inutil mă detașasem încet-încet de lume chiar dacă semnele nu anunțau încă o catastrofă nu una atât de mare sfârșitul lumii noastre în mai puțin de douăzeci de ani ca după aceea să se dezlănțuie infernul dar ciudat este că nu avem entuziasmul necesar să ne bucurăm că trăim să urlăm pe cât posibil să ne manifestăm bucuria chiar dacă planul doctorului n-a fost dus până la capăt să pot să arunc în continuare cu cuvinte care nu sunt ale mele cuvintele cu vitele cu litere care îmi lipsesc cu desăvârșire mă prefac doar că le cunosc ca să pot stăpâni lumea stăpânesc cuvintele ca învelișuri goale aruncate la întâmplare dar de data asta ca arme cuțite shuriken-uri ascuțite nu se mai lipesc de obiecte ci le penetrează le înțeapă le fac să sângereze și așa fac să sângereze întreaga lume inclusiv oamenii care au mai rămas în ea îi nimeresc exact între ochi sau un pic mai sus în frunte își dau capul pe spate o clipă apoi își revin dar sângele le șiroiește pe față între ochi li se scurge pe lângă nas pe gură pe bărbie așa îi recunoști pe cei care mi-au trecut prin față la un moment dat pe cei care mi-au stat în cale apoi nu mai poți să-i recunoști se pierd în mulțime deja au fost promovați în altă dimensiune sau oricum au plecat de aici pentru foarte foarte mult timp unii chiar de tot chiar dacă nu am apucat să ne luăm rămas bun am aruncat după ei de câteva ori chiar cu aceste cuvinte fără sens fără să vreau să-i lovesc rămas bun rămas bun rămâi cu bine am fugit după ei i-am strigat degeaba nu mai erau nu mai auzeau așa este lumea acum pe zi ce trece distanța crește și crește și crește este un ideal către care tindem distanța dintre noi fiecare în bula lui fiecare pe planeta lui fără legătură unul cu altul până la urmă nu ne-am dorit dintotdeauna să fim fiecare pe lumea lui fiecare stăpân pe un teritoriu oricât de mic dar care să fie numai al lui cineva acolo sus ne iubește și ne-a îndeplinit dorința poate nu exact cum ne-am fi dorit dar este doar o chestiune de interpretare distanța e relativă ca și timpul ce înseamnă acum doi metri ce înseamnă două săptămâni ce însemnă douăzeci de ani înseamnă tot ce vrei tu să însemne nu te lăsa manipulat dușmanul așteaptă cea mai mică ocazie cel mai mic pretext să atace adevărul să îl întoarcă pe toate părțile și astfel se pierde credința și dacă nu ai credință nu ai nimic tocmai de aceea ești în primul rând întrebat dacă crezi sau nu restul nu contează restul vine de la sine în primul rând trebuie să crezi deci 2 metri por fi 200 pot fi 2000 două săptămâni sunt două luni sunt două secole dacă vrem putem chiar să ne întoarcem în timp și să schimbăm ce am spus atunci normal că nu putem să o facem efectiv schimbăm doar cuvintele iar cuvintele de ce sunt atât de importante cuvintele de ce cuvintele ne creează realitatea la început a fost cuvântul așa s-a născut controlul sau Controlul înainte de cuvânt lumea era liberă deci dacă luăm la mână fiecare cuvânt și îl schimbăm într-un fel sau altul nu îți mai dai seama cum a fost ce a fost de exemplu nu am spus niciodată că dacă te ținem două săptămâni închis în casă cu forța pandemia ia sfârșit deși știm foarte bine că așa a fost dar manipulăm trecutul în așa fel încât să stăpânim prezentul și viitorul toate înregistrările toate arhivele spun că a fost vorba de cel puțin două luni și așa mai departe cine controlează trecutul și așa mai departe ca în cartea aceea ce ne-am fi făcut fără metode de genul ăsta fără exemplul luminos al înaintașilor noștri nimeni nu ar fi știut nimănui nu i-ar fi păsat așa am creat un fenomen mondial cea mai mare producție cel mai mare film cel mai mare spectacol global simultan toată lumea știe povestea toată lumea cunoaște protagoniștii toată lumea recită versurile ca într-o liturghie universală nicio religie nu a reușit așa ceva până acum niciuna este prima și asta pentru că oamenii au crezut în rău nu în bine binele suntem noi binele există pentru că există răul nu invers binele este reacționar mai întâi se face răul și lăsăm să se facă cât mai rău cu putință și după aceea intervenim și salvăm facem totul ca să salvăm facem sacrificii adică vă obligăm să faceți sacrificii în numele acestui bine nu v-ați dat seama tot ce ai citit până acum nu seamănă a parc de distracții deși la un moment dat în viitor avem și asta în plan parcul de distracție Pandemic Land unde oamenii dar mai ales copiii vor se vor distra experimentând condițiile de pandemie măști toată lumea cu măști evident mai frumoase decât cele de acum colorate toate mărimile când intri pentru prima dată te testăm vedem noi cum prin ureche prin nas pe gură prin fund cum se va cere la un moment dat și te ținem în carantină câteva zile apoi distanță socială obligatorie poliție peste tot din pereți furtunuri care periodic stropesc aleatoriu oamenii ca să simuleze infectarea apoi vin ambulanțele îi bagă în izolete ca să ne amintim de izolete ce vremuri brancardierii îi leagă îi iau îi duc la spitalele simulate îi plimbă cu trenulețul între secții ca în casa groazei îi bagă în balon le bagă tubul de oxigen din care evident curge cola sau ceva de genul se fac poze copiii râd toată lumea e fericită și își amintește cu drag de pandemie iar cei care nu erau născuți atunci îi privesc cu invidie pe cei care au trecut prin ea și mai ales prin boală și își spun lasă că noi vom face o pandemie mai mare și mai frumoasă decât a voastră mult mai mare și mult mai frumoasă acum distracția se trăiește în viața de zi cu zi și pentru noi nu există scăpare pe asta se insistă cel mai mult nu mai există scăpare nu vedem nicăieri indicatoarele cu ieșire spre toaletă sau spre punctul de informare turistică spitalul e într-adevăr trenulețul groazei dar nu îți dau bomboane care în cel mai rău caz te îngrașă îți dau medicamente care sigur te omoară dar nu e vina lor ei au respectat regulile au urmat protocolul este vina ta că nu te-ai vindecat vina ta prea mare vina ta nu ești cu noi ești împotriva noastră așa a fost dintotdeauna cei buni și cei răi cei credincioși cei păcătoși oile și caprele cei aleși și cei damnați asta e legea firii nu trebuie să te împotrivește te împotrivești sorții te împotrivești dumnezeului nostru deci ești cu adversarul nu ai înțeles până acum nu vorbim doar de viață și de moarte vorbim de viața veșnică sau de osânda veșnică ieri am ieșit prima dată la cumpărături după foarte mult timp știi că eu am respectat regulile încă de la început încă din prima zi nu a fost nevoie să-mi zică ăștia ce și cum am ieșit un pic foarte puțin nu cred că a fost o oră nu prea era nimeni pe stradă nici măcar patrule foarte bine uite să nu mai zică că oamenii sunt indisciplinați stai să vezi când ieșeam din magazin da e încă deschis au avut noroc numai acolo mă duc oricum e sigur printre cele mai sigure din oraș toți angajații au trecut de cinci ori prin protocolul de vaccinare oricum când am dat să ies a tras de ușă în partea cealaltă efectiv nici nu știam că se deschide și așa să mor eu m-a speriat prima dată se uita la mine ca un animal turbat am început să țip la el să ia distanța să nu se mai uite așa fix la mine deja mă simțeam ca toate alea și boul s-a oprit și nu mai mișca mă fixa ca prostul n-aveam nici cum să trec pe lângă el ușa era deschisă dar era el acolo nu erau 2 metri nu am vrut să risc am chemat paza dar până să vină obositul ăla ăsta deja plecase îți dai seama prin ce am trecut n-am mai fost om toată ziua a trebuit să sun la spital să cer sfaturi am căutat pe net ce trebuie făcut într-o situație de genul ăsta mă simțeam murdară înțelegi simțeam că nu mai am aer da avea mască dar sigur nu era de-aia bună sigur dacă ai fi văzut ce ochi avea cum se uita la mine sigur era infectat sigur altfel n-avea cum să facă așa nu n-am pus mâna eu n-am pus mâna doar el am văzut da e bine știu m-am liniștit acum mi-e mai bine mult mai bine da și viața merge mai departe și te întrebi cu ce vei păcătui mâine cu ce vei păcătui poimâine apostolii urii schimbă evanghelia în fiecare zi sunt imprevizibili abia așteaptă să pășești greșit să asmută bestiile flămânde asupra ta babuinii lor sălbatici dresați să se poarte frumos să umble pe două picioare unii vorbesc chiar dacă mai greu chiar dacă doar dau din buze pe discursuri preînregistrate sunt băgați în față la conferințele de presă de la miezul nopții sunt dresați în așa fel încât la semnalul potrivit atacă fără milă sar direct la gât sfâșie cu colții și cu ghearele lor rup oase membre smulg carnea de pe os cu mâinile goale toate astea în timp ce îți țin o prelegere despre beneficiile măsurilor de siguranță apoi stăpânii lor îi recompensează ei pentru asta trăiesc practic din asta trăiesc sunt condiționați să asculte orbește să nu țină seama de foame sete de necesități fiziologice de frig cald oboseală pericol și așa mai departe în timp ce stăpânii își văd de treabă în casele lor în orașele lor în lumile lor unde viața continuă normal unde nu există măști nu există restricții în timp ce poporul se conformează orbește poporul e ținut sub jugul propagandei și babuinii veghează veghează mereu cu ochii deschiși urechile ciulite și colții beliți viața merge mai departe îți repeți viața merge mai departe cu bune cu rele oamenii continuă să trăiască nu oamenii își văd de viața lor cum îți permiți jigodie oamenii trec impasibili pe stradă sunt erou din linia întâi jigodie oamenii au rămas la fel de indiferenți la suferințele altora preferă să nu vadă să nu audă te pocnesc de nu te vezi canalie în fond nu e problema lor și