(5) — "i-a crescut temperatura corpului probabil"

[…] i-a crescut temperatura corpului probabil că oricum nu contează la acest moment când universul este la picioarele lor nimic nu mai contează aceste clipe cuprind în ele toată eternitatea ca o după-amiază de vară după ce a plouat și miroase a pământ reavăn așa cum își amintește de undeva demult din copilăria lui când ieșea soarele dar era prea târziu ca să mai aibă puterea lui obișnuită era o lumină caldă pe care o asocia și pe care o va asocia întotdeauna cu ideea de acasă culoarea nebuloaselor de la picioarele lor culoarea stelelor care mor și se nasc în același timp culoarea eternității acolo se va întoarce acum e sigur de asta la fel de sigur cum a fost Tongaroki strămoșul lui Tongaroki regele uitat când s-a aruncat în gol ei știu mai bine lumea lor e undeva acolo lumea nu e decât un sentiment un moment care cum am mai zis poate să conțină întreaga eternitate clipa aceea fatidică în care timpul se oprește în loc pentru totdeauna și din care nu poți să scapi oricât ai încerca inspectorul J. Lee știe despre ce e vorba în fond a fost o vreme în care și el se credea scriitor și el știa să facă timpul să stea în loc alesese clipa fatidică în care omul se afla la masă și vedea pentru prima dată în viața lui ce se află în vârful furculiței fiecare cu ciudățeniile lui până la urmă atunci lumea avea alt sens toți erau născuți în vremurile în care lumea avea sens oricare ar fi fost acesta lumile lor sunt moarte și asta le-a luat cel mai mult timp să înțeleagă aceea a fost clipa fatidică pentru fiecare dintre ei clipa în care au înțeles că lumea s-a sfârșit că nu se pot întoarce înapoi orice ar face orice ar fi atunci a fost momentul cheie ora lor astrală când cerurile li s-au închis pentru totdeauna și au fost obligați să-și facă unele noi cu mâinile lor atunci când și-a dat seama că nimeni nu vine să-l salveze atunci când și-a dat seama că e singur că prietenii lui au plecat pentru totdeauna că vaporul pe care l-a privit plecând din port era deja o iluzie inspectorul J. Lee agent NOVA a ieșit în bazar să umble aiurea să caute ceea ce știa că nu va avea niciodată a așteptat 15 minute la colțul obișnuit unde micul traficant i-a palmat doza zilnică apoi a luat-o încet la picior prin bazar prin toate aleile prin toate gangurile pe lângă tarabele care nu îi spuneau nimic până la un punct când a văzut ceea ce trebuia să vadă dintotdeauna sticla în care o corabie albă asamblată stângaci îl aștepta de mai bine de un milion de ani corabia care nu va atinge niciodată apa ci praful stelelor nu va acosta niciodată în golfuri însorite dar va face ravagii în golfurile cosmosului corabia care după câteva zile va dispărea în mod misterios de pe raftul unde a pus-o ca să uite de ea în următoarea clipă ca să uite de tot de unde venea unde avea să se ducă în timp ce prietenii lui din altă realitate o subtilizau discret într-o fracțiune de secundă într-o fracțiune de secundă căpitanul piraților a zgâriat masa cu cârligul pe care îl ținea pe post de mână dreaptă în timp ce un bărbos ce semăna dubios cu un voievod român de la sfârșitul secolului XVI dar și cu actorul care îl interpretase într-un film de un gust îndoielnic pe care îl văzuse în copilărie acesta prindea corabia și zdrobea sticla de podea în locul pe care celălalt domnul elegant îl indica cu degetul visase doar trebuia acum să strângă cioburile făcuse mizerie trebuia să se lase își propusese să se lase dar mai avea timp mai avea un secol sau un mileniu acum lucrurile nu erau atât de clare poate a doua zi dacă apuca să doarmă va dormi de data asta da va dormi până se va trezi înapoi unde asta îl frământa de fiecare dată mașina de scris îl aștepta în fiecare dimineață încerca să își scrie raportul de fiecare dată se oprea după două fraze ca mine îmi spun și zâmbesc dar acum vorbim despre el deci mașina de scris îl aștepta să dea raportul începând cu ziua cea dintâi ziua când s-a trezit pe plajă îmbrăcat din cap până-n picioare adică în costum