(4) — "era posibil erau oare același popor"

[…] era posibil erau oare același popor din Alba până în Rapa Nui era posibil ca o singură națiune să străbată mileniile să treacă prin Erboria Nouă prin țărmurile cuprinse de molimă și război și disperare în timp ce mâinile defilau peste tastele grele apăsând pârghiile și declanșând mecanismele care aruncau cuvintele pe foi fără număr literă cu literă cu literă cu literă fără oprire apăsând fără milă numai ca să scrie numai ca să lase o urmă palpabilă pentru o posteritate care oricum rămânea indiferentă să imprime o amintire a unor gânduri ascunse pentru un viitor care oricum nu va mai exista din această cauză mulți dintre ei scriau adică aleseseră această manieră ciudată de a-și petrece timpul consemnau întâmplările chiar dacă nu aveau prea mult sens chiar dacă nu aveau priceperea necesară să transpună într-un text coerent absurditatea propriei existențe și J. Lee scria uneori el va reveni la această activitate mult mai târziu și cel care avea să-și spună Ginger Rabbit pistolarul nebun fiecare lupta în felul lor adică se luptau cu cuvintele aruncau cuvintele loveau în ele cu o violență de care nu se credeau în stare zburau care încotro în foile care nu mai încetau să iasă cu furie de sub pârghiile și rulourile grele ale mașinilor de scris una după alta la nesfârșit astfel îl aduceau în fața lor pe Tongaroki pe regele uitat pe voievod pe toți prietenii lor pierduți din cărți din vise din povești din gânduri din amintirile lor cele mai vechi mult mai vechi și mai complexe decât civilizația lor mai vechi și mai importante decât toată istoria lor singura și adevărata MITOLOGIE mai vechi decât cuvântul căci la început a fost cuvântul și cuvântul era bullshit cum spunea bătrânul din cutia de metal de la capătul timpului un container care în alte vremuri în alte lumi te putea duce dintr-un loc într-altul nu se știe cum sau în ce fel bătrânul purta acum o căciulă de astrahan părea un bunic sfătos dacă nu știai cine e și ce a făcut la vremea lui în lunga lui viață dedicată luptei cunoscut sub multe alte nume la acel moment își epuizase funcția și misiunea și rămăsese singur și trist uitase aproape tot inclusiv cum îl cheamă spunea că ar fi fost vreun agent al unei puteri străine și ostile sistemului care a încercat să saboteze marele plan la un moment dat împreună cu prietenii lui alți agenți alți sabotori asasini rebeli fără justă cauză nebuni care voiau să-și pună lumea în cap dar cine mai știa cine l-ar mai fi crezut îți publicase memoriile chiar de mai multe ori mereu revizuia mereu adăuga sau elimina câte ceva nu era mulțumit cu ce scrisese acolo cu ce își amintea pentru el timpul și istoria erau într-o continuă schimbare nimic săpat în piatră nimic sculptat în rocă de vulcan bizar de unde a scos această comparație de unde i-a venit la un moment dat însemna ceva la un moment dat cu siguranță avea importanța ei dar cine mai știe a trecut mult de atunci din anul 2666 sau 2112 sau 2020 cine mai știe acum lumea se află pe alt făgaș și el nu mai scrisese un cuvânt de o mie de ani nu mai rostise un cuvânt de o mie de ani nu mai știa la ce folosesc aceste cuvinte cui servesc în ce scop era bătrân și se opunea din toată ființa sa acestei stări de degradare continuă de alterare a unui organism odată tânăr odată viguros pofta de mâncare tentația de a consuma anumite substanțe pentru a intra în stări metafizice dorința sexuală libidoul îl părăsiseră de mult de un milion de ani sub un alt cer era un alt om sub un alt cer o corabie care sfida timpul și spațiul plecată într-o vânătoare nebună ce vis frumos uneori în nopțile de vară i se părea că o vede uneori când cerul era senin și la el era mereu senin căci locul în care se afla nu avea atmosferă i se părea că îi vede undeva acolo în goana lor nebună străbătând cerurile de la un capăt la celălalt de la origini la inevitabila catastrofă finală de la nadir la zenit își tot repeta oare ce se întâmplase cum de ajunseseră la un moment dat la o oarecare saturație cum se făcea de se complăceau în incertitudine în condițiile în care lupta continua iar războiul nu avea să aibă sfârșit oricât de mult ai încerca oricâți aliați ai invoca dacă ai avea de partea ta toate armatele universului intriga ar fi aceeași iar și iar și iar aceeași poveste pe care o concepuse chiar el dar nu era singurul bineînțeles de-a lungul timpului mulți o visaseră mulți fuseseră bântuiți de ideea NOVA care îi fascina și îi obseda devenită în aceeași măsură conspirația veacurilor unii o făcuseră religie mai mult sau mai puțin populară în rândul maselor o dogmă a viitorului probabil alții o capitalizaseră și se mulțumiseră cu această soluție avantajoasă până la urmă compromisurile erau mereu necesare dar de fiecare dată în fiecare încarnare în fiecare variantă versiune adaptare lucrurile se desfășurau exact la fel Coriolan era același peste tot evident lucrul acesta nu putea fi explicat de fiecare dată în urma lui lua naștere o alianță contra legilor firii dar extrem de eficientă încerca să îl prindă din urmă să se deplaseze înainte înapoi în timp în sus și în jos la dreapta la stânga în spațiu la fel de repede ca el de fiecare dată de partea lui era controlul ceea ce cunoaștem sub denumirea de Control în momentele în care apărea oportunitatea unui avantaj a unui sprijin atunci când cineva încerca să îi ajute într-un fel sau altul sau cel puțin să întoarcă sorții de partea lor apărea câte o piedică o frână parcă ți-am mai povestit de un vechi prieten de un vechi aliat care a făcut o mare prostie o singură mare prostie în viața lui chiar eu am încercat să îl avertizez mai mult decât atât am vrut cu tot dinadinsul să îl opresc evident nu am putut nu am reușit acum toată lumea îl cunoaște atunci eram disperat îmi smulgeam părul din cap îl imploram în paginile cărților de istorie apare cu totul altfel i-am cerut ca de la om la om în timp la om în spațiu să nu o facă dar nu puteai să îl convingi nu mai asculta de nimeni ajunsese prea mare prea deosebit marele meu regret este deci că nu am putut să îl opresc copii așa ne spunea el așa am învățat mult mai târziu cum se scrie corect copii sau copiii el ne ajuta în felul lui pe fiecare dintre noi dar e greu de tradus comparația aceasta deși o să încercăm era mereu același dar mereu altul unii spuneau că își putea schimba înfățișarea mereu la timpul potrivit la locul potrivit într-una din formele sale își făcea datoria ne urmărea în tăcere cu o discreție pe care nu pot să mi-o explic a plecat când știa că suntem suficient de pregătiți să ne descurcăm singuri totul a fost calculat la detaliu aș zice acum trecuseră zece ani era destul învățasem deja prea multe trebuia să facă loc următorului care deja ne picura cunoașterea în creierele încă pure încet-încet picătură cu picătură de parcă turna din propria substanță din propria ființă așa și era dar nu avea să recunoască niciodată și pentru asta aveau să îl pedepsească evident că dușmanii noștri au știut dintotdeauna evident că luau în serios termenul de program preînregistrat ideea sfântă de plan de tovarășul plan așa cum era cunoscut la noi în țară nu numai că ne calculau fiecare mișcare și anticipau cu precizie viitorul dar îl și pregăteau în prealabil îl programau înregistrau câteva variante posibile după care prin tehnici încă prea subtile pentru noi la acest moment stabileau care este cea corectă cea care va fi salvată utilizată programată cum se spune acum pentru eternitate criteriile erau mereu altele necunoscute până și pentru cei care le concepeau și le aplicau orbește zilnic ceas după ceas astfel încât știau mereu ce avea să se întâmple pentru simplul motiv că ei făceau să se întâmple toate aceste lucruri se pregăteau temeinic așa se explică multe evenimente din trecut prezent viitor care par să se repete la nesfârșit unele senzații și efecte precum ceea ce numim noi deja vu sau efectul Mandela sau senzația aceea stranie că pe omul din fața noastră care este un străin complet străin îl cunoaștem de o viață totul la el ne este cunoscut ne este confortabil este familiar adică ne simțim bine poate chiar prea bine în prezența lui sau a ei uneori reacția e autentică este uimit sau uimită de reacția noastră uneori prea timid timidă nu știe cum să ne ia alteori știe prea bine mai ales atunci când face parte din joc din distribuție când tocmai de aceea a fost plasat plasată în această conjunctură să ne întâlnim nimic nu este întâmplător mereu viitorul este trecut iar trecutul este viitor prezentul nu contează pentru că nu există în realitate totul este un cerc vicios totul se întâmplă simultan așa cum trebuie să se întâmple ca atunci când se înregistrează seriile de filme interminabile cele mai longevive seriale posibile filme cu continuări nonsensice care se succed la intervale regulate în care povestea firul narativ oricum i-ai spune nu contează poate fi oricare sau niciunul cu personaje care îți dau mereu senzația că le-ai mai văzut pe undeva sigur le-ai văzut toate se repetă toate sunt interpretate de aceeași actori fără talent apatici amorfi au toți figura omului obișnuit omului de rând pe care îl vezi din întâmplare sau nu pe stradă în fiecare zi distribuția se schimbă actorii sunt concediați și înlocuiți cu alții noi la fel de necunoscuți apar alte nume pe genericele de început sau de sfârșit dar totul e exact la fel scenariul replicile decorurile uneori îndrăznesc să alterneze culorile dar doar atât le rezolvă din filtre uneori greșesc de la un cadru la altul chiar atât sunt de nepricepuți au trebuit să implementeze măsuri de siguranță sporite de când cu incidentul cu coloana sonoră în ciuda panicii instaurate în ciuda abordării specifice partidului specifice regimului totalitar informațiile s-au răspândit ca legende urbane se auzise până și la Hollywood de filmul cu coloana sonoră greșită care făcea oamenii să înnebunească se scrisese la un moment dat și un scenariu de SF sau de horror pe această temă evident în perioada în care nu se putea vorbi deschis despre regimuri politice astfel încât povestea trebuia să se petreacă într-un loc nedeterminat putea fi oricare putea fi oriunde caravana cinematografică venea în sat lucrurile o luau razna cine vedea filmul își pierdea mințile mai întâi râdea era de râs la primele scene în care era clară greșeala intenționată sau nu sunetul nu corespundea apoi încet-încet pierdeau controlul asupra situației poate chiar asta s-a urmărit să piardă Controlul poate din eroare poate dintr-un deplasat simț al umorului oricum era un proiect care a fost abandonat destul de repede ca multe altele scenariul uitat într-un sertar descoperit abia după 50 de ani de agenții NOVA o soartă mai bună au avut-o alte povești precum cea britanică cu bunicul de exemplu care a fost cedată apoi și americanilor acel serial legendar cu bunicul sfătos care devenea din ce în ce mai tânăr de la un sezon la altul publicul nu rata niciun episod ținea deja de 60 de ani fără absolut nicio întrerupere până când a fost anulat definitiv subit motivul era simplu se epuizaseră subiectele adică în realitate nu în film se epuizau nu subiectele mai degrabă cei care le puneau în executare scenariile considerau că erau prea costisitoare prea obositoare pentru ca ei să țină ritmul cu realitatea trebuia din când în când o pauză trebuiau să-și ia un răgaz să se pregătească temeinic să studieze în amănunt fie atenți la detalii cine mai ține minte cine mai putea observa că episodul cu pandemia fusese reluat la intervale regulate uneori schimbau unele amănunte cu sau fără intenție protagonistul era mereu altul pentru că schimbau actorul iar rezultatul era mereu același o rasă de ființe superioare care stăpâneau planeta în secret de mii și mii de ani de fiecare dată alta uneori pământul de cele mai multe ori nu să nu se prindă prea multă lume ei bine aceștia se aliaseră cu inteligența artificială combinată cu evoluția naturală a speciei lor ceea ce acum denumim trans-umanism alături de trans-sexualism trans-siberianism curente care descriu ființele cu înclinații spre dominație globală galactică și universală la fel și în serial visau să