așa au prea multe pe cap e o zi lungă a fost o săptămână de rahat de ce să le mai pese de altul de ce să le mai pese de cei mai puțin avantajați decât ei cum e de exemplu micul traficant căruia nu putem să îi spunem altfel decât micul traficant deși în alte vremuri a avut și el un nume pe care într-o zi doctorul adică fostul doctor minune l-a îmbrâncit pe stradă și l-a făcut în toate felurile cum îi era obiceiul în zilele acelea aproape de final adică cu puțin timp înainte să fie asasinat micul traficant devenise deja un personaj esențial în acea parte a orașului în anii de când începuse pandemia ajuta și el cum putea îl cunoșteau toți dependenții toți vagabonzii toți boschetarii toți drojdierii din zonă îi spunea micul pentru că era mic și fragil n-avea mai mult de 19–20 de ani dar se mișca foarte repede alerga foarte repede se lăuda că nu l-a prins niciodată vreo patrulă sanitară chiar dacă nu purta niciodată mască de igienă ce să mai zic specific mediului său dar nu avea niciodată nimic nu credea în boli spunea șefule dacă ar fi să cred eu în boli trebuia să mor încă de când m-a născut mămica mea în gară într-o noapte de iarnă pe niște ziare și niște cârpe îmbâcsite mi-a tăiat buricul cu un ciob de sticlă și m-a înjurat de cele sfinte când nu trecuseră nici cinci minute de când m-a scos din ea dar pe matale nu te interesează asta deci la mine nu există boli șefule ce boală-i asta s-o dea în fiecare zi la televizor mai bine ferește-te matale de hemoroizi de sculament de-astea rușinoase că nu știi cine când ți-o face și după aia n-ai unde să te duci n-ai văzut că au închis spitalele i se spunea traficant pentru că asta era la bază dar făcea în același timp și alte servicii era de exemplu un informator desăvârșit știa pe toată lumea știa tot și dacă nu știa în câteva zile afla nici acum nu știu cum sau de unde dar tocmai ăsta era farmecul lui făcea rost de orice inclusiv de informații ce nu se spunea în presă ce nu circula pe canalele oficiale dar era adevărat și nu de puține ori contrazicea povestea oficială de exemplu micul traficant a făcut rost de vaccin cu două săptămâni înainte să fie anunțat oficial avea 10 flaconașe pe care le vindea foarte scump evident era de înțeles accepta verificarea sau te ducea el la laborator știa toate laboratoarele și legale și clandestine mai mult clandestine dar nu conta că doar de acolo ridica marfa de cea mai bună calitate pentru majoritatea clienților lui deci te ducea să verifici unde voiai tu ca să ai încredere dacă nu știa locul își găsea o intrare în câteva zile te rezolva era într-adevăr vaccinul veritabil sau chiar mai bun două sau trei doze întregi le-a prăpădit numai alergând între clienți dar nu se stresa așa e în meseria asta omul trebuie să aibă încredere ce dacă pierd zece dacă mâine vând suta zicea el în alte vremuri cine știe ce ar fi ajuns în vremurile astea era singura speranță a boschetarilor a marginalilor ce celor rămași la periferia minunatei lumi noi pe care o construim împreună așa cum am construit comunismul până acum 30 de ani uite ce ne-a ieșit ne-a ieșit și pe cur și pe nas de ce acum ar fi altfel schimbăm decorurile și măștile dar povestea e aceeași cadrul perfect să se dezvolte o lume alternativă o lume subterană în care viața normală să continue pe cât posibil viața pe care noi o numim normală continuă sus și jos la cei care planează deasupra tuturor cei care se cred stăpâni se cred zei care conduc destinele cum le place să spună la fel și la cei care au coborât prea jos ca să mai poată urca la loc cei sub nivelul uman sub oamenii cei ieșiți definitiv din jocul dement al societății numai ei sunt cu adevărat liberi ce rămâne la mijloc marea masă adică noi adică cei 99.99% suntem carnea de tun masa de manevră suntem câmpul de luptă al demenței lor suntem jucăriile cu care își regizează cele mai degenerate fantezii cele mai abjecte vise și idei asta nu trebuie să uităm niciodată libertatea e sus dar aici mai de discutat și libertatea e jos și aici trebuie făcute unele precizări dar niciodată la mijloc niciodată între când alegi calea de mijloc nu există libertate în ciuda a ceea ce ni se spune întotdeauna est modus in rebus cea mai parșivă consolare trebuie să te mulțumești cu puțin sau exact cu ceea ce ai cu ceea ce ai nevoie nu îți trebuie nici mai mult nici mai puțin decât ai exact acum fii ceea ce ești exact acum pentru tine nu există nici mai bine nici mai rău nimic nici alb nici negru mulțumește-te cu gândul că totul se rezumă la o caldă și amorfă mediocritate o filosofie de viață pe care o regăsim aproape peste tot în toate religiile științele curentele de gândire există o expresie românească nici prea-prea nici foarte-foarte echilibrul prost înțeles echilibru echilibrul ca aneantizare a contrariilor ca modalitate de control tradus pentru mase prin mijloc mijlocul este cel mai bun loc în care să te afli nici prea la dreapta nici prea la stângă nici prea sus nici prea jos stai la mijloc este cel mai bun loc nu ești nici înger nici demon ca să ai pretenția absolutului de orice sens nici alb nici negru un gri molatec plăcut la atingere esența gândirii la început a fost cuvântul dar ce era înainte de cuvânt s-au gândit unii nu mulți ca de obicei cei mulți cred pe cuvânt tot ce li se spune până și această expresie pe cuvânt ne spune ceva în acest sens la început a fost cuvântul dar nu spune nimeni ce începea atunci și ce a fost înainte de cuvânt dar nu e locul tău să contești asta este înțelepciunea tuturor veacurilor transmisă din generație în generație cine ești tu să contești adevărul sunt cel care trebuie să vă aducă pachetul șefule spuse micul traficant până ca celălalt să îl observe a tresărit așa face lumea când îl vede sau de cele mai multe ori chiar înainte să îl vadă a tresărit nu se aștepta să fie atât de aproape din cauza măștii i se reduce mult vederea periferică lui îi place oricum să treacă mereu neobservat să apară subit și să dispară pe nesimțite acum întinde mâna exact cât să întâlnească mâna celuilalt simte mănușa de piele rece e frig n-a apucat încă să-și dea seama ia banii legați cu un elastic după grosime cel puțin zece mii e bine bagă în buzunarul îndreptat fățiș spre el pachetul mic legat în hârtie de ziar cu o sfoară ordinară se îndepărtează cu 2–3 pași mâna înmănușată palpează buzunarul e bine celălalt se întoarce cu spatele dar micul traficant a plecat deja un alt client o altă livrare o altă poveste din orașul cuprins de noapte și de teamă măcar știa cum să se ferească de polițiști mai greu a fost în starea de asediu când erau și militari cu sau fără uniforme peste tot și tancuri și câini acum s-au liniștit atunci nu mai putea să ia legătura cu clienții mari le-a fost și lor frică nu era momentul dar și-au revenit repede nu rezistau prea mult fără substanțele lor pe unul l-a văzut chiar la televizor adresându-se națiunii serios important dar nu-i mai livrase de vreo lună și omul era distrus abia vorbea se chinuia să stea în picioare să citească de pe o foaie guvernul a declarat dezastrul țării nici micul traficant nu știa să citească dar el nu avea nevoie el nu apărea în public să-l vadă oamenii dimpotrivă secretul lui era să se facă invizibil îi plăcea să fie invizibil se ferea de lumină și spera ca niciodată nicicând să nu fie văzut asta până când l-au arestat dar mai avem până atunci mai avem mult pentru moment e liber e cel mai liber om din țară din lume chiar dacă vremurile sunt grele acum au fost grele dintotdeauna dar acum sunt și mai grele oamenii sunt mai răi chiar și ai lui chiar și cei din canal și cei de pe străzi cei din boscheți cei pe care virusul i-a uitat și pentru care pandemia a însemnat cu totul altceva decât pentru cei de mai sus când ești în locul cel mai de jos totul este sus cerul nici nu există când ești mereu vânat ce mai contează un motiv în plus micul traficant se îndreaptă acum spre centru parcă e mai frig decât era mai devreme își îndeasă mâinile în buzunare și merge mai repede mai repede se joacă cu pachetul ultimul pachet pe ziua de azi și cel mai mic dar cel mai scump la sfârșitul zilei numără banii îi scoate din căptușeală și îi numără încă o dată apoi ține partea lui și restul merg la cine trebuie nu știe cine și nu l-a interesat vreodată nici când s-a trezit pe o corabie neagră la capătul timpului nu l-a interesat ce caută acolo când toți mureau în jurul lui și bărbatul în costum maro îi urla să se ferească se trăgea din toate direcțiile și din toate pozițiile nu l-a interesat numără banii îi lasă conform consemnului la gura de canal sub cărămidă și când se întoarce a doua zi dimineață banii nu mai sunt acolo e bine îi place viața lui de ce să nu-i placă respiră se mișcă singur trăiește știe să facă un ban cinstit nu cerșește ca alții nu își vinde corpul pentru câte un nimic pentru o tinichea ca alții poate dacă i-ar fi plăcut să facă treaba aia să se ducă cu bărbați grași și unsuroși și străini în mașinile lor mari și negre și să se întoarcă după două trei zile cu un telefon nou o bijuterie nouă o haină nouă curați mâncați bine dormiți dar rupți în gură în cur în păsărică dacă e vorba de fete la modul cel mai propriu poate cine știe pe unde ar fi fost acum ar fi avut o casă a lui ar fi făcut ceva școală n-ar fi plimbat pachete cu prafuri și alte porcării de la unul la altul pe sume exorbitante din care păstrează oricum puțin puțin dar suficient lui nu-i trebuie mai mult își ia în fiecare seară o bere și o bea pe treptele din fața magazinului s-a bucurat mult