așa cum nu se îmbrăcase niciodată înainte dar acum începuse să îi placă trebuia să recunoască la celălalt capăt al lumii suntem obligați să ne schimbăm cum o fi la celălalt capăt al timpului asta nu era încă în măsură să răspundă poate altcineva sigur altcineva cel care renunța la mască și pistoale căci știa că povestea lui s-a sfârșit cel care își spunea Iepurele Purpuriu Ginger Rabbit cel care la final îl împușcă pe profesor oricine sau orice ar fi acesta nu este momentul să amintim că aflase totul dintr-o carte că ei lăsaseră în urmă o carte la îndemâna oricui sau aproape lăsaseră multe de când se încurcaseră cu scriitorul adică cu scriitorii că mulți se credeau scriitori în acea epocă dar asta e altă poveste o carte dinaintea vremurilor care anunța viitorul pe care profesorul o folosea ca să le anticipeze mișcările să le cunoască planurile până la urmă Coriolan avea dreptate să nu se încreadă în ea dar profesorul era încăpățânat și asta le-a adus sfârșitul pe Coriolan nu l-au mai găsit după ce a căzut pe mâna bandelor l-au disputat aproape toți nu numai wild boys sau câinii de diamant toți au pretins că au o bucățică din el aproape începuse un război civil asta ar mai fi lipsit și acum Ginger Rabbit poate de rușine nu s-a implicat să aplaneze lucrurile de rușine că i-a scăpat printre degete tocmai lui din cauză că era prea teatral îi plăcea să încadreze să repete să dramatizeze lucruri pe care lichele precum Coriolan le exploatau nu a fost însă și cazul profesorului acolo era altceva era la alt nivel măcar a fost o luptă dreaptă deși a avut nevoie de costum de exoschelet oricum nu avea nicio șansă l-ar fi urmărit și în gaură de șarpe oricum aproape rupsese universul în două ca să pună mâna pe el pe ei pe cei care rămăseseră care se refugiaseră pe asteroidul B-23 care gonea cu milioane de ani lumină pe secundă către altă realitate dar nava lor era mai rapidă și ancora se înfipsese adânc mult prea adânc ca să îi mai poată da drumul profesorul știa asta își asumase finalul posibil încă de la început ceilalți din jurul său nu acceptau adevărul nici cei de sus nici cei de jos care oricum nu aveau un cuvânt de zis nu aveau putere de decizie în toată asta cei care oricum aveau să se sacrifice președinți premieri șefi de stat și de guvern carne de tun în marele plan pe care stăpânii îl trimiseseră să fie pus în aplicare la virgulă la sutime trebuiau ca în cel mai scurt timp să exercite control acel Control pe care cei mulți îl urau le era simplu de acolo de unde se aflau să coordoneze să dea ordine să dispună ce trebuie făcut cât timp efectele la nivelul străzii erau resimțite în alt fel totul se schimbase și în același timp nimic nu se schimbase oamenii se obișnuiseră 6 luni 12 luni 18 luni 24 de luni și așa mai departe au fost suficient pentru a se da naștere unei lumi noi bravă eroică nu mai conta important era că perioada de acomodare cu o nouă realitate scăzuse spectaculos în ultimii 70 de ani se redusese practic la câteva săptămâni câte vor fi necesare să se aplatizeze curba munca pe care o depuneau regimurile tiranice în ani de zile exterminarea opoziției instaurarea terorii permanente starea de paranoia generalizată a populației s-a rezolvat prin câteva mesaje țintite corespunzător prin câteva imagini complet aleatorii câteva înregistrări câteva lacrimi de crocodil în timp ce ei și știm foarte bine despre cine este vorba se jucau de-a cowboy-ii și indienii în timp și spațiu în alte realități și universuri la nivelul străzii lucrurile stăteau cu totul altfel e drept lupta lor se manifesta și acolo pătrundea uneori și se amesteca în realitatea concretă mundană vezi cum a fost cu doctorul erou făcătorul de minuni ajuns ultimul om și care a fost executat aproape ritualic de una dintre bandele care operau și la acel nivel al realității lucrurile sunt mult mai complexe și prima concluzie îngrijorătoare chiar devastatoare până la un anumit nivel a fost că timpii de așteptare s-au redus spectaculos că istoria se accelerează că legile