dețină controlul absolut o metaforă la ceea ce se întâmplă dintotdeauna în acest univers al urii și al războiului trebuiau să prezinte povestea un pic mai diluat mai edulcorat asemănările cu realitatea ar fi devenit la un moment dat mai ales după 1990 supărătoare dar insistau asupra detaliilor esențiale să arate cum toți doreau Controlul pentru binele tuturor al poporului al omenirii în general absolut toți trebuiau ocrotiți de dușmani de răul din afară de boală de moarte trebuiau închiși fiecare într-o carcasă de metal fie cu formă cât de cât antropică fie reduși la esență adică numai organele interne și creierul conectat la senzori digitali clasicul creier în borcan într-o abordare cât de cât modernă adică trans-umanismul dus la extrem extermină sau elimină acestea erau sloganurile cuvintele sacre întotdeauna indiferent de limbă era o evoluție fizică mintală spirituală absolut firească direcția inevitabilă spre care evoluează orice societate mai devreme sau mai târziu cum spunea și doctorul erou era o moarte care aducea viață un sentiment profund religios sau cel puțin profund mistic emanat de textul scris într-o seară de Coriolan într-o seară de toamnă târzie sfârșit de noiembrie acum murea de râs de fiecare dată când îl auzea de fiecare dată când vedea excrețiile minții lui bolnave devenite literă de lege de evanghelie cuvântul Domnului mulțumim să trăiți domnule comandant suprem el și-a asumat rolul de textier al psihozei colective al psihozei mondiale cu voluptatea perversă a seducătorilor de minori simțea în toată ființa lui fiorul concepției și al manifestării al materializării gândurilor provenite din adâncurile purulente ale ființei lui fragment infim inform desprins din cele mai întunecate colțuri ale cosmosului acea scremere existențială care din noroi și fecale scotea aur comparație care îl scârbea de fiecare dată pe bătrânul profesor acesta îndemna întotdeauna la decență la calm la cumpătare la profesionalism la rațiune dar ultimul cuvânt îl avea Coriolan desigur doar de aceea fusese adus acolo dincolo de barierele firescului apoi comandantul acțiunii se executa pe loc ierarhia lor era destul de atipică greu de înțeles de ființele dotate cu empatie și cu un minim de inteligență o nouă zi o nouă umilință degetele lungi și osoase ale lui Coriolan unghiile vopsite negru sau roșu sau ambele alternativ întinse ca un evantai pe capul pleșuv al comandantului când făcea asta când în mod subit avea aceste porniri față de cei din jurul lui însemna era în toane bune însemna că se distra suficient cât să îi lase apoi în pace nici în biroul președintelui nu mai intra dacă era complet satisfăcut în ziua aceea premierul îl interesa mai puțin în condițiile în care se schimba destul de des în medie de două ori pe lună de fiecare dată spunea că nu îi place personajul pur și simplu mereu îl aștepta pe cel nou dar nu-l interesa niciun potențial niciun candidat nu făcea propuneri nu avea preferințe grupul lui strategic amplasat rămânea impasibil ca întotdeauna interveneau din ce în ce mai rar erau convocați numai pentru dări de seamă formale programate și lipsite de conținut rapoartele erau mereu la fel mereu preînregistrate spuneau același lucru cifre seci alese aleatoriu statistici fără sens date inventate pe loc de către un funcționar inferior zelos ceva între slugă și lacheu și vocea lipsită de intonație sau de pasiune sau de suflet a președintelui gângav tărăgăna apoi la toate posturile de televiziune prin paragrafele nonsensice mutilând cuvintele și stâlcind pronunția termenilor cei mai firești al limbii sale de împrumut în rest absolut nimic comandantul acțiunii răsufla ușurat își câștigase o zi de viață poate mai mult era și el în război într-adevăr era un război dar nu genul acela de război pe care l-ar fi preferat el adică gloanțe șuierând bombe căzând explodând bubuind în jurul lui sânge mațe fecale oase sfărâmate nici măcar războiul pe care trebuie să îl vândă fraierilor cei de la nivelul lor cel cu boala și așa mai departe în realitate era un război al nebuniei al minților bolnave știuse de la început în ce se bagă i-a convenit poziția de erou nu erou eroi să ajungă și pentru ceilalți lui îi plăcea să fie capul răutăților deoarece încă de la început știa cum se va sfârși scria clar în documentele ce i-au fost puse la dispoziție clasificate confidențiale doar pentru ochii săi ochișorii aceia mici de om rău de pedofil cum îi spuneau copiii la școală când era mic căci rima cu numele lui știa că totul se va termina cu o execuție publică evident nu i se dăduseră toate detaliile nu erau prevăzute nu aveau cum să le prevadă nu aveau cum să prezică exact ce se va întâmpla punct cu punct aveau și ei limitele lor nu aveau cum să știe că va apărea Iepurele nebun adică acel psihopat care își spunea Iepure cu pistoalele lui mereu încărcate adică Ginger Rabbit care va pune capăt spectacolului penibil practic îi va curma suferința dar nu putea să abordeze problema așa cum ar fi vrut ei nu existau oficial dacă le recunoșteau existența trebuiau să nege absolut tot istoria oficială a ultimelor milenii toate operele de ficțiune trebuiau să fie anulate cel puțin parțial ceea ce nu se putea întâmpla însuși profesorul s-ar fi dat de gol practic s-ar fi dat singur de gol de aceea personajele minore ca micul traficant le scăpau de cele mai multe ori printre degete tot așa se făcea ca glonțul care purta numele lui să-l rateze de fiecare dată și să se găsească acolo la sfârșitul timpului cu ei pe corabie pe el trebuiau să-l scoată din viața lui să audă toate discuțiile toate conversațiile pe care le purtau căci ce pot vorbi oamenii când se întorc de la sfârșitul lumii când au fost atât de aproape de sfârșitul efectiv sfârșitul material al lumii capătul universul peretele acela fizic sau metaforic dincolo de care nu mai există nimic despre ce pot vorbi o mână de oameni când sfârșitul e încă atât de aproape dar în direcție inversă doar câțiva ani lumină dar acum merg înapoi pe ce temă se pot certa ei pe o corabie care nu se știe cum străbate cosmosul lăsând în urma ei unui asteroid ocupat de rămășițele unui imperiu al răului al unuia dintre miliardele de imperii ale răului care există și care vor exista vreodată ce își pot spune ei în acele momente în afară de cât ai băut nenorocitule cum poți să spui așa ceva tu nu bei oricum tu tragi în venă pe el îl scoatem din viața lui și gata asta e merită liniște nu mântuire asta ai citit-o undeva și mie mi-a plăcut cartea acolo zice că noi câștigăm pe el îl lăsam altundeva el are cântecul lui pe el îl caută încă doctorul să nu uităm despre cine este vorba păcat că i-a furat numele i-au furat numele și reputația ne-a dat harta înainte să plece era bunicul meu spune Ginger Rabbit și-și aduce aminte de un mormânt vechi care la momentul respectiv nu mai exista la fel cum pământul nu mai exista galaxia lor colțul lor de univers în timp ce corabia cobora dinspre capătul timpului către vremuri probabil mai bune se îndepărta de vârtejul în care Tongaroki își luase adio de la ei fiecare pleca în felul lui ăsta le pocise corabia dar n-aveau cum să-i reproșeze atâta lucru s-a întors pe insula lui în cel mai rău caz nu mai puteau să-l caute asta i-a întristat cel mai mult în acel moment aveau tot timpul și spațiul la dispoziție trecut prezent viitor cu o condiție dacă făceau ce trebuiau să facă nu era cale de întoarcere fiecare cu lumea lui chiar și vagabonzii ca el și inspectorul J. Lee de la poliția NOVA undeva trebuiau să acosteze pentru totdeauna ca orice corabie asta au dat la schimb până la urmă corabia nu s-a spart odată cu sticla cioburile ei resturile ei nu vor mai fi găsite niciodată acesta este prețul va veni o vreme când timpul va sta în loc și pentru ei și pentru o clipă se vor întoarce pentru o clipă va fi pentru totdeauna vor rămâne undeva cumva pentru totdeauna asta e alegerea lor unii oricum de acolo vin alții acolo se duc clipa care durează o veșnicie clipa pe care ei și-au dorit-o dintotdeauna e suficient doar ca cineva să fure corabia sigur dar când se va mai întâmpla asta din tot ce ai văzut din tot ce ți s-a arătat până acum când s-ar mai putea întâmpla asta oriunde oricând cât timp o punem la loc oricând va veni clipa poate chiar într-un moment banal al existenței noastre tu atunci erai cu mințile pierdute nu ne-ai văzut dormeai poate va fi un moment și mai banal decât acela poate suntem la masă ieșim undeva în pauza de prânz și deodată timpul se oprește suntem cu furculițele ridicate spre gură vedem fiecare ce se află în vârful furculiței proprii dar și în ale celorlalți vedem exact în acel moment prânzul dezgolit cum i se mai spune the naked lunch festinul nud exact cum l-ai descris în acel moment ne vom revedea sigur nu exclud această posibilitate trebuie să o țin minte cum ai zis prânzul dezgolit furculița stai să notez între timp miliardarul se ridică și vine spre ei domnilor a fost o plăcere acum văd cât e de înalt cât e de masiv bine făcut pe lângă el pistolarul care la momentul respectiv devenise fostul pistolar căci lăsase armele și masca pe asteroid era chiar gras și scund mic și îndesat exact cum nu îi plăcea să i se zică miliardarul cu capul pansat le întinde mâna v-am auzit există deci șansa să ne revedem oricând pe mine să nu vă bazați se aude din spate valetul său care strânge trusa de prim ajutor cu toții suntem aici acum așa vom fi pentru totdeauna dar știți timpul cu timpul așa cum îl înțelegeți voi lucrurile stau altfel ca de obicei J. Lee profita de ocazie să le emită teoriile lui care din păcate se dovediseră a fi adevărate cu totul adevărate cu timpul nu e de glumit nu te joci cu timpul totul respectă regulile timpului timpul trece orice ține de timp trece zicem nu ne mai vedem niciodată dar niciodată se aplică numai timpului iar când timpul nu mai există niciodată la fel ca și întotdeauna nu mai există la fel cum nu mai există eternitatea nici nimicul de aceea nemurirea e o minciună să trăiești veșnic ce porcărie dar veșnicia înseamnă tot timp ce va fi când nu va mai fi timp înțelegeți Coriolan de exemplu el stăpânea adică stăpânește dacă mă înțelegeți călătoria în timp tehnicile acelea bizare orgasm-moarte cam ce făceau și băieții noștri prietenul nostru care a rămas acolo știe mai bine în fine a sărit Coriolan dintr-o epocă în alta știa foarte bine cum să se joace cu timpul fusese învățat dar el nu înțelegea timpul pentru el era mult prea clar mult prea limpede totul se rezuma la t1 t2 t3 și așa mai departe puncte pe o linie dreaptă între care putea sări după bunul lui plac dar asta însemna că nu acceptă și nu are cum să accepte ceva numit s1 s2 s3 ați înțeles în alte părți ale punții se purtau alte discuții la fel de serioase oamenii de regulă se înțeleg simt într-un fel sau altul că e vorba de un final chiar dacă nu au ajuns la nivelul să fie iertați când finalul va fi definitiv și irecuperabil dar nu și pentru ei liniște nu mântuire nu vor avea parte niciodată de asta cartea se poate deschide întotdeauna la orice pagină este irelevant căpitanul va fura mereu corabia furculița va înțepeni în timp până când friptura se va răci de tot și ei vor fi tot acolo asta a fost înțelegerea dar nu înseamnă că nu pot să sară dintr-un loc în altul dintr-un timp în altul pot nimeri și pandemia de la începutul secolului XXI ce fantezie cel mai mult îi distrează pe cei care vin din viitor alții pur și simplu nu înțeleg în universul lor nu a existat adică în modul în care văd ei universul din punctul în care se află pandemia de la începutul secolului XXI nu a existat nu există și nici nu va exista niciodată Tongaroki era altfel el și-a dorit dintotdeauna să se întoarcă să vadă de la distanță plaja țărmul soarele cum răsare de dincolo de stânci să o vadă acolo în locul statuii pe care a făcut-o cu mâinile lui să fie ea cea reală ea cea dintotdeauna a văzut totul în fața ochilor a văzut valurile oceanului valurile cosmosului același lucru se va întoarce sigur se va întoarce printre primele lucruri pe care le-a înțeles când a atins vârtejul spațio-temporal primele lucruri care i-au revenit în minte sigur țărmul sigur va ajunge acasă