când s-a deschis din nou femeia care servește a fost mereu bună cu el mereu îi dădea câte ceva în plus uneori chiar și gratis acum are bani își cumpără cam tot ce vrea ciocolată mereu i-a plăcut ciocolata ciocolata aia bună cu lapte și alune nu contează de care și berea în sticla mică și grasă pe care o bea cu sete la sfârșitul zilei înainte ca femeia să închidă și să plece înainte nu închidea niciodată înainte stătea cu toți vagabonzii cartierului mulți mâncau semințe spărgeau cojile în gurile lor știrbe le scuipau pe jos fără jenă stăteau la povești toată noaptea femeia îi asculta din spatele geamului mai vorbea și cu ei mai râdeau făceau glume porcoase cine avea bani făcea cinste la toată lumea povesteau multe și nevrute cerșeau de la trecători înjurau polițiștii care patrulau din când în când pe unii dintre ei îi luau la întrebări sau mai rău pe alții îi știau de-o viață acum lumea s-a sălbăticit s-a înrăit toți se vânează unii pe alții toți se toarnă unii pe alții se bagă în viața ta în loc să-și vadă de a lor ăștia sunt cei mai nenorociți oameni cei care se bagă în viața ta și acum sunt cei mai mulți nu numai poliția sau alții cu care puteai avea probleme sunt oamenii obișnuiți oamenii simpli oamenii de pe stradă cu care te întâlnești fără să vrei toți acum se uită urât la tine se uită cu ură ești diferit ești ostil ne vrei răul vrei să ne omori acum pe afișele cele mari care au înlocuit pozele frumoase cu telefoane televizoare sau fotbal apar oameni încruntați oameni mascați îmbrăcați din cap până în picioare în alb doctori care amenință pe toată lumea cu siringa ridicată în sus sunt mari cât blocurile și se uită urât la oamenii care sub ochii lor sunt viermi trebuie să se târască în fața lor să se supună fără să spună un cuvânt altfel cine știe ce le fac au auzit suficiente povești cu doctori știa și el câțiva băieți care umblau cu doctori unii străini care veneau din alte țări de foarte departe numai pentru băieți numai băieți nu și fete de ce oare le plăceau mai mult băieții de la noi asta nu știa nimeni dar au dispărut de tot nu s-au mai întors niciodată unii veneau înapoi și după câteva luni după ce doctorii străini îi plimbau prin țările lor le dădeau de toate îi puneau să le facă tot felul de lucruri spuneau că ăștia sunt cei mai perverși ce înseamnă perverși el nu înțelegea cuvântul ăsta le dădeau mâncare haine îi îmbăiau le puneau mâna la puță sau la fund le lua puța în gură sau puneau să le-o ia pe a lor le-o băgau în fund le cereau să le-o bage ei în fund pe a lor veneau mai mulți băieți în același timp și făceau toate astea între ei sau pe rând cu doctorul sau ce era ăla după aceea îi culcau în pat cu ei îi pupau îi îmbrățișau le dădeau cadouri dar se plictiseau repede și îi făceau pachet și îi trimiteau acasă cei care nu se mai întorceau se spune că erau dați mai departe la alții nu neapărat doctori dar străini ca și ei și le făceau câte și mai câte tot perverși din ăștia îi puneau să facă tot lucruri de-astea până se plictiseau și după aia îi tăiau și le scoteau mațele și ce mai aveau în ei el știa că se traficau și organe adică te iau unii de pe stradă te bagă într-o dubă îți scot ficații sau mațele și după aia te aruncă într-o baltă de sânge la marginea drumului nu credea că oameni bogați ca doctorii care luau băieți pentru plăceri ar face așa ceva dar micul traficant avea o viziune mult prea simplistă asupra vieții și asupra lumii ca să înțeleagă cât de complicate sunt relațiile dintre oameni și cât de complicată e viața în general ce auzise el nu era nimic sau era o parte foarte mică din ce se întâmpla cu băieți cu fete cu oameni de toate vârstele care intrau în jocurile doctorilor avocaților arhitecților afaceriștilor președinților miniștrilor consilierilor patronilor oamenilor bogați și puternici de pretutindeni de orice fel ce fac ei acolo în lumea lor lumea în care pandemia nu există nu a existat și nu va exista niciodată lumea în care viața omului nu face nici cât greutatea lui în aur ce spun nu face nici doi bani dacă nu ești omul care trebuie te spintecă ca pe iepure în doi timpi și trei mișcări dacă nu le ești folositor time is money scrie pe intrarea în biserica lor templul în care se roagă unui dumnezeu întunecat dumnezeul lor e altfel decât cel al săracilor dar ei spun că e același că e unul singur dar numai ei îi știu adevăratul nume doar ei îi cunosc secretele le spun tuturor că la început a fost cuvântul și ei au fost acolo să soarbă din înțelepciunea lui și a fost ziua cea dintâi și lumea s-a simțit atunci jignită cum adică ziua cea dintâi ce se întâmplă cu ce a fost până acum cu tot ce am făcut până acum ăsta nu e începutul nici măcar sfârșitul abia ne-am obișnuit cu lumea cu viața ce e asta dar i-au făcut să tacă mai întâi cu pumnul cu piatra cu bâta cu sabia apoi din ce în ce mai subtil mai discret mai abil pentru că le-au băgat în cap toate prostiile toate aberațiile le-au spus că lumea a fost făcută în șapte zile că unul singur a făcut-o ăla la care se închinau ei cine râdea la prostiile astea era jupuit de viu dat prin sare și atârnat în lanțuri în piața publică și lăsat să se împută la soare au fost mulți lor le-a plăcut ideea și dintr-unul de-ăsta și-au făcut simbol mai târziu și în numele lui au continuat și așa mai departe povestea de acum o știm cu toții chiar și cei ce neagă chiar și cei ce spun că dumnezeu sau Dumnezeu nu există ba există dar nu e ceea ce credem așa îi spunea și bărbatul în costum maro de pe corabie când l-au luat cu ei nici nu știa ce e aia la început a fost cuvântul și cuvântul era bullshit încerca să înțeleagă ce îi explica multe îl depășeau oricum nu înțelegea mare lucru din situație în general dar erau oameni buni îi știa demult le aducea pe vremuri pachete mesaje de tot felul când lumea era lume când lucrurile se făceau altfel nu acum când totul e nimic auzea când intram în salon se uitau la mine ca la Dumnezeu spune și mai dă o dușcă și încă una și încă una până când cade cu capul pe bar un bețiv nenorocit de care tuturor le e frică chiar și micul traficant se ferește de el e în categoria periculoși încă de când a apărut printre ei parcă îl știa de undeva îi era oarecum cunoscut până și-a dat seama că e doctorul din panourile de pe toate zidurile care se mișcă ca filmele și vorbește oamenilor fără mască le spune să se spele pe mâini să stea închiși în casele lor și să nu se întâlnească între ei pe el îl distra asta pentru că el nu are o casă anume adăpostul lui abia dacă poate să fie numit cameră dar îi părea rău că nu se mai aduna lumea ca de obicei la magazin să stea toată noaptea o vreme a fost închis de tot acum se închidea devreme și oricum nu mai venea nimeni rămânea singur cu berea lui rece mai rece ca nopțile de iarnă când nu găsea unde să se adăpostească și pe corabie era rece dar atunci nu îi mai păsa pirații îi dădeau rom să se încălzească îi întreba ce-i asta rom băutură ia că-i bun erau știrbi și zdrențăroși și râdeau și îi dădeau din puținul lor și apoi râdeau și mai mult nu ca oamenii care rămăseseră atunci pe străzi tot timpul încruntați tot timpul speriați îi citeai după masca și ochelarii de protecție mai panicați decât a fost el vreodată în viața lui mii de ani de vagabondaj și tot nu ajunsese în halul ăla deci așa arăta omul nou doctorul de pe panou un nenorocit ca și el dar mai rău umbla în zdrențe căcate și pișate puțea îngrozitor se lua de oameni pe stradă le spunea jigodie și javră ca la câini și alte prostii până îi venea să vomite și dădea un jet lângă sau direct pe zid în timp ce oamenii speriați plecau repede asta o fi soarta eroilor își ține un șervețel peste gură să poarte și el mască ca toată lumea s-ar duce la un polițist să se laude să îi arate că are și el mască ca toată lumea că nu mai are motiv să-i facă hârtie să-l ducă la secție mai devreme sau mai târziu tot o va face și va fi luat pe sus și gluma asta va avea consecințe tragice pentru el dar nu încă nu încă pentru moment se întoarce la scara blocului unde a dormit și noaptea trecută e bine e lângă centrala termică fochistul nu a venit de câteva zile stă singur și numără banii mâine trebuie să îi predea la locul cunoscut dar mâine nu acum acum e cald și bine și visează iar cu pirați nici nu știe ce sunt pirații dar pirații sunt veseli și dansează și râd și din când în când își acoperă un ochi sau pe celălalt și râd în continuare și îi dau rom și din puținul lor ce au de mâncare îi dau și lui și se trezește tot acolo lângă centrală vrea înapoi pe corabie dar cel puțin la el e cald și bine acum nu-l interesează ce se mai întâmplă prin lume pe lumea asta a lui care nu-i a lui și nu a fost niciodată lumea care nu-i a nimănui doar a singurătății poate a singurătății și a urii căci numai de asta are parte numai de asta are parte oricine care a văzut un fir cum iese de la locul lui un fir care iese în evidență ca la o haină veche care începe să se descoasă și dacă apuci și tragi de el începe să se destrame totul bucată cu bucată și în spatele țesăturii e mizerie și putregai și colcăie viermi parcă ar fi în canalele pline de gunoi doar că mai rău de mii de ori mai rău și vezi acolo oameni-gândaci sau oameni-șobolan în costumele lor murdare care îi acoperă din cap până în picioare le vezi doar chipurile în spatele unui gemuleț murdar și el și aburit chipurile mâncate de vreo ciumă rară care apare doar la specimenele cele mai degenerate mare atenție să nu te vadă mare atenție că te mănâncă de viu copiilor le e încă teamă de ei li se