fizicii se adaptează dincolo de înțelegerea obișnuită umană chiar dacă lupta se dădea la alt nivel regăsim fapte întâmplări semnificative peste tot sau aproape care aduc după sine efecte imposibil de determinat cu exactitate viața merge mai departe afișau de la un moment dat ecranele publice peste tot numai ecrane publice afișele de hârtie dispăruseră peste noapte orașul era aproape pustiu dar nu mort o senzație ciudată București Paris Londra deveniseră aproape identice Berlin Praga Viena nicio diferență între colectivitățile umane în claustrare în război cu inamicul nevăzut și parșiv New York Moscova Boston fraternizau lupta nu s-a terminat trebuie să fim conștienți că lupta nu s-a terminat că mai avem mult până să spunem am învins și doctorul minune zâmbea de data asta fără mască și subtitrarea transmitea mesajul în limba selectată automat în funcție de localizarea dispozitivului începuseră să îi adapteze trăsăturile în funcție de zona geografică până la urmă era mai simplu decât să angajeze actori suplimentari în plus existau riscuri majore cazul României devenise un semnal de alarmă care a dat naștere curentului de adaptare a măsurilor în funcție de țară de regiune de națiune visul de aur al omenirii dar și al fiecărui popor în parte acționând toți ca unul până la urmă trebuie să vedem și partea bună a lucrurilor până la urmă întreaga umanitate era unită în fața dușmanului comun și nici măcar nu trebuie să vină de dincolo de stele ca în filme dimpotrivă inamicul este de aici este din noi este în noi de aceea lupta este mult mai complicată este mult mai subtilă mai filosofică dacă vreți homo homini lupus omul este cel mai mare dușman al său metaforic vorbind și nu pentru ceea ce face efectiv ci pentru ceea ce ar putea face cine ar vrea să transmită virusul intenționat spuneți-mi sincer și să facem abstracție de posibilii teroriști de ocazionalii nebuni care sigur sunt peste tot dar sunt foarte puțini oricum raportat la populația generală la populația care respectă regulile deci spuneți-mi sincer vă rog cine ar dori să transmită acest virus în mod intenționat nimeni bineînțeles că nimeni sper că sunteți de acord cu mine și privește parcă cerând aprobarea și știind sigur că o va avea spre publicul din sală așezat și ordonat conform normelor în vigoare cu două locuri libere între ei cu măști unii cu viziere numai el și prezentatorul nu poartă mască pentru simplul fapt că sunt fiecare izolați într-un fel de clopot de sticlă de fapt dintr-un plexiglas mai sofisticat în care aerul pătrunde și iese concomitent printr-un filtru complex telespectatorii evident îi văd normal camerele sunt poziționate în așa manieră încât să nu intre în cadru și pereții de protecție ai clopotelor dar pentru liniștea lor au fost informați la început li s-a arătat sala și cum a fost organizată dezbaterea cum sunt amplasate camerele cum au fost alese unghiurile deci după cum vedeți continuă reputatul filosof aici nu mai vorbim de răul așa cum îl știam noi așa cum ni l-a arătat în toată splendoarea lui secolul XX și chiar și secolul XXI vorbim de altceva ceva nou ceva diferit vorbim de penetrarea în profunzimea naturii umane în adâncul sufletului uman nimeni până acum nu s-a gândit la asta sau cel puțin nu a dus gândul mai departe nu a avut curajul să ducă gândul atât de departe vreți să spuneți exact de ce nu nimeni nu a mers atât de departe nimeni nu a fost nevoit să meargă atât de departe da da exact putem spune că până acum nu am fost nevoiți să ajungem până aici cu raționamentele practic să forțăm limitele gândirii și logicii tradiționale să spunem că însăși natura umană este inamicul adică ceea ce defineam până la acel moment ca natură umană este inamicul principal este lupta noastră cu noi înșine dar nu la nivel de grup sau mai multe grupuri între ele dimpotrivă la nivel de individ lupta omului cu sinele lupta pentru supraviețuire cea mai importantă este cea mai profundă dacă vreți și aici nu din considerente mistice sau religioase nu cum toate