unde va fi și ea dar acesta nu este sfârșitul la fel cum și cei de pe corabie știu foarte bine că sfârșitul nu e pentru cei asemenea lor va veni o vreme dar nu vrea să se gândească la asta pluta tremură sub picioare simte oceanul ca un animal viu oceanul adevărat cel de apă de care îi era dor oceanul lui ce va fi peste o mie de ani ce va fi peste două mii deja știe dar nu vrea să recunoască acesta nu e sfârșitul va veni o vreme va veni războiul care nu are sfârșit nu pentru ei acum nu este momentul se lasă așteptat sau așteptată în funcție de cine privește lucrurile oricum locul lui e asigurat nu are cum să îi scape de asta se teme cel mai mult dar nu acum când pluta lunecă spre casă undeva la cealaltă margine a timpului un fost pistolar nebun se gândește la el și la inspectorul J. Lee îi aruncă pe o foaie de hârtie literele acelea pe care abia reușise să le înțeleagă se gândește la el asta îi e suficient acum se gândește la el și varsă o lacrimă în acest fel nu va muri niciodată așa le-a fost înțelegerea totul în afară de moarte totul îi va atinge vor cunoaște totul în afară de moarte un perete dincolo de care ei nu pot să treacă era secretul lor cei puțini cei câțiva strânși în jurul pistolarului sau chiar în jurul lui fiecare aruncați într-un alt timp care în jurul mormântului din anul 2666 cu ajutorul prietenilor lor de peste ani de peste țărmuri pustii vor ajunge împreună să facă ceva exact ce niciunul nu știa dar nu putea face singur vor răspunde la chemare se vor vedea pentru prima dată se știau dintotdeauna așa cum dintotdeauna corabia îi aștepta la marginea timpului așa cum dintotdeauna glonțul ultimul cartuș rămas pe țeavă avea să-i penetreze jugulara profesorului și acesta avea să cadă în genunchi și să ceară iertare și atunci Tongaroki știa că el trebuie să iasă din scenă era indicația tacită pe care se aștepta dintotdeauna să o primească știa fără să-i fi spus cineva vreodată ca multe dintre acele lucruri ca întâlnirea cu inspectorul J. Lee din Paris 1959 anul era acela dar după ce calendar și clădirile încep să apară la întâmplare în jurul lui unele cresc altele cad oamenii se mișcă cu o viteză pe care nu o înțelege din ce în ce mai repede la un moment dat totul se petrece mult prea repede pentru el aproape la întâmplare înainte și înapoi în timp până când cineva parcă îi pune piedică dar în același timp îl ține să nu cadă și îi dă o haină pune-ți asta pe tine să nu atragi atenția două automobile trec în viteză pe lângă el mirosul este neplăcut este prima dată în viața lui când simte așa ceva adică gaze de eșapament același cineva pe care nu îl vede pentru că lumina este prea puternică o siluetă întunecată ca o umbră subțire îl invită să ia loc la masa mică și rotundă în jur numai bărbați în cămăși albe și veste negre politicoși cu toată lumea le aduc tot felul de lucruri ce trebuie să înțelegi e că sunt peste tot ei nu pot să existe în aceeași dimensiune cu noi ei pot fi oricine oriunde oricând se pot folosi de orice corp nu contează viu sau mort același lucru pentru ei cuvintele răsună acum prima dată a doua oară a treia oară și așa mai departe până la infinit așa se simte nemurirea ceva ce se repetă la nesfârșit îl aude pe artist acum cum strigă corps en roche du volcan et les yeux en sel de l’océan dar parcă e în altă limbă și asta în timp ce celălalt personaj notează cuvânt cu cuvânt fără să mai traducă în limba lui peste vremuri alții vor cânta despre aceste lucruri sigur dar își va aminti să sape în piatră aceleași amintiri la fel de vii și după mii și mii de ani pentru cei care văzându-le să-și amintească prietenul lui nu era atât de sigur el scrisese niște lucruri înainte îi arătase semnele dar pentru cine pentru când ce vremuri vor urma cine va duce mai departe tot ce au făcut ei asta era întrebarea vom merge mai departe sau vom rămâne aici pentru totdeauna în cuvinte în piatră în metal peste ani îi va mai păsa cuiva aceasta este întrebarea justă legitimă pentru ei necunoscători ai viitorului ignoranți în ceea ce privește legile destinului posibil mai puțin posibil mai posibil decât altele imposibil absolut cert toate aceste variante se pierdeau una prin alta erau întrepătrunse cine găsea momentul cheie nodul primordial stăpânea timpul și universul o altă minciună pe care cei de la Control o lansau în acele vremuri când Coriolan țopăia vesel pe masă împrăștiind hârtii oficiale către colegii săi sau ce or fi fost ei subalterni membri ai comitetului sau înaltului comitet de urgență care se ocupa de toate problemele aferente pandemiei aferente statului aferente stării de excepție perpetue excepție devenită regulă devenită dogmă toate regulile aferente existenței umane era vesel pentru că găsise ceea ce îl interesa ținea în mână poza alb negru o copie ce-i drept dar o copie foarte fidelă găsise ceea ce căuta de foarte mult timp știa că nu mai poate dura mult deja pe străzi bandele începuseră să facă prăpăd medicii erau scoși cu forța din spitale uneori din operații de cele mai multe ori din număratul banilor din raporturi sexuale în toalete insalubre din săli de așteptare clandestine vedem un desant spectaculos n-aveau timp nici să se dezmeticească să-și tragă pantalonii la loc se trezeau direct în stradă bruscați loviți aruncați într-o dubă și duși undeva la marginea orașului pe câmp aceasta era metoda obișnuită pe câmp unde era torturați și uciși într-un final unele bande precum wild boys îi violau înainte sau cel puțin așa se zvonise era cert însă că se semnau cu cuțitul pe corpul lor doctorul erou a fost doar începutul doar un exemplu o amenințare din păcate autoritățile sau ce mai rămăsese din ele nu i-au luat în seamă nu i-au luat în serios așa că ei au continuat și-au amplificat acțiunile poliția forțele de ordine în general absolut incompetente absolut impotente nicio soluție nicio urmă interdicțiile de circulație au continuat au fost impuse altele mai absurde corespunzătoare nivelului ridicat de pericol al pandemiei apar numeroase victime colaterale precum micul traficant dar cine mai are norocul lui norocul de a fi la locul potrivit la momentul potrivit numai ca să fie salvat din sanatoriu odată cu un personaj mult mai important avea și el misiunea lui dar pentru el lucrurile nu aveau aceeași noimă timpul nu funcționa liniar azi era în 1959 apoi era în 2019 1799 2666 2112 și așa mai departe tocmai s-a pomenit pe corabie și el nici nu știa nici măcar ce-i aia o corabie la fel cum Coriolan țopăie pe masă și împrăștie hârtiile oficiale comitetului de lucru pentru siguranța pandemică a țării sigur așa i-au spus cu binecuvântarea președintelui nimic nu se face fără acordul lui e conștient de ce va urma dar se bucură este apogeul carierei sale este tot de și-a dorit vreodată măcar soția lui să trăiască sigur ea va trăi unde cum nu puteți afla e pentru binele dumneavoastră pentru siguranța dumneavoastră și a dânsei mai ales a dânsei din păcate va fi necesar înțeleg este necesar da la un moment dat imperativ necesar asta e viața asta e soarta noastră a președinților destinul oamenilor măreți și Coriolan tot țopăie în timp ce ușa se lipește de perete și o voce strigă STAI POLIȚIA NOVA NU MIȘCĂ NIMENI doi indivizi îmbrăcați identic intră fiecare pe câte o ușă fiecare ține un revolver unul dintre ei este inspectorul J. Lee ușor de recunoscut pentru că poartă ochelari celălalt seamănă cu un comisar de poliție interbelic cu alură de actor de cinema sau de mare regizor cu gesturi teatrale bine studiate Coriolan se oprește ridică mâinile scapă fotografia care cade cu fața în jos parcă dinadins ca să nu vedem despre ce era vorba unul intre ei trage poate amândoi oricum au fost mai mult de două cartușe Coriolan primește un al treilea ochi între cei doi mici și răi unul și mai mic și mai rău decât ceilalți dar care joacă un rol simbolic mult mai important se prăbușește ca o marionetă cu firele tăiate mai întâi se flexează genunchii apoi șoldurile și într-un final se prăbușește și trunchiul capul lovește masa cade pe o foaie albă un firicel de sânge adaugă o notă de culoare e mort nenorocitul măcar de data asta știu cu siguranță au mai fost tentative au mai încercat știu foarte bine cum le-a scăpat printre degete de fiecare dată a fost nevoie să intervină iar și iar până să reușească de fiecare dată Ginger Rabbit acționase emoțional l-a bătut bine l-a interogat i-a spart mandibula i-a smuls unghiile i-a tăiat degetele dar i-au crescut la loc și-a pus dinți și un nas nou și a scăpat prin canalizare practic s-a aruncat în WC și a tras apa după el curaj orb să sari în WC după ce Tongaroki a stat închis acolo o jumătate de oră cel puțin nu a fost plăcut dar pentru oameni ca Eusebie Coriolan granița dintre plăcut și neplăcut e mult mai flexibilă decât în cazul celor așa-zis normali acum ceilalți de la masă cei oficial numiți într-un fel sau altul comitetul au rămas imobili bărbați aproape identici o imagine care creează un oarecare disconfort aproape fizic costume negre capete pleșuve cei doi din ușă se apropie o mână înmănușată pe chelia proeminentă a celui mai apropiat dintre membrii comitetului o smulgere bruscă era evident o mască de cauciuc dedesubt o maimuță păroasă un babuin care rânjește cu dinții lui strâmbi în total peste zece babuini deghizați în specialiști în experți înalte oficialități publice pandemice științifice sau ce-or fi fost mai mult de zece babuini dacă nu erau de fapt mandrili ajunși stăpâni peste destinul unei țări unei lumi întregi autorii politicilor de genul stați acasă sunt doar un om textieri alături de Coriolan în calitate de coautor parțial asumat al scenariului cu doctorul erou săracul chiar nu-și merita soarta dar i se urcase oricum la cap chiar se credea doctor când el nici nu știa să citească termometrul el și 90% din sistemul medical nu aceasta era problema el a fost ales de degenerații ăștia și pus cap de afiș sau de display electronic și-a asumat să plătească cu Ceaușescu nu a fost la fel inginerul V. Dima zace acum mort dar cine știe ce formă va avea în viitor se respectă același scenariu dumneata ar trebui să știi cel mai bine n-ajungem nicăieri dacă ne certăm a murit pentru moment ce facem cu maimuțele facem un nou guvern mai bine la zoo acolo e locul lor și hai și încarcă zece-cinșpe babuini în duba ministerului parcată în față la volan unul dintre câinii de diamant lucrăm cu ei acuma wild boys sunt în misiune câinele rânjește dinții lucesc în întuneric nu dinții lui asta e clar i-a îmbrăcat în imitații de diamant de unde și numele mai degrabă hiene la cum râde și râdea în continuare în timp ce duba se pierdea în noapte în timp ce paznicii abia treziți din anestezie câinii lucrează curat nu ucid direct ca alții anunțau prin stație că a avut loc un atentat la minister la cel mai important minister al patriei la cel mai important organ al statului consilierul președintelui e mort comisia de specialitate răpită comitetul de urgență a dispărut au fost răpiți toți zece-cincisprezece câți or fi fost ce facem cu documentele compromițătoare presa nu trebuie să afle niciodată nu trebuie să vadă acele fotografii alb negru cu copii minori abia puberi băieți și fetițe care întrețin raporturi sexuale adică se fut ca să pricepeți și voi dar să nu scrieți asta în rechizitoriu idioților în toate felurile posibile băieți cu fetițe băieți cu băieți fetițe cu fetițe toți la un loc în toate felurile ca în filmele porno o orgie cu copii cine ar fi putut să facă așa ceva sigur nu sunt trucate dar sunt foarte vechi la laborator vor arăta că sunt într-adevăr autentice sunt cadre extrase dintr-un film făcut undeva între 1960 și 1980 tras pe pelicula specifică pe care o găsești numai la două studiouri de la noi din țară o foloseau toți pe atunci era preferata regizorului marele regizor știți voi ăla care a dispărut subit acum mult timp făcea filme istorice de la o greșeală stupidă i s-a tras a tras sunetul greșit peste un film trebuia să fie ceva istoric cu Mihai Viteazu sau Ștefan cel Mare sau Vasile Luca și el a băgat adică poate sunetistul dracu’ mai știe acum coloana sonoră din al doilea război mondial sau din alea cu comisarul trăgeau cu