spun povești despre cum umblă de colo colo prin spatele țesăturii fine și foarte subțiri și fragile a realității noastre și nu ascultă decât de un singur stăpân unul dar numele lui e legiune adică mulți căci sunt mulți dar acționează toți ca unul un singur suflet un singur glas un singur cuvânt nici nu ar putea altfel căci ei nu sunt oameni adică nu sunt în adevăratul sens al cuvântului sigur respiră se hrănesc dorm se cacă uneori dar în rest nu au nimic în comun cu specia majoritară de pe această planetă cât a mai rămas din ea sunt ființe care și-au depășit condiția nu într-un sens bun adică să evolueze evoluat ei au trădat-o sunt ființe care prin tot ceea ce fac tot ceea ce spun tot ceea ce gândesc cât pot să gândească ei autonom acționează împotriva celorlalți împotriva celor din mijlocul cărora au plecat și în mijlocul cărora trăiesc chiar dacă numai din punct de vedere fiziologic genetic etc s-au întors împotriva lor atât de direct atât de evident că numai manipularea pe care o exercită în continuu îi ajută să rămână în poziția în care sunt în rest orice greșeală cât de mică i-ar da de gol cum se întâmplă în situațiile extreme destul de rare ce-i drept în care unul dintre ei nu mai e de încredere nu mai e util cauzei atunci e aruncat în mulțime e dat de gol adică dezgolit dezbrăcat în fața celorlalți care sunt lăsați să facă ce vor cu el de obicei nu se întâmplă nimic se fac câteva poze câteva filmări pe care lumea le uită repede crede că sunt trucate doar în puține cazuri sunt supuși regulilor și ritualurilor birocratice pe care ne place să le numim stat de drept și justiție dar pe care oricum tot ei le-au inventat și de și mai puține ori sunt luați în primire de gloatele furioase și sunt omorâți în chinuri inimaginabile de câte ori s-a întâmplat în istorie ca unul dintre ei s-o pățească cu adevărat numărăm pe degete zeii linșați regii căzuți oamenii politici marii conducători asta ca să ne referim doar la cei cunoscuți cei care se află în atenția publicului doar la cei care rămân într-un fel sau altul în istorie cei mai mărunți nici sunt menționați cum e doctorul nostru de exemplu imaginea simbol a luptei împotriva pandemiei într-o țară mică dar asta nu contează oricum advertiserii și copywriterii care s-au ocupat de campanie i-au vândut imaginea și a apărut cam peste tot în lume dublat în limba locală uneori doar cu masca pe față că era penibil dublajul și sub aspect tehnic nu se putea face nimic erau prea leneși ca să-i manipuleze digital și buzele soarta lui a fost un exemplu sau ar fi trebuit să fie pe lângă cei care au fost judecați și executați degeaba evident doar erau cei mai puțini importanți practic cei mai lipsiți de importanță cine a aflat despre el trebuia să ia aminte soarta lui trebuia să dea speranță celor mulți evident că nu a fost așa au continuat să colcăie în viețile lor mărunte în realitățile lor mici și imediate fără să-i intereseze fără să le pese bucurându-se de fiecare mică indulgență de care puteau beneficia în cruciada fără sfârșit ce trebuie să fie lupta de combatere a pandemiei sau oricare ar fi cuvintele cu care va fi numită oricum victoria e a lor oricum nu are rost să te opui și ei nu întârzie niciodată să ne arate asta cei care au rămas puțini chemați aleși nu doctorul minune nu micul traficant nu alte vieți mizere spulberate efectiv de tăvălugul ce a cuprins întreaga lume și a făcut-o praf și pulbere în cel mai pur sens al termenului nu cel pe care avem să îl întâlnim abia după cinci ani cel care își spune Ginger Rabbit adică Iepurele Purpuriu sau Roșcovan nici măcar el nu contează prea mult pe scara globală a evenimentelor chiar dacă a fost acolo la sfârșit și a tras ultimul cartuș nici agenții NOVA detașați dintr-un viitor improbabil care se adună într-un an anume să schimbe trecutul pentru ca ei să nu mai trebuiască să existe se luptă direct cu paradoxurile spațio-temporale pentru binele umanității în care nici măcar ei nu mai cred dar luptă până la moarte până la dispariția supremă așa sunt unii nu le poți scoate gărgăunii din cap și de aceea se adună toți în anul 2666 trimiși din secolul LII adică cincizeci și doi și pun la cale o intervenție masivă în jurul anului 2020 la capătul timpului din viitorul lor istoria arată altfel ce înțeleg ei din pandemia care a oprit lumea așa cum o știam noi cei dintre două realități posibile cei care am cunoscut și secolul XX în ultimele lui zvâcniri și primele icnete ale secolului XXI înecate sub delirul mistico-sanitar al psihopaților lumea s-a schimbat dar nu lent ca până acum a fost necesar un mare salt înainte un mare șut în cur și ce pretext mai bun decât o boală și ce boală cu toate indicațiile date de dinainte practic preprogramate preînregistrate se știe totul despre boală și în același timp nimic dar trebuie să facem totul s-a spus de la început trebuie să facem totul atât au putut doar ideea era să recicleze sloganurile vechi prea multă originalitate strică în domeniul lor în ceea ce fac originalitatea este un păcat originalitatea este chiar păcatul suprem dacă nu repetă toți aceleași cuvinte aceleași formule aceleași ritualuri aceleași rugăciuni totul e pierdut nu au niciun rost toată lumea branșată la același cablu ăsta a fost visul de aur al omenirii încă din vechime înainte să existe conceptul de cablu dar legătura exista hoardele barbare au pus temeliile lumii celei noi și-au marcat teritoriul care cum a putut este începutul unei noi ere o nouă eră a dreptății adevărului a sănătății supreme jigodie știi cum mă cheamă bum capul i se dă pe spate forțele specifice care intră în acțiune în asemenea momente operează conform legilor proprii și îl împing la loc vezi că în mijlocul frunții are o gaură de unde curge un firicel de sânge și iar se dă pe spate și iar revine înțelegi că e vorba de efecte speciale dar totul pare atât de real fiecare mișcare îl trage spre sol încet încet până când cade de tot te uiți în direcția cealaltă de unde ar fi putut să vină glonțul îl vezi în umbră în ceață tot efecte speciale e gheață carbonică fum de scenă are un miros specific te bucuri că încă ai miros și abia după aceea îl vezi cum ridică brațul înarmat abia îi vezi fața poartă mască la fel ca orice om normal are o pălărie ca de cowboy cine mai poartă pălărie de cowboy în oraș la noi în țară la noi brațul se ridică cu încetinitorul îi vezi ochii pentru prima dată îi vezi ochii nu distingi culoarea pentru că toată scena e filmată în alb negru dar sunt oricum de culoare închisă adânci ca două puțuri ce coboară direct în fundul iadului se retrage în ceață dispare încet încet nu-i mai vezi decât marginea pălăriei și vârful pistolului acum e orientat în sus ce a fost cine a fost o crimă tocmai ai fost martor la o crimă cineva a fost împușcat ți se pare că îl cunoști pare să fie personajul atotprezent în reclame doctorul minune dar nu e el în fond poate fi oricine nu contează cine e cât timp a fost împușcat cu sânge rece e o biată victimă avem un criminal printre noi asta ne mai lipsea acum un psihopat care ucide cu sânge rece ne împușcă pe stradă în mijlocul zilei de fapt era în toiul nopții dar ar trebui atunci să justifici ce căutai pe străzi la ora aia întâi tu după aceea el după ce îl prindem și îl punem sub acuzare îl și amendăm poate totuși avea adeverință poate avea vaccin tu sigur nu aveai plătește amenda și taci e pentru siguranța ta nenorocitule dacă aveai hârtie poate nu erai martor la așa ceva dacă erai om normal și stăteai acasă pentru binele tău și pentru binele nostru al tuturor nu vedeai așa ceva poate nici nu se întâmpla toată nenorocirea un mort în plus boala face ravagii de unde să știm dacă era sau nu bolnav e mort în pandemie și pandemia face victime în fiecare zi de unde știi că pistolarul nu era infectat nu avem cum să aflăm nici măcar cine e nici măcar glonțul nu l-am găsit i-a trecut prin cap și s-a făcut pierdut normal că nu am cercetat la fața locului nu aveam adeverințe nu eram toți vaccinați ne-am întors de dimineață abia am găsit cadavrul fusese profanat vă dați seama cine să profaneze un cadavru împușcat în cap mirosea încă a alcool duhnea a căcat pișat era dezbrăcat de la brâu în jos naiba știe ce i-au mai făcut la câte bande umblă acum pe timp de noapte bande teroriste ca băieții verzi sau băieții sălbatici wild boys care își marchează teritoriul cu inițialele W și B unii zic că și pe victime le taie cu W și B normal că nu știm ce s-a găsit pe corpul victimei a zburat direct la centru apoi în sac și gata veșnica lui pomenire cu boala nu te joci protocolul trebuie respectat și în asemenea cazuri mai ales în asemenea cazuri n-o să plângă nimeni după el nu l-a revendicat nimeni până acum toți boschetarii ăștia vagabonzii micii traficanți ei nu au pe nimeni n-au cine să-i caute n-au cine să-i plângă noroc cu protocolul că ne obligă să-i îngropăm repede să scăpăm de ei uneori ca să nu se afle altfel cine știe pe unde-i putrezeau oasele iar cu sângele profeților vom scrie noua scriptură pe pereții metroului n-a mai intrat nimeni la metrou de luni de zile cine știe ce-o mai fi pe acolo s-a închis în primele zile ale pandemiei și închis a rămas nimănui nu-i trebuie oricum să meargă dintr-un loc într-altul cu o oarecare viteză metroul mergea pe sub pământ ce chestie cine s-o fi gândit acum nici măcar în muzeu nu-l pot transforma virusul circulă mai repede pe sub pământ așa a spus un specialist la televizor s-a dovedit științific marele savant cum nu știi ăla care a scris ieri pe platforma interzisă