marile religii promovează dualitatea ființei înfrânarea și abstinența împotriva instinctelor primare împotriva păcatului și așa mai departe pentru simplul motiv și aici puteți să mă contraziceți dacă vreți și iar privește spre public și spre camere era doar o întrebare retorică mâine presa scrisă pe suport fizic ce-a mai rămas din ea adică și mai ales cea pe suport digital îl va ridica în slăvi punctul lui de vedere va fi transpus în citate motivaționale inspiraționale și inspirate în același timp sau ludice memetice poate omul să-și învingă propria natură se întrebau anticii referindu-se evident în limitele cunoașterii de atunci atingând evident fără să știe profunzimi nebănuite într-adevăr care sunt limitele naturii umane dumneavoastră să-mi spuneți ce nu te ucide te face mai puternic nu dacă e să revenim la clișee care oricum au doza lor de adevăr poate nu suntem decât o specie de sinucigași sigura specie de sinucigași din universul acesta și atunci cu ce drept vin și vă întreb cine suntem noi să ne ridicăm împotriva acestei realități să încercăm să facem ceva să schimbăm cu ceva acest trist acest tragic adevăr mai degrabă tragic da și camerele se plimbă de-a lungul și de-a latul clopotelor de protecție uneori lumina se reflectă discret în pereții acestora sau câte unul din sofisticatele filtre apare în cadru ca un disc plutitor în poziție verticală extraordinar mă scuzați că vă întrerup aplauzele continuă aveți idee aplauzele continuă din spatele clopotelor de sticlă se aud înfundat nu au fost amplificate de instalația de sunet ca să nu deranjeze izolarea fonică are importanța ei aveți idee dacă aceste panouri sunt antiglonț aplauzele continuă adică în eventualitatea în care cineva ipotetic vorbind probabil nu ar fi fost oricum primit înăuntru dar teoretic vorbind trage în noi panoul acest de sticlă ar fi suficient să oprească să oprească ce păi depinde cu ce se trage și atunci zgomotul îi acoperă de tot și sala se umple de fum și panourile de plastic de sânge și bucăți de oameni și prezentatorul țipă isteric dar invitatul e calm fiecare în spatele panoului propriu fiecare sub clopotul propriu e rezistent deci și la bombe și își șterge ochelarii pe care îi bagă în buzunarul exterior de la piept alarmele încep să sune instalația de stingere a incendiului se declanșează și începe să plouă pe plasticul protector dar intensitatea jetului nu e suficientă să spele bucățile de carne și petele de sânge prezentatorul încă urlă noroc că nu se mai aude sistemul de sunet a explodat și el odată cu regia tehnică regia de platou oare camerele funcționează emit în continuare sau măcar prostia asta cu care facem să se deschidă clopotul de sticlă sau de plastic sau ce-o fi fost că acum nu mai contează cert este că i-a protejat le-a salvat viața apasă pe buton o dată de două ori la a treia apăsare se aude un bip scurt și partea din spate se rabatează pentru a-i permite să iasă între timp au intrat salvatorii și trupele de intervenție sanitară toți în costume blindate anti-virus îl scot pe targă pe prezentator în stare de șoc dar invitatului nu-i acordă prea multă atenție cumva prin fum printre resturi călcând la propriu pe cadavre reușește să iasă în holul principal și apoi ignorat total de agenții în costume de protecție iese afară unde de asemenea plouă dar nu atât de rău fumul iese din acoperișul prăbușit aproape în totalitate în timp ce sigla luminată a postului tv încă se proiectează pe asfaltul ud în alte vremuri ar fi fost o imagine frumoasă i-ar fi plăcut chiar să o posteze pe una sau mai multe rețele de socializare NOVA TV scris invers galbenul acela strident dar nu chiar plăcut privirii mașinile de intervenție blochează intrarea în mod bizar niciuna nu este de pompieri doar de intervenție rapidă poliția sanitară cum li se spune mai mult sau mai puțin ironic dar și ironia a fost interzisă apar câteva camere probabil televiziunile concurente se aud din ce în ce mai multe sirene trecătorii foarte puțini se opresc câteva clipe fumul se ridică