săgeți și se auzeau rafale de mitralieră și așa mai departe scenele erau montate aiurea adică era un scop ascuns acolo aveau ele un sens dar nu arătau ce trebuie unele se repetau altele erau puse invers de exemplu bătălia începea cu mii de morți pe câmp apoi înviau unul câte unul își luau o bardă în cap și se întorceau veseli acasă a fost un dezastru o gafă monumentală până să-și dea seama cineva filmul s-a distribuit peste tot în țară când s-a auzit sus tovarășul a făcut o criză l-a trimis personal pe Dima la cinema ăsta a adormit acolo o zi întreagă s-au dus după regizor l-au căutat tovarășii de la securitate dar dispăruse nu numai că dispăruse dar nimeni nu știa nimic de el de parcă n-ar fi existat niciodată nu-l mai cunoștea nimeni până la urmă s-a mușamalizat tot cică ar mai fi copii după film pe vremea aia încă mai mergeau la țară cu caravana cinematografică și printre alte porcării cu partidul cu colectivizarea era și asta țăranii nu pricepeau oricum nimic n-au înțeles ei mare lucru din filmele obișnuite este posibil să fi băgat inclusiv și partea alb-negru asta cu orgia cu copii îți dai seama o comoară ne umplem de bani e veche ăștia cât au acum 50 de ani pe puțin oare mai trăiesc sau i-au belit cum se face în filmele snuff porn acolo unde și îți arată că îi omoară aici nu știm cum e poate doar atât se fut și atât cum să zici așa ceva sunt copii ce minte bolnavă una dintre cele mai luminate minți ale partidului inginerul V. Dima limba lui nu ajungea decât în urechea tovarășului culmea nu și în cur ca limbile majorității celor din jurul lui doar în ureche picura otrava pe care o secreta pe post de salivă încet picătură cu picătură marile proiecte marile șantiere avea și el păcatele lui tolerate de regim până la urmă nu făcea rău nimănui o mică plăcere vinovată dar oameni suntem chiar și Dima e om cu tot cu capul lui pletos ca Chivu Stoica și Dima moare o dată de două ori de trei ori și iar și iar sub alte și alte nume e tras în țeapă tras pe roată jupuit de viu hăcuit făcut bucăți și dat la câini pistolarul îl omoară în pumni cum se spune îi sparge toți dinții îi smulge unghiile îi taie degetele și nenorocitul scapă de fiecare dată de fiecare dată adună oameni pune ceva la cale șantajează terorizează în continuare totul în numele stăpânilor lui din alte lumi totul în numele unui scop unui ideal care sincer lui îi cam scapă el face totul pentru că îi place să facă totul îi place să fie totul să i se plece la picioare cei puternici cei care se cred deasupra tuturor îi pupă mână îi pupă bocancii care mai de care mai bizari îi umilește îi batjocorește în public se ascunde în spatele unei funcții oficiale de fiecare dată e ahtiat după funcții era șambelanul lui Henric al VIII-lea într-o vreme practic îi ținea oala de noapte i-o golea mai ales în ultimele zile când era bolnav când nu făcea decât o zeamă galbenă cu miros pestilențial indiferent de orificiul pe care o scotea el a folosit-o apoi ca alifie miraculoasă care vindeca toate bolile dacă te dădeai pe limbă cu ea de trei ori pe zi a avut un succes nemaipomenit din tot strânsese în ultima săptămână de viață a regelui un milion de lire efectiv un milion de lire de aur numărate bucată cu bucată îi luase o aproape lună pentru că era și leneș foarte comod și nu avea încredere în nimeni altcineva un om în conflict permanent din inerție își alesese un nume tâmpit tocmai ca să-i facă pe alții să râdă și pentru asta să-i pedepsească să-i abuzeze Eusebie Coriolan nici măcar Eusebiu folosea forma arhaică de mult uitată Eusebie norocul președintelui că funcționa mai lent astfel încât inteligența limitată nu-i permitea să proceseze prea repede informația se baza pe consilieri și în situațiile de criză numărul acestora creștea exponențial omul potrivit la locul potrivit ca întotdeauna oferta era de nerefuzat pentru oricine ar fi fost în locul lui planul era bine pus la punct era bătut în cuie și nu se acceptau excepții sau derogări era o ocazie unică în viață în istorie în eternitate nu se intra nu pe ușa din dos ca alții he he he când auzea de ușa din dos Coriolan chicotea apleacă-te băiețel și arată-ne ce ai tu mai frumos în fruntea comitetului de zece-cincisprezece maimuțe păduchioase babuini sau macaci sau mandrili deghizați în specialiști sobri tăcuți cufundați în gânduri alegea protagoniștii farsei eroii măreței farse pe care avea să-i facă bogați și celebri cel puțin pe unii dintre ei adică pe cei care îi supraviețuiau dar cauza este dintre cele mai nobile dintre cele mai mărețe care ne-au fost date până acum căcat și mă scuzați că spun căcat în fața dumneavoastră este chiar cauza supremă a umanității față de ea visul de aur al omenirii sau chiar arta regală sunt cum să vă spun de șters la cur și mă scuzați că spun cur în fața dumneavoastră și își prinde în piept ecusonul acum sunt omul dumneavoastră vom face împreună lucruri mărețe era în aceeași seară când profesorul descoperise cartea prăfuită și studia cu groază gravurile și reproducerile uneori stângace Mihai Viteazul regele sălbaticilor cow-boy-ul pirații și începea se înțeleagă forțele care se puneau în mișcare odată cu narațiunea pandemică odată cu toate preînregistrările lui deja era prea târziu nu mai avea de ales nici el nici ceilalți era târziu și plângea în pumni și nu putea să adoarmă tot ce avea să se întâmple se întâmpla deja se întâmplase deja de atâtea ori de mii de ani era bătrân voia să uite pentru cei ca el nu există iertare sau mântuire nici măcar odihnă și de odihnă avea el nevoie în acele momente găsise chiar și o imagine cu Isus Cristos singura pe care nu o putea privi mai mult de 2–3 secunde chipul era prea familiar era prea aproape imaginea clasică cu coroana de spini mantia purpurie trebuia evident să intuiască culoarea și trestia în mână pusă în batjocură ca un sceptru toate din imaginația limitată a artiștilor din epocă dar uneori surprindeau adevărurile dureroase adevărurile care răzbeau dincolo de timp și spațiu sigur soldații romani din spate erau complet anacronici în armura lor florentină greoaie în contradicție flagrantă cu ipostazele în care erau puși cel din stânga era evident cunoștința lui veche inspectorul J. Lee pe el nu avea cum să îl uite ratatul de la poliția NOVA asasinul narcomanul pederastul perversul degeneratul călătorul în timp mai degrabă naufragiatul în timp implicat și el în orice porcărie ca întotdeauna el care ar fi trebuit să fie mort îngropat de viu mâncat de viermi de atâtea ori care acum nu era decât un impostor un plagiator nenorocit dator vândut băncilor cămătarilor galactici evreilor masonilor reptilienilor tuturor până să vină pandemia o să ajungă pe drumuri o să moară de foame legat dus internat gata destinul lui poate fi oprit cu puțin efort data viitoare pagina va arăta diferit și își va putea privi din nou Mântuitorul în ochi fără acea strângere de inimă ceea ce știm că nu se va întâmpla căci acel ratat acel rebut uman va ajunge pe mâinile băieților sălbatici wild boys și traiectoria lui va fi schimbată definitiv ca a tuturor de altfel în ciuda inteligenței sale profesorul nu avea și calități de clarvăzător suntem mulți care am scăpat printre degetele lui lovite mult prea devreme de artrită reumatoidă dar deși nu e frumos nu e etic uneori e plăcut să te bucuri de răul altuia mai ales de răul celor răi o teorie dezbătută și întoarsă pe toate părțile din cele mai vechi timpuri în mod inutil în mod absolut steril fără rezultat cât timp facem împărțeala mult prea radicală între cei buni și cei răi fiecare cu un set de reguli proprii total opuse față de ale celorlalți povestea până la urmă e poveste e ficțiune e MITOLOGIE iar cuvintele sunt doar cuvinte și sunt tot ce am la îndemână e absurd să pretindem că sunt cuvinte rele și cuvinte bune facem abstracție de ceea ce reprezintă fiecare ce se ascunde în spatele cuvintelor adică faptul că pot să folosesc cuvinte ca arme mortale arme albe dar mortale care taie în carne vie la fel cum ceilalți au făcut-o înainte încă de la începutul conflictului vrem nu vrem acesta este un război nici pe departe etern permanent dar război conflict declarat între două părți implicate mereu aceleași două părți deși rolurile se pot inversa se pot schimba între ele nu vorbesc de trădare aici nu despre asta este vorba ci despre imposibilitatea de a determina de partea cui e fiecare de a determina cine are dreptate și cine nu cel mai absurd obiectiv o idee care în lumea noastră nu își are rostul orice armă este permisă și acesta este cel mai important lucru nu am pistoale ca Ginger Rabbit sau sabie ascunsă în baston ca inspectorul J. Lee sunt prea puțin înzestrat în ceea ce privește o abordare fizică a problemei dar mintea mea zic eu funcționează și este îndreptată în direcția corectă orice ar însemna acest lucru orice tentativă de logică orice încercare de a pune lucrurile în ordine trebuie evitată tocmai de aceea nici nu încerc să reproduc întâmplările într-o ordine oarecum cronologică nu are niciun sens la fel cum în general nu are niciun sens relatarea istoriei în ordinea în care ni se spune că s-au petrecut faptele pe care le cunoaștem sau credem că le cunoaștem asta ține tot de control ține tot de explicarea realității într-o ordine care să pară firească naturală un dat când de fapt nu este decât o masă amorfă de întâmplări ce se petrec simultan niciunul nu constituie cauza celuilalt dar e oarecum amuzantă munca unora de a le găsi legături de cauzalitate de a le corela cumva și cea mai simplă corelație e cea liniar-cauzală de a le pune unul după celălalt când de fapt se petrec simultan și nu dau socoteală nimănui pentru aspectele ce par să nu se lege detaliile flagrante ce țin de haosul normal al realității și care pentru control constituie și mereu va constitui cea mai mare problemă de aceea explicațiile ulterioare lămuririle notele de subsol notele finale care uneori depășesc cantitativ textul propriu-zis nu fac decât să strice să altereze au mereu o influență negativă o corupere a intenției originale a realității tocmai de aceea de dragul realității nu veți găsi aici explicații justificări argumente o crimă mai mare decât aceasta în relatarea unor evenimente ce se pretind a fi reale ca o paranteză fie spus nu există alt fel de evenimente toate se pretind a fi reale unele câștigă încrederea majorității altele nu e relativ simplu dacă înțelegem că toată această punere în ordine punere în scenă ține de Control tot ce înseamnă înșiruirea cauză efect e doar o invenție realitatea e mult mai dură mult mai crudă decât vor ei să pară decât pot ei să înțeleagă mintea lor funcționează simplist după o topică anume care nu acceptă nici cea mai mică excepție de ce avem fraze fixe formule ritualice în documente oficiale în legi în acte în lucrările științifice de ce se elimină orice contribuție originală nu de dragul unei rigori nu pentru că așa trebuie nu pentru claritate nu pentru a fi mai bine transmise și înțelese ci pentru că mintea celor care se coboară la nivelul de a concepe asemenea lucruri nu funcționează altfel ei chiar vorbesc așa au formule standard de raționament transpuse în cuvinte pe care le emit fără să gândească ca să-și dea un aer de superioritate ca să se pretindă diferiți ca să-și creeze un statut superior celorlalți să se impună în fața lor îi spun ritual îi spun procedură îi spun reguli îi spun porunci divine legi ale fizicii și nu se poate altfel elimină orice posibilitate ca lumea să funcționeze altfel decât după formele lor fixe extrem de contagioase care se propagă de la un individ la altul de la o generație la alta ca o infecție ca un virus și tocmai cunoașterea acestora cunoașterea că acestea există conferă un statut special intri în altă categorie când știi să le repeți la perfecțiune sau aproape de perfecțiune nu că ar conta nimeni nu le cunoaște într-adevăr este metoda standard de prelucrare cea mai obișnuită metodă de inoculare a virusului căruia îi spunem Control începe din școală și continuă pentru tot restul vieții când credeai că ai scăpat apare din nou și din nou într-o formă diferită un aspect exterior care atrage dar este de fapt același lucru