a arătat o poză cu metroul de la ei din țară e italian sau chinez probabil nimeni nu știe și a spus că virusul merge mai repede cu cât e introdus mai adânc în ha ha ha numai la prostii vă gândiți deci metroul închis din luna martie trenul galben fără cai abandonat de tot în mai intrările zidite în septembrie evident au rămas câteva pe care numai vagabonzii boschetarii oamenii străzii le știu le foloseau și înainte dar era mai comod să meargă cu toată lumea acum n-au ce face păcat de trenuri ruginesc acolo unele nici nu am mai apucat să se retragă la depouri conductorii le-au părăsit în stații sau în tuneluri pasagerii la fel au fugit care încotro să nu se infecteze metroul a devenit cimitirul râmelor de fier au tăiat și curentul bine că sunt câțiva care știu cum să-i dea drumul pe fiecare arteră în parte sau în fiecare stație dar asta nu ajută la trafic șinele sunt alimentate separat e nevoie de o oarecare sincronizare de le iese pe nas de fiecare dată bun venit în regatul subteran unde nu e nici durere nici întristare pardon nu există pandemie și aproape nimic altceva dar oricum e mai bine decât la suprafață mai bine decât la cei de sus când ești jos totul ți se pare mult mai mare decât tine chiar și ieșirea scările rulante făcute acum bucăți toate tarabele și dughenele pe unde acum mișună șobolanii în voie până se termină produsele erau bine aprovizionați oamenii chiar lucrau așa sub pământ le ardea de cafea sendvișuri plăcinte șaorma cu usturoi și de toate chiar și așa mai departe tot ce se putea mânca repede și cu minim de deranj dar satisfacție maximă te simțeai plin sătul acum e rândul șobolanilor cât va mai dura apoi pleacă și ei dar nu intrăm pe teritoriul lor ne respectăm reciproc păstrăm distanța cum zic șobolanii de la suprafață șobolanii care uneori au chip de om în alte vremuri doar le intuiam prezența acum sunt parcă peste tot cum era viața la suprafață te vor întreba cum era pe vremuri altul ce făceați voi înainte cum era să stați așa unul lângă altul ai văzut vreodată o sută de oameni la un loc o mie zece mii și trebuie să stai cu fiecare în parte să le povestești să le explici cum a fost cum era lumea cum era orașul în serile de vară de dinainte când terasele erau pline ochi când nu aveau loc pe stradă să treacă unul de altul și nu le era frică să se infecteze atunci bolile se luau altfel când micul traficant umbla pe la mese să-și vândă marfa era la început atunci era mic practic doar un copil știa să fure din portofele doar bancnotele mari la telefoane nu se băga nici nu prea erau pe vremea aia poate doar bateriile de unde putea să le scoată nu le avea pe atunci cu tehnologia nici acum uneori lucra în tandem cu fetița care vindea flori îi vedeai peste tot parcă se teleportau dacă îți propuneai să vizitezi să zicem zece terase în aceeași seară la toate zece îi vedeai pe ăștia doi fata vindea flori începuse cu garoafe a fost promovată la trandafiri la suprapreț evident avea o vârstă incertă undeva între 8 și 16 ani avea o senzualitate specifică etniei de care toată lumea zicea că aparține nu că aș fi rasist dacă-și propunea îi înnebunea pe toți bărbații din local dar numai pe unul îl lua cu ea câteva minute se spune că făcea minuni dar nimeni nu o dădea de gol ca să nu se dea pe sine de gol că bănuiau toți că e încă minoră și toți pozau în oameni integri oameni de casă oameni de bune moravuri dar ce se întâmpla în spate toată lumea știa și cu fete și cu băieți și așa mai departe deci pe ăștia doi îi vedeai peste tot erau frați sau oricum ceva rude ea era mai mare și avea grijă de el și el avea buzunarele pline cu minuni puteau fi orice lozuri în plic cărți vechi jucării stricate surprize din ouă de ciocolată bomboane vechi și uscate dar încă de pe atunci era cunoscut renumit pentru calitatea mărfii luai doi soldăței de plumb să zicem costau mai mult decât toată consumația pe care o făceai în seara aceea dar te simțeai ca și cum lumea s-ar fi așezat la picioarele tale ca și cum globul pământesc se întindea și se transforma într-un paralelogram un dreptunghi perfect pe care te așezai turcește ca pe un covor vrăjit și zburai prin univers numărai sorii și galaxiile până te trezeai a doua zi cu o migrenă teribilă și greață și nu puteai să mănânci nimic solid abia așteptai în schimb să vină seara să îl cauți din nou pe băiat care evident nu mai era acolo nici el nici sora lui de care știai că te-ai îndrăgostit iremediabil și avea să mai treacă mult timp până îi reîntâlneai accidental la o altă terasă și te făceai că nu-i cunoști că te agasează te deranjează te întrerup din discuția aprinsă cu doi trei prieteni dar simțeai în palma dreaptă degetele mici care îți plasau o bomboană o simțeai era moale cu cealaltă mână care deja îți tremura întindeai bancnota tot pe sub masă dispărea imediat te uitai în jur într-un final îi vedeai el râzând și făcându-ți cu mâna ea cu brațele pline de flori îi vedeai ochii aveai subit o erecție loveai paharul din greșeală și se spărgea pe trotuar și îi stropeai pe cei doi sau trei prieteni cu bere și toată lumea râdea și iar urmau zile de chin astăzi evident că așa ceva nu mai e posibil nu mai e credibil ea a dispărut de tot el se ocupă cu altceva e mai degrabă curier e invizibil acum chiar dacă încă i se mai zice micul traficant ea a dispărut de tot se zvonește că a plecat cu unul dintre apropiații ei mai bine zis clienții ei în altă țară înainte de pandemie undeva unde e mereu soare și boala încă n-a ajuns și nu va ajunge niciodată și toate sunt bune și frumoase chiar dacă știi că nu are cum să fie așa viața nu are happy end și nu va avea vreodată nu credeai asta nici măcar înainte cât vedeai mii de oameni strânși la un loc sigur că vouă vi se pare imposibil inacceptabil numai să-ți imaginezi asta și primești amendă aici jos suntem în siguranță nimeni nu îndrăznește să coboare aici nici măcar poliția armata serviciile darămite civilii deși ne-am dat seama ne vânează caută intrările secrete vor să ne găsească să ne reeduce în felul lor dar nu le iese și nici n-o să le iasă că tot veni vorba ați auzit de doctor doctorul da doctorul a murit acu două seri l-au împușcat eu am auzit altceva l-au omorât în bătaie cine wild boys cum cine doar ei omoară noi suntem cuminți noi și restul nu ne-am luat niciodată de el chiar și când ne înjura striga după noi jigodie jigodie pe mine m-a făcut javră cine l-a împușcat pistolarul normal că pistolarul cine mai are arme poliția poliția nu are arme letale au doar dezinfectant și cătușe și pulane de cauciuc de data asta e prea de tot cine se crede exact cine este pistolarul Iepurele Purpuriu sau Iepurele Roșu ce nume tâmpit un nebun lasă că face treabă până nu-l prind ăștia cu ce a greșit până la urmă a împușcat un om așa și ăla nu mai era om nu mai era om de când i-a lăsat să-i pună fața pe toate afișele pe toate panourile când au făcut toate filmele și reclamele cu el pornește lumina a sărit siguranța n-o găsesc maneta din dreapta și le povestești în continuare și unii își mai amintesc fragmente frânturi din altă lume începi să te întrebi și tu cine e Iepurele și de ce se numește așa evident trec de la una la alta simți că obosești cuvintele te trădează le-i povestit despre teatru și cinema despre cum intrau sute de oameni într-o sală ca să stea tăcuți două ore în șir la o poveste ei adorm după 15 secunde pe telefon nu mai rezistă nici măcar la reclame în care doctorul acum mort îi îndeamnă la solidaritate să aleagă o moarte temporară mai degrabă decât moartea definitivă e chiar reclama aia în care zidesc ușile oamenilor și lipesc hârtii cu data la care îi vor scoate de acolo a nu se deschide până la zi lună an se fac poze și pe dinafară și pe dinăuntru oamenii zâmbesc sunt veseli își fac cu mâna fără să se vadă în paralel au apărut în ultimele ziare pe hârtie din întreaga lume a fost un eveniment global noi ne-am asumat rolul de țară pilot începeau și ceilalți mai timid la început dar după aceea au recunoscut că e singura soluție orașele morților au devenit regula se zvonea că doctorul va lua premiul Nobel și uite ce s-a ales de el să-l omoare golanii în bătaie să-l împuște nebunii pe străzi noaptea eroul din linia întâi cum îți permiți javră știi cine sunt eu știi cine sunt eu ți-au rămas în cap cuvintele astea încă îi simți halena când te stropește cu salivă de fapt picături din băutura pe care tocmai o turnase pe gât nicio problemă alcoolul dezinfectează încă le simți calde pe față chiar dacă erai la o distanță respectabilă și nici măcar nu vorbea cu tine în alte seri îți aminteai cum bețivii agresivi ca el erau luați pe sus de bodyguarzii de la baruri sau terase era un spectacol dacă erau pe tură ăia buni ăia care știau să bată oricum bețivii erau cunoscuți peste tot și unii chiar intrau în joc toată scena era mai mult sau mai puțin regizată micuțul traficant râdea în hohote chiar dacă o mai văzuse de atâtea ori pe el nu-l gonea nimeni încă dar i-ar fi plăcut să facă și el toată coregrafia știa unele mișcări pe dinafară și ale bodyguarzilor și ale bețivilor violenți le repeta cu alți copii printre ruine unde îi plăcea să stea peste vară era liniște nu erau gunoaie aveau apă în rest se descurcau când ploua atunci intrau în pivnițe acolo stăteau și când era prea cald la ei vara era mereu foarte cald și iarna mereu foarte frig iarna se