este o acțiune sanitară siguranța voastră este prioritară evident ce spun oare cei de acasă cât s-a văzut în direct cine va revendica atacul terorist care din bande este într-adevăr responsabilă wild boys green boys diamond dogs câinii de diamant lost boys and golden girls fetele pierdute brigăzile alb-roșii violet cămășile vișinii cine oare de data asta ce-or fi păzit serviciile de ce nu s-au implicat de ce nu se implică în lupta antiteroristă e pandemie ce-i drept dar asta nu înseamnă că alungă acest gând e periculos e pandemie și sănătatea e pe primul loc e pentru siguranța ta pentru siguranța ta spune doctorul din imaginile de peste tot sacrificiile care se fac sacrificiile necesare pe care le facem noi cu toții au același scop e drept s-au făcut și greșeli și cei responsabili și la nivel național și la nivel internațional au început să fie trași la răspundere știm foarte bine ce s-a întâmplat știm foarte bine că și procesele aferente absolut necesare au fost tulburate de acte teroriste se vorbește de execuții publice suntem încă la momentul în care doar se vorbește de acestea de instanțe internaționale care să-i judece pe cei responsabili de proliferarea pandemiei de faptul că nu au adoptat măsurile necesare la timp prevenind astfel efectele nocive dezastruoase ale virusului poporul cere sânge poporul vrea să știe din cauza cui are de suferit acum și restricțiile și măsurile și tot ce s-a întâmplat în aceste luni în acești ani de glorie ai pandemiei epoca de aur a virusului cum i se spune fiți eroi nu victime se spune doctorul ne cerea asta fiecare dintre noi putem fi eroi și acesta este singurul adevăr acum este încercuit de reporteri în echipamente de protecție cu masca și vizeta regulamentară întind mâinile cu dispozitive de înregistrare spre el spre gura lui acoperită de masca proprie cu care venise de acasă în urmă cu câteva ore luminile camerelor de luat vederi îl deranjează erați acolo erați acolo când s-a întâmplat ce ați văzut ce ne puteți spune vă rugăm câteva cuvinte despre ce s-a întâmplat vă rugăm frumos și face doi pași în spate și se lipește de peretele rece și-a uitat haina în garderobă în îmbulzeala aia era de așteptat nu știu ce să vă spun am auzit bubuitura și panourile de protecție au fost acoperite de sânge și în sală era fum și nu am văzut nimic abia am reușit să ies din ce ați văzut purtau mască îmi cer scuze nu am înțeles din ce ați văzut teroriștii purtau masca de protecție nu am reușit să văd pe nimeni niciun terorist nu dar din ce știți erau conștienți de ceea ce fac se protejau pe sine și pe ceilalți nu știu absolut nimic și deja burtierele titrau că atacatorii au urmărit după cum era și de așteptat să răspândească virusul alături de uciderea celor din sală din studio au vrut să transmită un mesaj să arate tuturor că nu le pasă de nimic că nu țin cont de nimic și de nimeni că nu respectă efortul și sacrificiile și munca noastră din toți acești ani ultimii nenorociți viața umană după cum știm este sacră iar toate aceste reguli pe care le impunem pentru care ne luptăm de atâta amar de vreme au un unic scop să apărăm viața oamenilor în lipsa unui comitet specializat la nivel de stat la nivel de Uniunea Europeană lucrurile alunecaseră foarte repede spre anarhie majoritatea statelor erau conduse de tehnicieni care repetau și foarte rar actualizau mesajele totul se derula din inerție țările mai dezvoltate inventaseră programe informatice care să facă acest lucru să aducă la zi datele și măsurile și restricțiile să țină ritmul cu virusul în lipsa autorităților în lipsa conducătorilor în concret nu se schimbase mare lucru pentru omul de pe stradă lucrurile stăteau aproape la fel acolo unde au fost găsiți vinovați entuziasmul popular a durat foarte puțin și procesele unde a fost cazul evident și execuțiile publice nu au rezolvat însă problema virusului oamenii începuseră de la sine să asocieze noua boală care deja nu mai era nici pe departe atât de nouă cu orice manifestare firească a corpurilor lor orice