cu cât urmărești recunoașterea integrarea în grup sau în anumite grupuri în cercuri din ce în ce mai înalte și mai strâmte rețeta e aceeași Controlul nu lucrează cu subtilități structura e aceeași a b c 1 2 3 început cuprins încheiere întrebare răspuns cauză efect trepte indicate foarte clar uneori și uniforme pe măsură costumații corespunzătoare tocmai de aceea povestea trebuie să urmeze cât de mult posibil realitatea și realitatea trebuie să urmeze îndeaproape povestea detaliile inutile inventate ulterior nu au ce căuta aici nu contează de ce apar anumite persoane de ce apar numai o dată de ce uităm de ele sau altele se ivesc brusc în narațiune de parcă ar fi fost acolo dintotdeauna implicate în ordinea evenimentelor nu contează și nu a contat niciodată planul este și a fost mereu în desfășurare indiferent de formă de exemplu pandemia a existat dintotdeauna nu contează unde am oprit puțin cursul evenimentelor pentru a identifica punctual faptele și persoanele putea să fie absolut oriunde adică oricând ca un disc care se rotește sub acul de pick-up dacă îl atingi cu degetul absolut aleatoriu cu ochii închiși se oprește pentru câteva clipe și apoi muzica continuă ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat nu necesită explicații suplimentare nu se impune o justificare nu este nevoie să spunem de ce se întâmplă una sau de ce nu se întâmpla alta în viață nu există note de subsol paranteze indici de final de ce ar exista în transpunerea acesteia în cuvinte în armele dușmanului practic dar adaptate necesităților noastre adaptate adevărului și nu scopurilor lui malefice să nu uităm că și cuvintele au limitele lor cuvintele au o viață a lor proprie sunt organisme vii și foarte periculoase într-adevăr dar și cel mai sadic cel mai crud animal sângerează când e lovit la fel și cuvintele dacă nu le poți transforma în veritabile arme dacă nu pot fi întoarse împotriva dușmanului atunci pot fi lovite rănite ucise chiar ai văzut vreodată un cuvânt care sângerează care își dă ultima suflare care devine hoit putrezește și muștele roiesc în jurul lui și se împute și miroase oribil de fiecare dată când cineva neavizat sau pur și simplu inconștient îl folosește este adevărat cuvintele au o viață a lor cuvintele sângerează cuvintele pot fi distruse atenție nu interzise nu arestate nu incriminate pentru simpla lor existență asta numai mințile bolnave o pot concepe mințile debile care cer cenzură mințile care nu acceptă că inversul lor poate exista cum s-a întâmplat cu premierul acel premier din vremuri imemorabile devenit la fel de celebru ca și ciuma neagră care a declarat la o conferință de presă nefericită că oricine îl contrazice este criminal s-a declarat infailibil în materie de pandemie o ispravă demnă de mintea perversă a lui Coriolan sau a echivalentului său franțuzesc M. & Mme. Macron dar nici măcar acolo nu s-a ajuns la o asemenea josnicie ei au experiența lui Bonaparte și a altor demenți de atunci nu mai lasă orice degenerat să aibă inițiativă politică deci pe asta cu terorismul de opinie imbecilul o gândise singur-singurel în mintea lui bolnavă și imediat adulatorii și activiștii au început să juiseze în grup căci și ultimii oameni au adulatorii lor asta e clar oricine are un cerc mai mic sau mai mare de fideli de fedaykini inclusiv premierul și îi recunoșteai imediat pe stradă după petele din dreptul șlițurilor toți aveau orgasm spontan ejaculau subit când auzeau ce îi poate mintea să divagheze evident era genul de om care atrăgea numai bărbați femeile erau dezgustate de el bine nici gusturile lor nu erau chiar cele mai decente în condițiile în care multe îl credeau pe doctorul erou bărbat atrăgător sau chiar pe ministrul de resort sau pe președinte să-l fi văzut pe Coriolan și el trezea aceleași pasiuni ca și alt product al său în timpurile revoluției din decembrie dar asta e altă poveste unul dintre fani s-a filmat și s-a încărcat pe toate platformele posibile ejaculând de fiecare dată când ascultă discursul premierului anunța mândru că încă din 2008 de când era copil care îți descoperise precoce sexualitate se masturba la poza lui de tânăr membru de partid dar cuvintele și înțelepciunea lui îl făceau acum să juiseze subit era în delir era epuizat după două ore de live pe toate platformele de propagandă a fost ridicat cu ambulanța și dus direct la terapie intensivă unde a și murit la scurt timp evident era infectat cu virusul cel parșiv o nouă victimă a pandemiei necruțătoare deci s-a considerat că a căzut la datorie evident și cuvintele lui oricât de iresponsabile răneau și puteau fi rănite puteau fi hăcuite înjunghiate lăsate să sângereze până la moarte o moarte nedemnă la fel de nedemnă ca și cel care le-a emis dar el mai avea multe lucruri rele de făcut până când îi va veni rândul să fie tăiat de pe lista lui Coriolan alături de președinte de foștii premieri de miniștri și alte așa-numite personalități care s-au sacrificat pentru cauza cea nobilă cauza cea mare în baza legislației adoptate în regim de urgență inspectorul J. Lee care nu era încă agent NOVA ajunge la sanatoriu împreună cu micul traficant dar nu se recunosc reciproc deși nu este prima dată când au să se întâlnească nici pe departe dar asta e istoria nu e liniară deci nici evenimentele ce se petrec într-o anumită ordine nu trebuie să credem că evoluează de la cauză la efect în același timp putem găsi și explicații simple banale de om prost de genul nu i-a văzut prea bine fața de la distanță era prea întuneric sau invers era prea multă lumină îl orbea sau l-a văzut doar din spate sau avea pălăria pe ochi sau s-a pierdut prea repede în mulțime și așa mai departe Tongaroki era acolo și ar fi putut confirma dar avea alte lucruri mult mai bune de făcut banda lui deja dobândise notorietate erau considerați cei mai sadici dintre teroriști dar câinii de diamant erau mai perverși decât ei mult mai creativi în acest sens puseseră pe picioare o rețea de prostituate care erau de fapt băieți travestiți pe care îi infiltrau printre demnitari și responsabili cu pandemia în definitiv mulți dintre ei erau oricum atrași de băieți sau dacă nu erau după câteva minute în prezența lui Coriolan erau convertiți sumar la plăcerile contra naturii cum li se spunea deși nu era nimic nenatural la ele spre deosebire de multe alte lucruri pe care le făcuseră în acea perioadă precum declararea stării de pandemie regimul totalitar moartea dinaintea morții din discursul doctorului erou faptul că se delectau cu fundul unui băiat sau cu un băiat în fundul lor era cea mai mică problemă uneori găseau și fete cu înclinații contra naturii dar ele erau mult mai greu de satisfăcut anatomic vorbind în ciuda reputației pe care fiecare și-o asuma în parte de mare cuceritor de Don Juan anatomia feminină îi depășea îi complexa într-atât încât își căutau alinarea în similitudine în ceea ce le era cunoscut în mirosuri în fese păroase în testicule transpirate și falusuri în erecție care îi împroșcau pe față pe ochi în gură cu lichidul familiar la fel de plăcut și plin de nostalgie ca laptele matern aici interveneau băieții organizației subversive cunoscută sub numele de câinii de diamant care îi seduceau și apoi în șantajau cu înregistrări sau cu filmări sau cel puțin cu fotografii în care ei adoptau poziții compromițătoare vorba vine poziții ei oricum preferau mai multe cu cât erau mai importanți în stat mai puternici cu atât preferau să fie dominați sau mai degrabă so-domin(z)ați cum glumeau între ei câinii nu erau vreun ministru să le fi scăpat îi vedeau la reuniunile oficiale cele care se mai organizau în persoană în definitiv regulile erau reguli și pentru ei dar din când în când mai mergea o bucată de pulă exact așa spuneau o bucată de pulă într-o înregistrare audio surprinsă în toaletele parlamentului doi deputați își împărtășeau experiențele lucrurile probabil ar fi degenerat spre ceva mai frumos dacă nu ar fi intrat brutal femeia de serviciu o femeie la rândul ei brutală cu o găleată plină cu zoaie într-o mână și un mop murdar în cealaltă cu masca îndesată undeva între bărbia dublă și gușă ce faceți aicea mă nenorociților voi vă futeți în cur mă o prezumție oarecum exagerată și contrară realității în condițiile în care reprezentantul puterii stătea în genunchi și tocmai îi trăsese șlițul reprezentantului opoziției dar femeia știa un singur lucru futu-vă-n cur să vă fut de poponari și îi lovea cu mopul o dată de două ori de trei ori pozele ajungeau pe internet în mai puțin de treizeci de secunde era delir presa străină militantă deja ridica steagurile în curcubeu discriminare era strigătul de luptă discriminare în timp ce realizatorii cădeau pe jos de râs în studiourile televiziunilor de știri afiliate CNN BBC CNBC ABC se reluau imaginile de la cap la coadă și de la coadă la cap schimbau coloana sonoră puneau muzica de la Benny Hill sau Brokeback Mountain după caz în funcție de platforma sau programul pe care era distribuită înregistrarea râsetul spectatorilor se auzea și de pe Lună în timp ce camioneta gonea prin orașul pustiu supus restricțiilor pandemice ca perversiuni sexuale ajunge repede la o locație necunoscută și Coriolan este dat jos ca un sac de cartofi este efectiv băgat într-un sac de pânză aspră ca de cartofi s-au chinuit să-l bage acolo comisarul și inspectorul J. Lee pentru că vorbea prea mult și îi plictisea deja ajunsese la bancurile cu Bulă se părea că tot el a fost eminența cenușie din spatele acestora la care numai babuinii râdeau ei oricum au rămas în dubă trebuiau să-i tranchilizeze înainte dar n-au mai fost timp trebuiau să îl aducă într-o singură bucată așa că au preferat să-l lege și să-l bage în sac e pus pe un scaun sub un bec chior lumina îl orbește nu vede pe nimeni în jur chicotește din când în când să nu greșească și de data asta la sfârșit trebuia spânzurat sfârtecat nu-l mai scăpați din ochi că iar fuge Ginger Rabbit se contrazicea ca de obicei pe de o parte intervenea în execuțiile publice nu-i lăsa să se chinuie deși știa foarte bine că nu era cazul nu meritau oricum le administrau înainte un anestezic ușor dar când punea efectiv mâna pe unul dintre ei și avea o listă destul de extinsă în acest sens înnebunea și înnebunind pierdea controlul așa cum s-a întâmplat mai devreme cu Coriolan care îi scăpase printre degete în cel mai pur sens al termenului și-o luase destul de rău asta era adevărat Iepurele bătea bine știa cum să dea să doară rău și pentru mult timp uneori chiar pentru toată viață rămâneau sechele dar era prea tehnic și timpii de pregătire ai unei manevre sau ai unei lovituri puteau fi exploatați de captiv de victimă Coriolan era pervers nu i-a ieșit din prima ceea ce l-a costat două degete dar a treia oară efectiv a țâșnit s-a târât câțiva metri apoi a sprintat Ginger Rabbit a lovit aerul cu pumnul stâng și bocancul drept fără o contrapondere era să se dezechilibreze Coriolan era deja departe scriitorul visa aceste scene în detaliu nopți la rând era disperat îi știa deja fiecare mișcare în detaliu fusese un an dezastruos în Europa creație artistică aproape zero fusese publicat un fel de jurnal ca vai de el al pandemiei un text incoerent fără sens și în același timp avea visele pe care nu putea să le transcrie fără să încalce toate regulile firești ale narațiunii ale artei pe care avea pretenția că o practică arunc cu cuvinte simt cum arunc cu cuvinte ca și cum așa arunca cu pietre mi-e frică să nu rănesc pe cineva scria și în același timp simțea cum lumea din jurul lui se prăbușește dacă nu e numită dacă nu primește urgent un nume un apelativ dacă nu arată că un viitor e pe cale să se întâmple un viitor anume din cele infinit posibile dacă el scria exact așa cum își amintea din vis încerca să reproducă exact la literă în detaliu și tocmai acest lucru îl neliniștea teribil nu ținea minte de ce îl obseda în ultimele zile de exemplu anul 2666 de ce tocmai 2666 de ce nu 2022 sau 2112 de ce tocmai un mormânt din anul 2666 dar în același timp toate acestea îi dădeau speranță ceva nou și străin pentru el mai ales în aceea perioadă mai ales pentru că detaliile contează și el putea totuși să le