descurcau altfel iarna îi primeau în adăposturi dar nu putea să stea prea mult acolo rezistau maxim o săptămână apoi altul apoi altul până trecea iarna nopțile de iarnă erau cele mai periculoase ca acum când se adăpostește în camera de la subsolul unui bloc e bine e lângă centrală conductele mari de apă trec pe acolo nu-l deranjează nimeni când numără banii își pune bine partea lui nu-i trebuie prea mult ca să treacă de pe o zi pe alta restul la păstrare cum a făcut dintotdeauna mulți puțini majoritatea tot acolo ajung ca în vara aceea tot vară era când a primit direct banii și pachetul erau o sută de hârtii mici dreptunghiulare pe care nu scria nimic ba da erau patru litere mari numai linii și cercuri patru litere pe care până și el le știa N O V și A trebuia să le ducă cât mai repede să le bage pe sub uși sau discret în palma unui om care la ora cutare va fi în cutare loc norocul lui că avea o memorie bună ținea minte tot tot tot până la următoarea tură acum era ciudat că primise banii înainte oameni aceia nu trebuiau să-i dea nimic nu îl interesa ce se întâmplă doar lăsa hârtiuța pe care scria N O V și A și pleca mai departe a fost un succes banii au fost buni de data asta toți ai lui se înțelege n-a cheltuit nimic din ei i-a pus bine și asta a fost de atunci nu i-au mai cerut așa ceva a continuat cu pachețelele în hârtie de ziar legate cu sfoară de unde să știe micul traficant ce onoare i s-a făcut în acea zi când a participat la un eveniment unic în viață sau chiar pe o perioadă de timp mai lungă un eveniment cosmic de unde să știe că în același timp cu el dar în vremuri diferite alți curieri alți mici traficanți din fiecare epocă din fiecare țară din fiecare timp duceau câte o hârtiuță unor oameni anume tot în pachete de câte o sută asta e regula scria același lucru cu aceleași litere N O V și A cine le primea știa ce înseamnă de aceea erau întotdeauna o sută o marjă de eroare apreciabilă din o sută trebuiau să rămână mereu doar 23 acestea erau regulile jocului de-a lungul timpului la secole distanță dar simultan sute de invitații la convenția NOVA din anul 2666 au fost trimise din secolul LII când începea marea misiune aleseseră anul cu multă precizie după multe analize și studii să fie o perioadă postbelică de pace și liniște la nivel mondial dar și radioactivitatea atmosferică să fie suficient de mare ca să deghizeze traficul temporal intens nu știau exact câți vor ajunge efectiv nimeni nu a ținut niciodată evidența agenților NOVA din considerente logice nici mie nu mi s-a cerut așa ceva în primul rând putea fi vorba de același individ convocat de mai multe ori care să vină din mai multe arii temporale distincte prin absurd toți agenții NOVA puteau fi același individ deși foarte puțin probabil deci din 10 să zicem doi erau o singură persoană a cărei întâlnire cu sinele său din trecut sau din viitor nu producea efecte nocive deoarece nicio intersecție cu propria cronologie nu se întipărește în amintirea subiectului așa că fiecare își va aminti clar evenimentele la care a participat cu excepția prezenței celuilalt care oricum e tot el radioactivitatea optimă s-a atins cu greu a fost nevoie să treacă sute de ani de la al treilea război mondial de la epuizarea arsenalului nuclear al lumii evident că atunci nu știam toate acestea americanii au început ca de obicei să dă vina pe americani în fine ce mai rămăsese din ei după conflictele nou apărute după războaiele virusului și războaiele climaterice apoi rușii iranienii israelienii chinezii europenii au așteptat o perioadă dar depindeau prea mult de restul lumii ca să se închidă cu totul în ei așa că au ales democratic ce parte a războiului să susțină cu sau fără arme nucleare la acel moment atmosfera era deja radioactivă nu puteai ieși pe stradă fără costum de protecție erau dispozitive Geiger instalate la fiecare colț de stradă când începeau să pârâie oamenii fugeau care încotro majoritatea a optat pentru blocul Rusia-America de Sud și unii precum românii care îi așteptau de sute de ani pe americani și ar fi mers oricând de partea lor să-i sprijine s-ar fi aruncat în foc pentru ei problema se punea acum pentru care din fostele state unite deveniseră 10 structuri statale noi care după ce s-au bătut între ei vreo 50 de ani au zis că e mai bine să caute un dușman extern și așa a început războiul mondial din 2234 o amintire sumbră dar încă prezentă în memoria colectivă când în jurul unui așa-zis mormânt din anul 2666 se adună agenții NOVA să stabilească un plan de luptă pentru trecut pentru ce a fost deja și care le va schimba prezentul și viitorul o decizie majoră foarte rar s-a optat pentru o intervenție în trecut trebuia să fie ceva într-adevăr foarte foarte grav iar cei din secolul LII au avut motivele lor să opteze pentru această manevră mai ales de când au descoperit că timpul însuși începea să sângereze aproape la propriu în jurul anului 2020 plus sau minus cinci ani apăruse ca o rană ca o înțepătură care nu se mai vindeca metaforic vorbind că doar timpul nu are epidermă sistem circulator dar ceva se întâmplase o fractură majoră ce a dat naștere unei falii o falie atât de mare nu mai văzuseră de la căderea Romei se plia parcă prea bine pe uneltirile și conspirațiile începute în secolele XVIII XIX și XX era o consecință firească și dacă corelau aceste date cu dispariții și reapariții la fel de suspecte ale unor oameni la interval de sute de ani majoritatea personalități toxice maniaci psihopați se impunea o investigație serioasă se impunea și ca cineva să țină o minimă evidență se redacteze o minută dacă vreți a întâlnirii documentele arată că a durat mai bine de o mie de ani toți desfășurați simultan evident cu ancora în secolul LII și mai multe puncte de acțiune și de intervenție în fine a fost o mișcare complexă adică urmează să fie este în desfășurare și s-a sfârșit undeva demult se va fi sfârșit deja iar realitatea e cu totul alta dar încă nu o putem percepe fie suntem prea devreme fie universurile s-au scindat și noi am rămas în urmă abandonați ca pe un vapor în derivă în timp ce o nouă lume a luat naștere unde istoria e alta începând cu anul 2020 sau oricare ar fi ar trebui să ne gândim și la posibilitatea eșecului pentru că agenții NOVA nu au fost primii care au descoperit tehnicile călătoriei în timp și nici ultimii și în nici un caz nu sunt singura facțiune implicată în conflict trebuie să ne gândim în primul rând la control sau mai degrabă Control care beneficiază de cele mai eficiente servicii de spionaj și contraspionaj temporal din univers care și-au trimis proprii agenți cu mult înainte de NOVA sub forma de criminali NOVA apoi alte și alte facțiuni care ar avea un interes în acest conflict grupuri secesioniste lumea interlopă religii și secte demonice sau invers cu influență divină și așa mai departe lucrurile nu sunt așa simple repet lucrurile nu sunt așa simple cum par asta am înțeles încă de la început lucrurile nu sunt ca în filme unde e totul foarte foarte clar până la urmă înțelegi logica din spatele intrigii știi cine sunt cei buni știi cine sunt cei răi în lumea noastră rolurile se pot schimba foarte repede măștile se aruncă și se înlocuiesc cu altele agentul NOVA pe care îl vezi acum sabotând un transport strategic de arme biologice este de fapt cel care a coordonat operațiunea de transport în calitate de criminal NOVA într-un alt timp și așa mai departe după toate aceste lucruri i-au spus că este nebun l-au internat direct într-unul din puținele spitale de boli mintale care mai existau în țară toate erau dedicate pandemiei toate tratau pacienți cu o rată de succes de peste 99% adică 99% de decese înregistrate se considera succes atunci când murea pacientul deoarece astfel murea și boala virusul însuși era anihilat boala moare odată cu pacientul se spunea în mesajele de propagandă sigur toată lumea dorea să se vindece dar în același timp toți știau că este pentru binele lor să moară de data asta nu metaforic căci cei care stăteau în case foarte rar se îmbolnăveau și dacă se îmbolnăveau era pentru că nu au respectat regulile deci trebuiau mai întâi judecați condamnați și numai la final erau tratați uneori erau tratați și după ce se vindecau era mai bine chiar dacă nu mai aveau absolut nimic dacă testele și analizele ziceau zero neinfectat tratamentul se aplica conform protocolului chiar dacă șansa de supraviețuire era minimă tratamentul trebuia respectat întocmai un pacient vindecat însemna un mare risc pentru întreaga societate însemna până la urmă colaboraționism cu boala însemna că virusul a plecat pentru că i s-a permis să trăiască deci pe micul traficant l-au trimis direct la spitalul de nebuni după ce agresase o patrulă pe timp de noapte adică scosese limba la ei faptă gravă pedepsită de regulă cu închisoare mai ales că nu purta mască mai ales că era un element social periculos o deraiere de la normă prin simplul fapt că nu fusese înregistrat în evidențele sanitare practic nu avea identitate deci l-au luat pe sus l-au bătut bine în drum spre secție în dubă l-au bătut bine și când au ajuns acolo l-au bătut bine și a doua zi dimineața după aceea l-au dus la evaluarea medicală l-au pansat l-au pus în ghips și l-au testat cu un regret adânc a anunțat medicul de serviciu că nu este infectat dar nu are discernământ cerea să fie dus la NOVA în timp ce îi cărau pulane în cap striga în ajutor agenții NOVA în timp ce îi rupeau coastele și degetele NOVA nu era deci în deplinătatea facultăților mintale comandantul nu înțelegea nimic i-au spus pe limba lui e nebun la cap e tâmpit e tralala comandantul a râs și a semnat chicotind ordinul de internare i-a scos limba în timp ce îl duceau înapoi