eructație orice flatulență orice erecție orice sughiț erau considerate simptome ale infectării cu virusul nemilos de parșiv pe care mulți l-au folosit drept pretext pentru a instaura regimuri totalitare ce au făcut francezii de pildă mult mai violent ca în 1789 nici cehii nici ungurii nu au stat mai prejos românii ca de obicei s-au raportat la 1989 și la dictatorul precedent din păcate forțele de ordine fiind concentrate pe problema sanitară problema bandelor și a teroriștilor nu a fost tratată cu seriozitate tocmai de aceea realizarea actului de justiție nu s-a putut face până la capăt unii dintre vinovați chiar nu au putut fi deferiți justiției din cauza intervenției grupărilor teroriste și/sau a bandelor criminale nou apărute locale sau internaționale de pildă cel care a sabotat execuția fostului președinte era dat în urmărire de Interpol de câteva luni până să-și facă subit apariția în Europa plus filialele locale ale bandelor și organizațiile care terorizau și încă terorizează populația civilă în fine situația a fost mult mai complicată decât a părut la prima vedere și încă este chiar dacă au dispărut aproape în totalitate fanaticii fedaykini ai noii ordini sanitare chiar dacă ceea ce numim Control a primit o lovitură dură o lovitură care l-a pus la pământ pentru o perioadă imposibil de determinat din păcate cu toate interferențele care s-au produs în momentele în care trecutul prezentul și viitorul s-au întrepătruns cu personajele mai mult sau mai puțin importante care dobândiseră cunoașterea călătoriei în timp și învățaseră câteva tehnici foarte bizare în acest sens fiecare pregătit la momentul potrivit să-și ocupe din nou rolul în cursul firesc al istoriei orice ar însemna aceasta adică dacă mai există un curs firesc al istoriei dacă a existat vreodată până la urmă din când în când în nopțile fără nori poți vedea între Casiopeea și Ursa Mare un punct mic luminos ca o stea căzătoare care străbate cerul lăsând în urmă mici scântei aproape imperceptibile pentru ochiul uman și o explozie ca o pulbere de stele undeva în spate la o distanță relativ mică din punctul nostru de vedere dar imensă de ordinul sutelor de mii de ani lumină dacă ne raportăm la evenimente vorbim de viitorul foarte îndepărtat acolo unde eroii dacă putem să le spunem așa l-au urmărit pe profesor în corabia lor cu vele negre de fapt neagră cu totul dacă ne amintim ce s-a întâmplat cu exactitate când acesta și oamenii lui au fost învinși și asteroidul lor ultimul lor avanpost numit B-23 a fost distrus în timp ce sălbaticul Tongaroki the Tonga King și-a găsit drumul spre casă sărind într-un vortex spațio-temporal lucru la care toți cei rămași pe corabie se gândeau pe drumul de întoarcere dacă într-adevăr îi pot spune așa dacă se întorc într-adevăr acasă sau cel puțin undeva anume dacă lumea pe care au lăsat-o în urmă va mai fi vreodată la fel NOVA trăiește asta nu trebuiau să uite câte zile vor mai avea să nu uite niciodată NOVA trăiește și scriitorul sud-american își privea buricele degetelor și bătăturile de pe buricele degetelor se gândea cât de mult mai are de scris de acum înainte din clipa în care va fi dus înapoi în apartamentul său mic și până în clipa morții lui va trebui să depună mărturie să explice existența acestor detectivi sălbatici și a toate cele ce s-au hotărât în anul 2666 să scrie despre Hassan Sabbah să uite de inspectorul J. Lee și să-l regăsească apoi în romanele unui scriitor narcoman un pic mai excentric și totuși mai au atâtea lucruri de făcut se gândesc fiecare chiar și comisarul de poliție chiar și pirații galactici chiar și voievodul român chiar și pistolarul nebun Ginger Rabbit acum fără mască sau pălărie sau pistoale toți stau tăcuți privind în gol dincolo de oceanele cosmosului pe care corabia navighează lin de la o zi la alta de la o speranță la alta iar micul traficant zâmbește pentru prima dată zâmbește pentru că pentru prima dată într-un miliard de ani nu știe ce va aduce a doua zi.

Sfârșit?

București, 17 ianuarie 1899