rețină cât de cât era vorba de o întâlnire la care participa și unul dintre personajele pe care le visa mai degrabă le inventa până și în vis vorbea de o întâlnire foarte importantă în jurul acelui mormânt plin de semnificații din anul 2666 nu neapărat din aceeași viziune pe care o aveau mai mulți un altul mult mai puțin talentat decât el dar mai de succes mai cunoscut completase el lipsurile dar în loc de mormânt el vedea un turn întunecat și pe pistolar pe care acum știm că îl chema Ginger Rabbit pe când scriitorul cel nefericit nici nu-și dădea seama cine e cel care vorbește care anunță un viitor ce poate exista numai prin cuvintele lui apoi NOVA NOVA NOVA repetat obsesiv de o voce mecanică cum au roboții din filmele vechi o voce fără corp ca o alarmă de incendiu numai că acum întreg universul arde B-23 peste tot ca un cod un mesaj criptat de parcă toată lumea ar trebui să știe ce înseamnă a tresărit era parcă la Barcelona când a văzut scris pe un afiș cu litere mari și roșii B-23 era vorba de o consultare publică sectorul cu acest cod urma să fie reamenajat iar primăria cerea propuneri evident că nu a dormit toată noaptea și NOVA NOVA NOVA i se repeta în cap trebuia să se lase de băutură de țigări despre droguri nici nu mai putea fi vorba nu băgase nimic în afară de marijuana de când pusese piciorul pe bătrânul continent evident ceva se întâmplă poate ca să creeze trebuie să renunțe mai întâi la citit oricum nu avea el decât două volume Burroughs și Pynchon nu tocmai cele mai reușite nu tocmai cele mai indicate pentru o călătorie inițiatică de auto-descoperire transformată în exil poate chiar unul dintre ei era aproape de exemplu la Londra dacă avea timp dar știa că dacă nu mergea la sigur acela ar fi fost sfârșitul călătoriei va trebui să se întoarcă acasă dezamăgit mult mai dezamăgit de sine însuși decât era acum nu va preda armele așa cum o făcuse pistolarul în vis înainte să urce înapoi pe corabia neagră cu opt vele ancorată lângă plaja cu nisip argintiu care nu dădea spre nicio mare firește ci spre imensitatea spațiului cosmic spre abisurile negre dintre galaxii dintre nebuloasele care înghit galaxii întregi imagini care îl îngrozeau chiar și numai când le vedea ca simple ilustrații în cărțile de astronomie sau astrologie erau la fel de copleșitoare de înfiorătoare și undeva acolo cât un punct aproape un petic de pământ o rocă ce plutește de capul ei în cosmos cu puțină atenție poate cu ajutorul unei lupe se vede ancorată o corabie desenată simplist acolo se ducea o luptă crâncenă între pirați soldați războinici de tot felul roboți monștri tancuri un măcel un adevărat măcel printre stele complet diferit de cum arătau aceste lupte în filmele americane și doar atât ținea minte îl recunoștea pe pistolarul pe care îl mai văzuse sigur pe undeva în vedea cum împușcă un robot sau un om îmbrăcat ca un robot într-o armură grea care apoi cade și sângerează abundent și pistolarul își aruncă pe jos pistoalele avea două și își desface cureaua cu muniție și cam atât se trezea transpirat abia respira ca după un atac de panică NOVA NOVA NOVA ca un ecou în subconștient știi de fapt de ce toate se numesc NOVA poliția criminalii virusul conspirația Controlul vezi acolo pata aia cu roz și verde pe margini se numește nebuloasa crabului acolo a explodat o stea o supernovă așa se numește explozia unei stele și de acolo vin ei steaua aia era soarele lor prostii chiar deloc ia uite-te mai bine forma pe care o are de câteva sute de mii de ani aceeași formă parcă e sigiliul lor este simbolul lor nu cred de la distanță chiar seamănă stai să vezi mai de aproape dacă trecem pe acolo să fii atent de acolo vin ei cică așa mi s-a spus eu sincer n-am verificat până la urmă ce-i aia o nebuloasă și alte discuții de genul acesta se purtau pe corabia care se deplasa cu viteza luminii în urmărirea profesorului și a colaboratorilor săi o urmărire care a durat mai multe milioane de ani-lumină între timp pământul urma să aibă soarta acelei lumi a lor a dușmanilor soarele avea să explodeze și o nouă NOVA va lua naștere din resturile celei dintâi din succesul celei dintâi dar acestea sunt numai speculații momentul e fixat în timp și nu se mai poate interveni asupra lui știm că istoria se poate scrie se poate rescrie la nesfârșit nu numai cea umană a oamenilor a umanității în general și istoria naturală istoria universului dar până la urmă tot aceeași mizerie iese oricât ai încerca și acest lucru se poate dovedi foarte simplu fără a se recurge la teorii fanteziste la universuri paralele sau la călătorii în timp însuși faptul de a scrie istoria nu înseamnă decât a o crea a inventa evenimente care nu s-au întâmplat aici nu e vorba de interpretare sau de perspectivă istoria o scriu învingătorii se spune într-adevăr iar scrisul trebuie privit în acest context în sensul cel mai pur al termenului scrisul ca o formă a creației ei o scriu pentru că altfel nu există și nu a existat niciodată la început a fost cuvântul la începutul a ce la începutul istoriei la începutul a ceea ce noi înțelegem prin istorie de aceea tot ce vine înainte de cultura scrisă se numește preistorie vine înaintea istoriei în vremurile acelea nu exista istorie nu exista trecerea timpului așa cum o înțelegem și cum îl înțelegem noi astăzi posibilitatea de a inventa ceva de a pune pe hârtie adică într-o ordine care să dea impresia că este cea firească că este singura ordine firească suportul nu contează scriitorul poate să confirme lucruri care nu s-au întâmplat niciodată istoria nu corespunde realității pentru că istoria nu e realitate cum nici realitatea nu e realitate și cea mai mare greșeală pe care o poți face să iei istoria drept realitate adică drept trecutul propriu-zis exact ce s-a întâmplat la un moment dat într-un loc anume inclusiv trecutul tău personal s-a mers chiar mai departe filmele istorice din anumite țări unde manipularea era mai directă decât în altele aveau și pretenția de a fi mai mult decât filme mai mult decât artă mai mult decât entertainment erau promovate ca reconstituiri factuale reproduceri exacte ale trecutului dar erau de fapt o constituire o creare o producere a istoriei a acelor evenimente pierdute sau în cel mai bun caz uitate unii cineaști se oboseau să preia scenariul din cărțile de istorie alții cu mai mult bun simț recurgeau la literatură cei mai corecți cei mai onești recunoșteau că inventau evenimentele și personajele uneori chiar în totalitate spectatorii erau uluiți așa a fost așa chiar așa s-a întâmplat uite bătălia uite eroii uite dușmanii uite ticăloși nenorociții ce ne-au făcut și chiar atunci apărea voievodul pe cal nobil conducător și în același timp erou al clasei muncitoare alături de popor în numele poporului se lăsa secerat de gloanțele exploatatorilor străini țăranii urlau disperați aruncându-se în calea hoardelor de invadatori păgâni în glia strămoșească din care țâșnește sânge când cad săgețile când trec mii și mii de cai iar și iar și iar toate aceste imagini sunt reciclate reutilizate la nesfârșit coloanele sonore interșanjabile dacă punem la socoteală și gafa monumentală de la începutul anilor 1960 ale cărei efecte se resimt încă în prezent tehnica în sine era bună dar oamenii din spate erau evident supuși greșelii acum mai puțin când avem inteligența artificială care se ocupă de detaliile care pot scăpa inevitabil minții umane și măștile ultrasofisticate contribuie semnificativ mai ales acum că buzele nu mai trebuie sincronizate cu sunetul adică cu ceea ce ni se cere să credem că spune personajul din înregistrare în imaginile cu doctorul minune doctorul erou de exemplu când vine în direct la vreo televiziune cât de direct se poate la televiziune în general că tehnicile existau dintotdeauna și înainte de pandemie deci când apare discursul lui este preînregistrat sau citit în direct din altă parte de cele mai multe ori chiar de Coriolan însuși în falset doctorul mereu a vorbit pițigăiat de unde și bănuielile că ar avea alte înclinații oricum spune numai prostii și nimeni nu verifică veridicitatea celor spuse dar el cel mult dă din falcă pe sub mască atunci când nu e doar o hologramă încă de la început a fost scanat tridimensional și s-a făcut un mulaj cu trunchiul lui de la brâu în sus ca în caz de nevoie să fie folosită imaginea lui corpul lui animatronic sau digital pentru materiale promoționale pentru interviuri pentru emisiuni dacă nu s-ar fi aflat atât de repede că a murit povestea ar fi continuat ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat uneori Coriolan mai strecura glume avea un simț al umorului chinuit și cabotin dar nu se abținea niciodată poanta cu cercelul la pulă de exemplu era printre preferatele lui mai ales de când a reușit chiar să o pună în aplicare când la o ședință a înaltului comitetul pandemic l-a convins pe expertul respectiv care știa oricum cu cine are de-a face să îi bage mâna în pantaloni direct în chiloți îi ceruse deci insistent să îl palpeze spune că îl doare un testicul că i s-a inflamat peste noapte în fine cine credea cu adevărat ce spunea Coriolan cine îl lua în serios dar expertul era de o naivitate soră cu prostia poate din cauza consumului excesiv de alcool oricum și chiar așa l-a crezut de bună credință și a băgat mâna în ciuda privirilor șocate ale colegilor ale comandantului acțiunii pățit și el de nenumărate ori și când mâna a simțit organul gelatinos suspect de mic și extrem de rece ca o râmă al consilierului-șef extraordinar acesta a început să țipe ia uitați fraților mi-am pus cercel la pulă am cercel la pulă fraților și expertului i-au luat câteva minute să se prindă despre ce era vorba atât de lent funcționa mai ales la primele ore la dimineții era atât de mahmur încât cu greu își recunoștea propriul nume nu avea deloc spontaneitate sinapsele erau complet avariate dacă nu chiar lipsă ceea ce îl făcea potrivit pentru toate funcțiile pe care le ocupase pe parcursul vieții fost ministrul fost director de spital fost consilier prezidențial și așa mai departe dar era pentru prima dată când avea parte de o asemenea umilință noroc că nu-și dădea seama ce se întâmplă dar ceilalți din jurul lui înțelegeau prea bine mult prea bine Coriolan a insistat să imortalizeze momentul să aibă poză cu cercelul la pulă și nu se mai putea opri din râs de atunci expertul epidemiolog nu a mai participat la ședințele înaltului comitet pandemic de urgență în ciuda insistențelor rugăminților sau implorărilor comandantului acțiunii care nu era comandant decât cu numele la fel cum președintele nu era președinte decât cu numele și așa mai departe oricât de jos ai merge în ierarhia unui stat sau oricât de sus ai merge dincolo de Uniunea Europeană de ONU de alianța galactică și așa mai departe asta e răzbunarea lui pentru că i-am furat prada spune Ginger Rabbit după ce a contemplat câteva minute cadavrul lui Coriolan adică timp de exact cinci minute nicio secundă în plus și-a luat revanșa pentru că i-am furat onoarea de-al spinteca pe ăla i l-am împușcat în cap și mai ales îți arată că e mai bun decât tine că lui nu i-a scăpat dar comisarul a tăcut subit știa că nu face decât să-l enerveze pe pistolar cadavrul fusese legat de mâini atârnat de o cracă înaltă a copacului și deși nu trecuseră decât câteva ore de la deces începea deja să nu mai arate a om mai degrabă a broască supradimensionată deshidratată la soare carnea începuse să i se topească de pe oase și mirosea incredibil de urât Tongaroki îl bătuse bine înainte Lee a încercat să scoată ceva de la el dar degeaba interesant era că la mâini la picioare sau chiar din gură îi curgea sânge obișnuit roșu dar când i-a tăiat jugulara sângele era verde sfârâia parcă ar fi fost fierbinte sau acid și mirosea a sulf l-au lăsat să sângereze ca să fie siguri că e mort nu a durat mult până a început să se usuce și concomitent să se topească scotea sunete grotești făcea ca toți dracii cum spunea comisarul să-i anunțăm pe ceilalți Lee și Tongaroki erau oarecum descumpăniți ar fi trebuit să se aștepte să nu spună absolut nimic interogatoriul era doar o formalitate să le dea impresia că procedează conform unui regulament