în spitalul penitenciarului el încerca să strige dar fața îi era pansată toată îi spărseseră dinții și falca se refăcea complet într-o lună două în cel mai bun caz când avea să fie deja internat departe de ei departe de capitală acolo la munte unde aerul e curat pe creste unde regulile sunt mai flexibile de unde n-avea cum să fugă și să facă rău altora nici el nici virusul era o excepție evident dacă era sănătos la cap îl băteau iar de cel puțin două ori pe zi așa era protocolul fusese stabilit încă de la început dacă îl declarau mai târziu infectat mai lua o bătaie era un element dușmănos care trebuia îndreptat corectat reeducat după aceea procesul care dura maxim o săptămână era televizat integral și toată lumea trebuia să urmărească desfășurarea dezbaterile deliberările și pronunțarea solemnă a sentinței și apoi drumul spre locul de detenție-carantină spitalul penitenciar unde avea să stea cel puțin 2 ani în izolare totală cu toate cheltuielile suportate pe persoană fizică de cele mai multe ori de familie sau de angajator sau dacă nu existau dacă omul era singur pe lume era vagabond boschetar ca nebunul ăsta trebuia să muncească pentru tot restul vieții pentru ei și tot nu va fi suficient să acopere cheltuielile de tratament din care oricum nu avea prea multe șanse de recuperare un cerc vicios birocratic asta e clar dar un cerc vicios transformat în perpetuum mobile care punea în mișcare tot mecanismul pandemic și nimeni absolut nimeni nu îndrăznea să îl oprească prost să fii să vrei să oprești perpetuum mobile un mecanism perfect în mișcare un angrenaj uriaș care ducea în spate întreaga planetă că doar nu noi am inventat apa caldă și mersul pe jos adică aceste reguli este protocolul impus de sus de la organizația mondială noi nici nu am văzut vreodată virusul pe noi nu ne interesează asta ca un bun stat de drept ce suntem am executat orbește ca un bun soldat ce te uiți la mine soldat n-ai mai văzut eroi din linia întâi mai întâi dai onorul apoi actele la control jos pantalonii controlul rectal cu sau fără alifie hai încoace băi alifie hai c-am glumit pe loc repaos jigodie nimeni nu îndrăznea să iasă din rând niciun stat niciun guvern ca să nu mai vorbim de cei din conducere care oricum știau că vor fi sacrificați pentru binele pandemiei cel puțin unii dintre ei vor trebui să se sacrifice la un moment dat după ce și-au îndeplinit misiunea și-au făcut datoria au servit cauza acum trebuia să se lase judecați și condamnați pentru abuzurile pe care le-au făcut evident nu din propria inițiativă ei din propria inițiativă nici nu se puteau da jos din pat unii nici nu respirau fără ordin prealabil era singura soluție unii urmau să fie și executați public prin metodele cele mai crude li se dădea înainte un anestezic alifie ăsta era protocolul să nu sufere prea mult măcar un minim de recunoștință pentru serviciul prestat familiile lor erau în siguranță despăgubite pentru o mie de ani dacă erau cumpătați chiar două mii de ani nimeni nu mai știa nimic de ei erau practic uitați șterși din istorie așa se face când mergi cu noi până la capăt te salvăm într-un fel sau altul sau dacă tu trebuie totuși să fii sacrificat familia și cei dragi ție nu vor mai avea nicio grijă pentru generații și generații care vor veni așa e protocolul are și avantajele ei meseria asta activitatea asta sau cum vrei săi spui vocație până la urmă e o chestie de talent de înclinație de pasiune cine ar mai dori în ziua de astăzi să se sacrifice pentru o cauză atât de nobilă ca pandemia războiul împotriva ei uneori e vorba pur și simplu de destin oamenii se dedică unei cauze sau alteia pur și simplu circumstanțial în funcție de locul și timpul în care se află până la urmă calitățile pe care trebuie să le ai pentru a fi un bun conducător un om de stat un executant perfect adică doar nu îți închipui că ai vreo autonomie în această funcție că iei deciziile cu mintea ta că tu conduci în realitate un popor o națiune o țară dacă chiar crezi așa ceva nu ești făcut pentru o asemenea carieră ne pare rău deci toate aceste calități sunt comune pentru oricare organizație pe care alegi să o servești NOVA teroriștii traficanții mafia universală Control etc etc etc nu e niciun secret toate au pornit inițial din același loc diferențele au apărut în timp în timp și spațiu normal mai ales de când au descoperit călătoria în timp și s-au întors în trecut ca să-i ajute pe frații lor mai mici mai exact tot ei dar mai tineri să se îndrepte în direcția corectă scopul lor era evident să-și garanteze existența să se asigure că viitorul lor va rămâne singurul viitor fără vreo intervenție din afară fără ca un alt călător în timp să le influențeze sub o formă sau alta destinele o formă specifică de anxietate să te trezești în fiecare dimineață să verifici în ce lume te afli dacă este prezentul tău realitatea ta sau dacă lucrurile nu s-or fi schimbat între timp dacă nu cumva ți-au luat-o alții înainte și acum viitorul este trecut sau mai rău nu a existat niciodată e un sentiment cu care trebuie să te obișnuiești să trăiești la fel ca și cu speranța că prezentul se va schimba dintr-o clipă în alta se va schimba în bine grație unei intervenții reușite din viitor în trecut speri că a doua zi când vei deschide ochii pandemia va fi dispărut lumea va fi revenit la normal de fapt nu se va fi schimbat niciodată trăiești într-un prezent etern toată nebunia pandemia războiul teroarea fiind doar un vis care nu va reveni niciodată absolut niciodată chiar dacă cei care au pus-o la cale în urmă cu zeci sau sute sau mii de ani au fost eliminați planurile lor au fost zădărnicite au fost uciși înainte să se nască strămoșii lor au fost uciși înainte să se nască părinții lor nu s-au întâlnit niciodată au reușit să găsească momentul cheie momentul la care realitățile posibile au dus inevitabil și tocmai asta s-a întâmplat în laboratoarele lor din secolul LII au reușit să identifice și să izoleze momentul la fel cum ceilalți în urma unei analize la fel de aprofundate au știut cum să modifice trecutul și viitorul astfel încât într-adevăr pandemia și urmările sale mult mai importante mult mai grave să se producă toate să se întâmple așa cum s-au întâmplat și cum știi că s-a întâmplat așa cum s-a consemnat de către mine doar de către mine până acum poate vor fi și alții unii care să cunoască lucrurile poate mai bine decât mine acum vedem lucrurile la un nivel mult mai redus vedem ecouri ale factorilor de decizie nu sunt decât umbrele marionetele iluziile numai pe astea le vezi numai asta vezi oricât ai încerca adevărul se ascunde mereu printre rânduri în acele spații albe unde se spune că nu e nimic așa se spune întotdeauna nici în lumină nici în întuneric nu e nimic unde e prea alb sau unde e prea negru nu e nimic e mai comod e mai plăcut acolo la tine printre griurile călduțe printre nuanțe totul e posibil în timp ce la oricare dintre extreme totul e pur și simplu totul există simultan albul există în negru negrul există în alb când depășești o anumită extremă nimic nu este mai luminos decât negrul absolut negrul perfect nimic nu este mai întunecat decât albul absolut albul perfect dar și acestea nu sunt decât cuvinte revenim tot la cuvinte orice am face orice am vrea așa ne-a fost scris am putea spune ironic deși știm că nu e adevărat nimic nu e scris nimic nu e de la sine trebuie să existe o forță care acționează o forță care concepe mai întâi acțiunea care concepe mai întâi cuvântul aceste cuvinte se nasc în mintea mea ca impulsuri electrice după aceea trec prin centrii nervoși din mâini din degete pe clapele mașinăriei care le transformă iar în impulsuri electrice și sunt plimbate de circuitele mașinii adică de sistemul ei nervos sunt înregistrate și apoi mi le arată pe un ecran alb ca miliarde de puncte de toate culorile pe care eu le văd doar negre și albul nu e decât o expresie a miliarde de puncte de toate culorile pe care eu le văd ca alb nu este nicio diferență în absolut diferența o fac eu impulsurile electrice care iau forma cuvintelor mele atacă impulsurile electrice care alcătuiesc foaia albă adică ecranul este o luptă continuă între ființă și neființă albul înseamnă moarte stagnare inexistență negrul înseamnă creație viață ființă dar și dinamica albului are rostul ei dar și cuvintele rămân lipsite de viață sute mii zeci de mii de cuvinte apar într-o clipă pentru eternitate mereu și mereu înlocuite cu altele noi altele mai bune altele care descriu cu totul alte lucruri decât înainte mereu în schimbare povestea e mereu alta în fiecare dimineață speri să se fi schimbat ceva în fiecare seară te culci cu speranța că a doua zi lumea va fi alta deși știi foarte bine că e imposibil că a fost doar un vis ca întâlnirea din anul 2666 în jurul mormântului unui suflet ce straniu sună nu a avut loc nu va avea loc niciodată doar nu-i vor lua pe fiecare din timpul său și-i vor duce acolo de exemplu acum vedem dealuri verzi degeaba te uiți după umbra elicopterului din care se filmează regizorul e maestru în arta lui uneori îi auzi vocea dar atât nu face greșeli sunetul îl vor dubla mai târziu oricum așa fac întotdeauna și în ceea ce numești tu viață pot apărea asemenea greșeli desigur pot să pună coloana sonoră de la un film cu gangsteri peste un film istoric să se audă sunete de mitralieră în timp ce arcașii trag cu săgeți în dușmani dar asta se va întâmpla mai târziu să nu anticipăm încă nu l-am întâlnit pe comisar pe el îl va recruta personal inspectorul J. Lee de la poliția