oarecare că acționează cu un scop anume că nu sunt doar călăi sau asasini plătiți Tongaroki constata uimit că lama cuțitului său începuse să se topească din cauza sângelui toxic al fostului manipulator șef moartea lui nu rezolva mai nimic la fel cum nu au rezolvat nimic morțile programate ale celorlalți președinți sau șefi de stat și de guvern sau cum se mai numesc conducătorii acestor vremuri care și-au asumat poziția eroică de martiri ai cauzei scopul pandemiei fusese atins în mare măsură ceea ce însemna că și Coriolan putea fi retras numai că a avut ghinion poate totuși nu a fost totul degeaba poate următoarea lui misiune eșuează tocmai din această cauză poate un sat din Italia în anul 1453 nu este contaminat în mod intenționat cu ciumă pentru că doctorul cu mască bizară cu cioc de pasăre nu mai apare la asfințit sau poate că o sută de copii evrei se rătăcesc pe drum și nu mai ajung la lagăr pentru că ofițerul nazist responsabil de transportul lor nu mai e de găsit și soldații așteaptă ordinul degeaba poate de data asta altcineva îi scrie discursul lui Ceaușescu din august 1968 și așa mai departe se jucau cu ipotezele își imaginau variante alternative ale istoriei deplin conștienți că ceea ce avea să se întâmple s-a întâmplat deja și dacă moartea lui Coriolan atunci sau a profesorului acum avea vreun rezultat vreun efect direct sau indirect asupra istoriei acesta deja se produsese poate era vorba doar de evenimente mărunte dar importante poate acum Fagin e doar un personaj fictiv și Dickens nu se inspiră din ce-a trăit și ce-a văzut cu ochii lui fiecare va trebui să se întoarcă acum nu prea au de ales corabia îi poate duce până la un punct drumul înapoi îl va face fiecare singur drumul înapoi nu se poate face decât singur locul lor în istorie e asigurat voievodul român e nostalgic a aflat din păcate că orice ar face îl așteaptă Câmpia Turzii și mercenarii se tot frământă poate sunt soluții poate va trișa cumva și se va rătăci și el pe drum și altul îi va lua locul o dublură cum a văzut că se practică uneori în istorie prin câte a trecut câte a văzut parcă nu mai are aceeași pohtă nu mai pohtește aceleași lucruri banale precum banul Craiovei vodă Mihai cuvinte care acum îi sunt străine fără sens în condițiile în care culoarele timpului i-au arătat o altă realitate pe care altfel nu ar fi cunoscut-o nici nu ar fi bănuit-o în condiții normale lumea lui poate că nici nu mai există acum s-a învățat cu alta pe toți îi cuprinde o oarece nostalgie știu că ceva s-a sfârșit dar și că ceva începe în timp ce cosmosul își arată fața fascinantă și în același timp înfricoșătoare ei alunecă lin spre ce anume nimeni nu știe pirații sunt dubios de tăcuți miliardarul american și asistentul lui sau valetul fumează nu i-a văzut nimeni fumând până acum Ginger Rabbit fără pistoale și mască e de nerecunoscut cu greu pot să îl accepte așa cum e de fapt un om ca toți ceilalți ăla unul la care te puteai referi cu ăla fără să simți un fior de teamă pe șira spinării își pierduse mistica aura aceea de mister și nebunie plus că se simțea lipsa lui Tongaroki un mare gol pe punte în cabine la fel da mare ca șeful băieților sălbatici wild boys care a vrut să se arunce direct în culoarele timpului să ajungă acasă mai repede știa că îl așteaptă cineva pe insula lui ca Ulise chiar ca Ulise să nu ne așteptăm ca la întoarcere lumea să fie alta și inspectorul Lee își palpa brațul bandajat în 50 de ani de luptă cu NOVA am înțeles că victoria finală se va anunța altfel asta e doar o victorie de etapă să spunem am câștigat bătălia dar războiul continuă războiul este etern și el era oricum un om pierdut în timp și spațiu pentru el nu prea conta memoriile lui nu aveau niciun sens deși în unele vremuri începuse să fie recunoscut ca scriitor evident sub alt nume trăise nebunia Controlului de prea multe ori ca să mai creadă în ceva anume în romanele lui încerca să deghizeze amintirile din viitor în delir narcotic schimba denumirile uneori nu-i reușea alteori se gândea dacă nu cumva e un cerc vicios de fiecare dată el se întoarce în timp din epoca pandemiei să avertizeze lumea dar nu face decât să ofere Controlului un nou plan de acțiune practic ei află de la el ce urmează să se întâmple ce trebuie să facă cum trebuie să acționeze și se ghidează după relatările lui poate până la urmă inspectorul J. Lee se face vinovat de tot pe de o parte el pe de o parte cel care l-a trimis pe Tongaroki să îl scoată din sanatoriul unde fusese închis pentru nespunere față de regimul pandemic cam în același timp în care Ginger Rabbit aduna supraviețuitorii orașelor rase de pe fața pământului de bombele nucleare din America de parcă Tongaroki nu putea lua decizii de capul lui bune sau rele nu prea contează cum nu a contat nici când s-a trezit aruncat din deceniul trei al secolului XXI în deceniul șase al secolului XX pe o plajă la oceanul atlantic îmbrăcat într-un costum în trei piese în timp ce afară erau peste 40 de grade Celsius la începutul unei alte povești trupele de ocupație coborau din navele lor invizibile NOVA și eroi legendari precum Herbert Pink sau Klaus Bauer puneau bazele organizației lor în timp lumea intra într-o nouă eră pământul devenea câmpul de luptă al războiului nevăzut pe care oamenii obișnuiți îl percepeau de la o distanță oarecum sigură doar prin unele incidente izolate fără legătură între ele cum ar fi cutremurele incendiile atentatele teroriste dezastrele ecologice naufragiile epidemiile pandemiile accidentele nefericite chestiuni inevitabile fortuite forță majoră inevitabile acts of God faptele lui Dumnezeu cum se spune în limba engleză pe când în spatele scenei lucrurile stăteau cu totul altfel agenții NOVA criminalii NOVA conspirații peste conspirații narațiuni încâlcite mult prea încurcate ca zece generații să le dea de cap intrigi temporale și câte și mai câte armele lor deveneau artă modernă artiștii începeau să le fabrice cu decenii în urmă când artistul francez sau român a inventat mașina timpului și a îngropat-o undeva lângă satul lui de baștină alături de schemele pe baza cărora le putea construi oricine erau tablouri nonfigurative precum atrocitățile cubiste sau coșmarurile polonezilor polipii umblători și alte ciudățenii ca reproducerile lui Warhol sau romanele alcătuite din fragmente decupate din ziare sau din alte povești deveneau bombe cu ceas care sfârtecau țesutul realității asta pentru cine avea înțelegerea necesară pentru cine știa să citească semnele să urmărească firele invizibile ale unei Ariadne la fel de invizibilă pentru restul cinematograful a contribuit masiv la deturnarea atenției ceea ce numim cultura de masă toate acestea ridiculizate transformate în ficțiune ieftină adresată în primul rând copiilor ca mai apoi devenind adulți să nu le mai ia în serios prin filme apoi jocuri video benzi desenate care nu se mai adresau băieților între 9 și 12 ani și deveneau opere fundamentale repere culturale unice pentru că toate spuneau aceeași poveste care trebuia interpretată ca o alegorie o parodie o analogie cu evenimentele curente exagerate hiperbolizate în lumea reală nu există așa ceva în realitate lucrurile nu pot fi separate chiar atât de radical cei buni cei răi eroi antagoniști dar la știri spuneau aceleași lucruri cei buni erau cu albastru cei răi cu roșu și așa era împărțită și lumea în două buni și răi până la victoria supremă a binelui și transformarea răului într-un complice într-un aliat parțial sau poate că a fost invers de fapt răul a triumfat și s-a deghizat în bine și a continuat să mintă cum o făcea dintotdeauna acum nu se mai știe exact și binele a rămas marginal în timp ce răul s-a extins s-a răspândit dar este doar o percepție restrânsă majoritatea încă sărbătorește victoria binelui și acceptă orice sacrificiu necesar dacă se face în numele acestuia fără măcar să înțeleagă ce înseamnă acest bine ce înseamnă opusul său adică răul majoritatea a acceptat cu inima deschisă chemarea la luptă împotriva a orice ce purta eticheta de rău puteau fi drogurile violența sexualitatea anumite opinii o anumită culoare a pielii în timp dușmanul devenea din ce în ce mai abstract din ce în ce mai imaterial din ce în ce mai bizar terorismul ca flagel al secolului XXI apoi pandemia adică virusul parșiv și invizibil pentru care trebuia să renunțăm la tot doar pentru și în numele visului de aur al sănătății universale care era evident a noastră a tuturor din fericire nu am apucat acele vremuri acum scriu din amintiri doar din amintiri și din ce mi s-a relatat mai apoi cu mult după evenimente adică înainte cum spuneam eu nu am apucat inima mea slabă din naștere nu a suportat mai mult de 50 de ani de viață pe un asemenea pământ dar am văzut suficient ca să las scris aici încă de când am început să visez la anul 2666 și la acel mormânt în jurul căruia s-au adunat reprezentanții luptei pentru eliberare nu știu exact dacă își spuneau așa poate nu le-a trecut niciodată prin cap nici nu știau de ce și pentru ce se aflau acolo eu stăteam pe margine cu mașina mea de scris în care băgasem un sul de hârtie de telex pe care scriam scriam scriam loveam fără milă în taste fără pauză fără semne de punctuație scriam ce vedeam ce auzeam ce simțeam ca și cum aș fi fost în transă m-au adus înapoi ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat un singur cuvânt mi-a spus pistolarul mascat scrie atât scrie și eu am scris am bătut tastele până când nu mi-am mai simțit buricele degetelor transpuneam aproape în timp real ce discutau cum au pus la cale să fure corabia singura corabie cu care puteau să îi găsească pe aceia nu știam despre cine vorbeau erau generic ei cei răi dușmanii singura modalitate în care puteau să îi ajungă din urmă era să fure o corabie care se afla la unul dintre ei cândva în trecut în anul 1956 undeva în Africa în Maroc parcă era un plan aberant care nu avea niciun sens dar nu aveam puterea să intervin nici măcar să îi contrazic nu neg mi-era și frică arătau a oameni periculoși iar eu eram deja slăbit ajunsesem la 50 de kilograme și cartea ultima mea carte nu era încă terminată au intrat peste mine fără să îi simt i-am recunoscut din visele pe care le aveam deja coșmaruri recurente am înțeles unde voiau să mă ducă în fond mă grăbeam să termin și eu cartea nu mai aveam mult mă gândeam la copiii mei cel mai frică îmi era de sălbaticul Tongaroki the Tonga King care într-un fel era strămoșul meu dar atunci nu știam asta multe lucruri nu cunoșteam atunci și le-am aflat pe parcurs și nu neapărat în ordinea lor firească erau haotici erau nebuni acești detectivi sălbatici care mi-au dat viața peste cap și mi-au scos-o din firescul ei oricât de mărunt oricât de absurd era oricât de meschin nu le-am greșit cu nimic dar nimic în schimb ei mi-au arătat un viitor în care sunt foarte recunoscător că nu voi ajunge să trăiesc nu înțeleg și nu am să înțeleg niciodată de ce m-au ales tocmai pe mine de ce tocmai ideea anului 2666 că inițial era doar o idee o imagine care mi-a venit în minte am descoperit după aceea că totul a pornit de la o poezie pe care un prieten din tinerețe un prieten de departe a transformat-o în cântec am înțeles cu totul altceva dar nu m-am putut supăra pe el îi visez și acum îmi amintesc perfect noaptea aceea deși a trecut atât de mult de atunci visez numai corabia visez drumul lor printre stele singurul muritor în adevăratul sens al cuvântului martor la evenimente martor la sfârșitul istoriei am văzut totul și m-am cutremurat am văzut cerurile cum s-au deschis și vasul fantomă a pătruns în lumea noastră vasul abandonat într-o piață gălăgioasă din Tanger pe care un scriitor narcoman l-a cumpărat fără motiv și l-a uitat pe un raft cam șubred cam putred a fost nevoie să se lase o singură dată mai tare pe spate în scaun să îl atingă un pic și raftul să cedeze sticla să se zdrobească de podea îmi place acest cuvânt să se zdrobească parcă îl și simți cum ți se sparge în gură parcă simți și cioburile care îți înțeapă limba și gingiile deci să se zdrobească de podea să se facă țăndări dar corabia dispare în acea fracțiune de secundă micuța corabie de lemn vopsită de o mână