NOVA îl va scoate direct din film direct din mijlocul unei scene spectaculoase ca realizare dar cam banală și oricum foarte scurtă spectatorii din sală nici nu vor ști cum să reacționeze vor crede că e o greșeală de montaj dar așa va rămâne filmul pentru totdeauna și celelalte personaje îl vor căuta toate peliculele vor fi la fel se va întâmpla simultan inclusiv cu cele care nu mai rulau sau nu rulau încă la momentul respectiv va fi un scandal dar se va uita repede filmaseră deja urmarea partea a doua era în plan și a treia deci oricum nu mai conta acum revenim la dealuri verzi păduri nesfârșite o pace bucolică pastorală și o muzică pe măsură vedem un călăreț de la distanță observăm că o mantie fâlfâie în spatele lui merge și merge și merge până când camera se apropie și noi îl recunoaștem ca fiind Mihai Viteazul alții vor avea nevoie de subtitrări și note de subsol și linkuri de wikipedia are căciula lui tradițională barbă armură seamănă cu actorul dar în același timp nu este chiar el și se duce spre prietenii lui frații Buzești să bea să chefuiască Călugărenii sunt încă departe John Smith încă își bea mințile pe la Londra și Giorgio Basta nu are încă visuri de mărire Sigismund Bathory e încă prea timid să se implice în politica mare a Imperiului voievodul are sabia la șold și barda legată de șa conform regulilor din acele vremuri călărește în continuare e un cadru amplu continuu nimic nu se observă în zare nici sate nici biserici nimic e singur până când trebuie să se întâlnească cu Buzeștii care îl așteaptă pe drum și în maxim 30 de secunde asta trebuie să se întâmple îi vedem pe frații Buzești din față un singur cadru câteva secunde cât să îi identificăm Preda Radu și Stroe de la stânga la dreapta apoi se schimbă nu mai sunt ei ceva nu este în regulă sunt cel puțin 10 băieți 12 băieți 15 băieți îmbrăcați ciudat fiecare parcă din altă epocă istorică deși au elemente comune toți sunt la bustul gol dar poartă banduliere grele cu muniție de război modern muniție reală nu de film și arme care de care mai ciudate unii sunt tatuați unii au bărbi și păr lung unii poartă plasturi peste ochi ca pirații unii sunt pictați pe fețe ca războinicii picți o bandă puțin spus ciudată evident sunt băieții sălbatici wild boys W B în frunte cu chiar conducătorul lor identificat drept Tongaroki the Tonga King un uriaș de doi metri și jumătate sau cel puțin așa pare cu păr lung și negru barbă lungă privire de om crud piele cam tuciurile se vede că îi place să stea la soare în schimb Audrey secundul său nu este prezent s-a confirmat ulterior el i-a trimis din vremea lui din secolul XX post-apocaliptic care nu a mai fost să fie în care trăiește încă acum calul se oprește Mihai Viteazul se uită la ei cu mânie nu îi recunoaște evident ei se apropie cine sunteți vitejilor și ce vreți de la mine pe tine te vrem viteazule ai scăpat de mâna gâzii din Bănie dar ai căzut pe mâna noastră și înconjoară calul care cabrează și Mihai cade încercând să scoată sabia pun mâna pe el evident se opune dar nu face față sunt mai mulți decât el șeful nostru te așteaptă viteazule zice Tongaroki regele sălbaticilor e mai înalt decât el de aproape se vede că e pictat pe față cu cercuri și puncte albastre în continuare spune trebuie să te ducem la el cât mai repede asta e să nu ne porți pică o să înțelegi când ajungi acolo și unii dintre ei deja își dau pantalonii jos alții pregătesc o funie și o atârnă de un copac care mai devreme nu apărea în cadru nici de la distanță nici de aproape dar asta e o eroare scuzabilă nimeni nu mai e atent la detalii e clar vor să îi facă evident să îl spânzure Mihai se zbate dar nu are nicio șansă de izbândă sunt mulți sunt mai puternici decât el țipă dar nu are cine să-l audă nu are cine să-l ajute au ridicat deja ștreangul trebuie să se grăbească căciula i-a căzut pe undeva pe lângă cal nici nu o mai vede îl leagă de mâini și de picioare îi pun ștreangul la gât 4 sau 5 dintre ei sunt pregătiți să tragă de funie ceilalți își dau toți pantalonii jos și încep să-și atingă organul sexual mai întâi încet delicat apoi din ce în ce mai repede simulând o masturbare disperată Mihai urlă turbat nu înțelege ce i se întâmplă vede că toți și-o freacă în jurul lui i se face scârbă îi vine să vomite e de la faptul că l-au ținut și cu capul în jos l-au trântit pe iarbă ca pe un sac de cartofi când îl saltă la prima zvâcnire încep să juiseze unul câte unul Tongaroki conducătorul lor râde Mihai se zbate în funie vede cum picioarele nu mai ating pământul își dă drumul și el în pantaloni așa auzit că se întâmplă când mori așa i-a fost scris bine că nu au fost turcii ăia sunt sodomleni și i-ar fi făcut și altceva și înainte și după moarte agonizează dar nu mai poate urla funia îi intră în carne ultimele zvâcniri aude strigăte în jurul lui se juisează în grup se geme de plăcere unii râd în hohote limba i-a ieșit de-un cot deja mai e puțin mama voastră de nemernici înjură de cele sfinte în gând ultimul lui gând vizează raporturi sexuale cu dumnezeii mamii lor o dată de două ori de trei ori deschide ochii o lumină puternică și este singur într-o cameră au dispărut sălbaticii a dispărut copacul gâtul lui e liber respiră firesc nu mai e legat nu mai e îmbrăcat în hainele lui nu mai are platoșa grea pe piept nici sabia a murit asta e viața cea de pe urmă așa arată deci lumea ailaltă dar simte totul ca înainte se pipăie pe gât funia evident a dispărut degeaba o mai caută se pipăie pe față barba e la locul ei dar nimic altceva o ușă se deschide și intră în încăpere șeful sălbaticilor îmbrăcat și el altfel are căciula lui în mână viteazule sper că nu te-ai supărat și i-o aruncă acuma să nu ți-o pui pe cap o să arăți ciudat eu sunt Tongaroki și suntem cu mai bine de o mie de ani după vremea ta Mihai nu pricepe înțelege foarte bine limba doar vorbesc limba lui românește dar nu pricepe cum vine asta cu o mie de ani doar l-au omorât el se știe mort l-au ucis mișelește în drum spre Târgoviște tâlhari ticăloși mișei trădători de neam și țară dar până să pună mâna pe nenorocit intră în cameră Selim-bey prietenul lui de la Stambul sau cel puțin unul care seamănă cu el proaspăt ras și ferchezuit în haine asemănătoare cu ale sălbaticului de fapt la fel cum poartă și el n-a avut răgaz să se studieze straie ciudate dar vin bine sunt moi și pe măsura lui Selim vine la el și-l ia în brațe Mihai bine ai venit Selim dar cum stai calm o să înțelegi totul o să-ți povestesc acum trebuie să mergem te așteaptă șeful nostru bine ai venit comisare zice și sălbaticul care pe numele lui e Tongaroki zis și Regele ce nume o mai fi și ăsta te salut mă bucur că ai venit tu și ai tăi sunteți pregătiți toți comisare așteptăm ordinul și Selim râde și Mihai nu înțelege nimic dar măcar este între prieteni simte că-i știe dintotdeauna că nu trebuie să se teamă dar nu poate să uite că n-a trecut nici un sfert de oră de când l-au omorât l-au spânzurat de un copac în timp ce își făceau laba așa se zice în popor auzi să-și facă laba la moartea unui om să fi visat totul nu se poate o fi fost doar un vis el Mihai Pătrașcu fiul lui Alexandru ce căuta în lumea asta ciudată asta se întrebau mai mulți ce caută aici chiar în timp ce alți și alți agenți NOVA se trezeau dintr-o moarte cruntă în anul 2666 când au fost convocați evident că uitaseră tot nu știau unde se află și mai ales cum de se află acolo făceau crize de nervi dar se linișteau când se regăseau cu prieteni vechi puțini aveau șansa asta de restul se ocupa inspectorul J. Lee și colegii lui cel mai greu era să îi convingă că nu au ajuns pe lumea cealaltă că nu sunt morți chiar dacă procedura orgasm-moarte în varianta practicată de ei a implicat moartea lor într-o anumită măsură o moarte aparentă oricum se vor întoarce în lumea lor mai târziu dar nu vor uita și vor ști ce au de făcut vor ști pentru cine lucrează toți chiar și scriitorul căruia îi tremură mâinile și cere disperat o țigară dar până acum n-a întâlnit pe nimeni care să știe ce e aceea o țigară într-un final ciudatul travestit în ciorapi de plasă și jachetă de piele îl servește e machiat strident ca o dansatoare de cabaret dar e bărbat și nici nu încearcă să ascundă acest lucru pe umărul drept pe care și-l dezgolește are tatuată o inimă străpunsă de o săgeată îi dă și un foc îi face cu ochiul scriitorul se simte ciudat nu s-a simțit așa niciodată în viața lui este ceva nou ceva neobișnuit dar într-un fel plăcut ciudatul e prietenos și amabil chiar dacă arată cum arată își scoate și el o țigară fumează împreună încep să se împrietenească nu-i chiar așa rău în altă parte doi ofițeri cer să li se acorde respectul cuvenit în timp ce alți doi ce nu par a fi mai mult decât țărani pălmași râd în hohote de ei o privire critică ar spune că îi separă mii de ani de istorie comună și așa mai departe toată lumea se simte ca și cum a ajuns acolo unde trebuia să ajungă dintotdeauna dar încă e ciudat încă nu înțeleg de ce și cum mai ales cum de ce explicația vine mai târziu mereu vine mai târziu uneori deloc și e cel mai puțin importantă toată lumea e interesată de mecanismele călătoriei în timp toată lumea vrea să știe cum funcționează mecanismul orgasm-moarte toată lumea se dă fizician […]

--

--

„Boschetari din toată țările, huliți-vă!”  — Carlo Marx

Get the Medium app

A button that says 'Download on the App Store', and if clicked it will lead you to the iOS App store
A button that says 'Get it on, Google Play', and if clicked it will lead you to the Google Play store