neîndemânatică în alb dispare o mână la fel de neîndemânatică o mână stângă mai precis are să o vopsească încă o dată dar în negru cu scuză că acoperă un nume scris pe o parte am uitat de cine îi mai pun un catarg îi leagă în total opt pânze toate negre așa știau că trebuie n-a întrebat nimeni de ce sau cum a mai durat puțin până a fost gata de drum corabia care și-a dorit dintotdeauna să plutească pe mare și care nu-și va îndeplini niciodată visul dar niciodată va pluti în schimb în golfurile spațiului în oceanele timpului va duce o bandă de războinici nebuni și imaginari către punctul zero punctul terminus al existenței unde se vor lupta cu armatele întunericului sau ale cui dracului or fi fost la acest moment nici nu mai contează viitorul deja este scris viitorul s-a scris singur așa a fost dintotdeauna așa va fi mereu iluzia timpului iluzia liniarității timpului a firului epic iluzia continuității iluzia corelațiilor necesare iluzia cauză-efect iluzii fără de care viața nu ar mai avea niciun sens știa foarte bine asta se resemnase cu ideea de mult încă de când era tânăr oricum se va zice despre el că a fost un extremist o persoană atrasă de experiențele la limita realului va rămâne un mister pentru posteritate va dobândi recunoașterea pe care credea el că o merită de fapt este o formulă stereotipă un clișeu nefericit recunoștința pe care ei cred că o merită mult mai târziu mai degrabă și de cele mai multe ori postum evident tocmai de aceea prezența lui acum aici oriunde oricând este necesară și inutilă în același timp lucrurile acestea vor exista cu sau fără el dar contează să știm că avem totuși un martor neutru imparțial un martor neimplicat și îngrozit de ceea ce vede de ceea ce aude tocmai de aceea va fi obligat să recunoască adevărul să spună mereu adevărul oricât de ridicol oricât de stupid oricât de incredibil ar fi pe el îl vor crede pe cuvânt nu pentru că este ceea ce este nu pentru că este însuși scriitorul ci pentru că este un om sincer îl ajută privirea aceea tristă de dincolo de ochelarii cu rame negre și groase îl ajută spatele puțin încovoiat poziția neîngrijită datorată nopților petrecute în fața mașinii de scris a sutelor de nopți pierdute în fața mașinii de scris în fața sticlelor ce se golesc una după alta în fața paginilor albe profanate una câte una umplute cu dejecțiile minții lui parcă și inspectorul J. Lee fusese într-o altă viață scriitor nu-i așa mai bine zis trăise în pielea unui scriitor narcoman exilat pe alt continent al conștiinței un alt călător în timp și spațiu pierdut în aceeași măsură ca și toți ceilalți din banda lor veselă toți din afara timpului și spațiului convențional din afara lumii așa cum o înțelege majoritatea oarbă mută și surdă a dumnezeului celui orb dumnezeul lor e altul e dincolo de stele exact acele stele pe care Tongaroki le privește de pe pluta sa și știe a simțit deja instinctul îi spune că are dreptate când depășești frontiera acea frontieră invizibilă necunoscută și de neconceput pentru oamenii obișnuiți frontiera care te duce dincolo în acel dincolo pe care numai tu îl poți cunoaște simți undeva în lăuntrul tău simți că lucrurile s-au schimbat definitiv că nu te mai poți întoarce înapoi că nu mai poți privi înapoi oricât ai încerca atunci când a părăsit țărmul insulei sale plaja unde lăsase efigia de rocă vulcanică și sare de mare a știut pentru totdeauna a știut că următorul țărm pe care va acosta nu va fi din lumea aceasta și într-adevăr nu a fost este necesar un gest doar un gest e foarte simplu poate chiar banal pentru cei neavizați dar gestul acela face minuni rupe cerul în două gestul nu poate să fie conștient nu poate fi anticipat sau programat nu poate fi gândit nu există în ordinea firească a lucrurilor tocmai de aceea celor branșați la sistem le scapă nu îl pot înțelege nu pot concepe nici măcar existența unui asemenea moment astral tocmai de aceea imaginația rămâne inamicul lor numărul unu și doresc control asupra ei doresc să o limiteze prin așa-numite creații mai degrabă producții adică filme muzică jocuri romane clar determinate prizoniere ale propriei viziuni variante oficiale ale oricărei povești în uniforme culori teme muzicale toate supuse unei cadențe anume fără marjă de eroare fără înflorituri prea complicate când domnești asupra imaginației asupra fanteziei domnești asupra conștiinței domnești asupra civilizației asupra oamenilor dar acestea erau numai gânduri care îi treceau prin cap în aceeași măsură scriitorului profesorului dar și lui Coriolan ce-i drept el le citise pe undeva le auzise poate la profesor mintea lui nu era capabilă de atâta subtilitate de atâta profunzime el se pricepea la altele era un om de acțiune într-o viață anterioară fusese și inginer se definea prin faptele sale acționa mai întâi și după aceea gândea sau se gândea poate tocmai din acest motiv îl aprecia atât de mult profesorul tocmai din acest motiv preferase să colaboreze cu el și numai cu el tocmai de aceea în nopțile fără somn în nopțile acelea lungi în care era dominat de remușcări de îngrijorări crescânde sau chiar de disperare acea disperare cea mai neagră dintre toate în fond cine era el să ia decizia în privința vieții altora dar tot el își răspundea de data asta de pe o poziție de autoritate este cel mai deștept dintre ei tocmai de aceea are un ascendent asupra lor asupra celor de rând asupra plevei asupra râmelor Coriolan nu era ca ei Coriolan era altă rasă altă specie om cu siguranță nu se distingea prin alte calități ce trebuiau exploatate Coriolan nu trebuia lăsat nesupravegheat nicicum aceasta era singura regulă nu trebuia lăsat de capul lui că făcea numai prostii unele erau acceptabile poate chiar foloseau scopului altele era numai fițe de-ale lui toane de moment care aveau mereu consecințe dezastruoase profesorul știa foarte bine ce se întâmplase cu caravana cinematografică cu filmul blestemat pe care oricine îl vedea își pierdea mințile și care a provocat atâtea tragedii puțini știau însă că de montaj se ocupase inginerul V. Dima pe vremea aceea deghizat în laborant la studiourile Buftea în care regizorul avea o încredere oarbă ceea ce trezise invidia tuturor celorlalți actori tehnicieni etc Dima nici măcar nu a fost chemat să dea declarații era dincolo de orice bănuială un tovarăș de nădejde cuminte la locul lui dedicat muncii devotat partidului și cauzei socialismului nu se afirmase însă la ședințe își vedea de treaba lui spunea că nu îi place politica nu se pricepe a fost lăsat în pace până a dispărut numai ca să apară sus de tot cât de sus se putea în țară la acel moment la nivel de partid și de stat puțini însă l-au recunoscut fără salopetă și bască era o altă persoană în totalitate la fel cum în prezent Eusebie Coriolan era cu totul și cu totul altul și totuși același aceeași entitate perversă aceeași conștiință malignă cu o singură misiune un singur ideal Control asta era suficient pentru profesor nu căuta altceva gen intelectuali rasați devotați discipoli admiratori căuta oameni fideli oameni care să creadă în același lucru și să i se dedice întrutotul fidelitate și credință asta cerea profesorul asta a găsit în doze egale și arhisuficiente în Coriolan o creatură unică o regretabilă greșeală a naturii ce-i drept dar el nu era în măsură să judece legile firii lucra cu ce i se dădea avea și el o oarecare răspundere undeva acolo sus cineva ca un ochi invizibil îl urmărea cu atenție și poate cu îngrijorare nu avea de unde să știe așa că într-o dimineață de iarnă târzie sau mai degrabă de primăvară timpurie și ce primăvară avea să fie s-a trezit la ușă cu un individ slab îmbrăcat într-un costum negru impecabil care zâmbea larg parcă de la o ureche la cealaltă nu a fost nevoie de altă introducere au luat loc în biroul profesorului și au vorbit neîntrerupt timp de trei ore sau poate chiar patru profesorul oricum pierduse noțiunea timpului erau atâtea de făcut servise cauza și cu alte ocazii în lunga lui viață însă niciodată la o asemenea anvergură însă entuziasmul lui Coriolan era cât se poate de contagios o să facă o să dreagă o să vezi dragă profesore cum cad toți la picioarele noastre toți în genunchi să-i vezi așa aliniați ha ha ha știam că o să ne înțelegem o să lucrăm bine împreună și profesorul tăcea și încuviința lent din bărbie odată la 2–3 fraze pe care Coriolan le scuipa practic una după alta cu un debit spectaculos eu o să fiu consilier sus de tot mă-nțelegi acolo sus și arăta cu degetul spre tavan și o să am comisie de experți să vedem cu îi zicem poate așa dă bine pare profesionist suntem specialiști știm ce facem aștept un transport de la o grădină zoologică din Germania 20 de exponate masculi abia ieșiți din pubertate gata de împerechere ce-o să mai râdem am pregătit deja angajamentele dacă doriți să le citiți profesore vedeți ce merge ce nu merge oricum ar fi aștept indicațiile dumneavoastră putem face orice nu e nicio problemă suntem aici pentru dumneavoastră avem și un calendar cum probabil ați fost informat este orientativ fiecare țară are o marjă de selecție individuală 10–15 zile în plus sau în minus nu contează suntem în plan cel mai important lucru ați reușit să vedeți echipamentele poate mergem împreună la depozit sunt excepționale poate schimbați totuși ceva dispozitivul este cam vechi ce-i drept dar își face treaba într-adevăr excepțional da am reușit să întrăm în contact direct cu ei așa comunicați excepțional profesore sunt impresionat nu am greșit deci sunt la dispoziția dumneavoastră trup și suflet ha ha ha trup și suflet și discuția a continuat în aceeași notă optimistă în timp ce invadatorii căutau punctul de sprijin pe care să-l exploateze punctul vulnerabil pe unde să se infiltreze în dimensiunea noastră și să răstoarne pământul scriam toate acestea și nu îmi venea să cred pierdeam nopțile scoteam sute și sute de pagini pe care a doua zi le citeam șocat nu-mi venea să cred că așa ceva a ieșit din mașina mea de scris desub degetele mele aceeași mașină de scris pe care mi-au spus să o iau cu mine hârtie îmi dau ei acele suluri interminabile ca de telex pe care se scriau memoriile generațiilor trecute generațiilor înfrânte scriam fără să știu ce scriu era ca o transă și nu prea eram conștient în permanență eram martor la evenimente le țineam minte în detaliu și tocmai de aceea pentru că aveam atât de multe detalii am încercat să le reproduc pe toate în același timp exact cum le-am perceput chiar dacă realitatea e mult mai complexă mai confuză decât ne place nouă să credem chiar și în viața de zi cu zi vedem auzim mirosim milioane și milioane de lucruri în același timp în fiecare secundă creierul discerne creierul sortează creierul ne arată ceea ce crede el că vrem să vedem să auzim să mirosim să simțim și așa mai departe realitatea brută e doar un melanj confuz de imagini cuvinte sunete mirosuri senzații tactile gusturi în unele situații și gusturi totul formează percepția noastră pe care o ignorăm în proporție de 99% am vrut să scriu totul am vrut să arăt tot ceea ce se vede simultan să păcălesc mintea să înșel vigilența creierului uman așa cum și mie mi-a fost înșelată și mi s-a arătat viitorul mi s-a arătat sfârșitul lumii și că sunt părtaș la el fără să vreau acum plouă în camera mea e cald nu înăbușitor dar plăcut sunt deja la a treia cafea din după-amiaza asta și abia am ajuns în Paris în 1958 sau 1959 când inspectorul J. Lee îl inițiază pe sălbaticul Tongaroki în cultura occidentală de la Saint-Germain-des-Prés merg apoi spre Saint-Sulpice Odeonul este încă în construcție și pe un gard scrie cu litere mari DANGER am mai văzut poza asta o dată mai demult imaginile de arhivă cu șantierul au fost afișate într-o expoziție în aer liber cu ocazia unei aniversări 40 sau 50 de ani de la inaugurarea teatrului nu mai contează a doua zi va fi din nou soare voi face încă un pas spre inevitabilul sfârșit nu am mai fumat de săptămâna trecută și mă simt epuizat scriu despre vremuri care nu există pe care nu le-am cunoscut și pe care oricum nu o să le prind despre un viitor incert așa mi-au spus și ei puține șanse să se întâmple dar asta nu înseamnă că nu trebuie să ne îngrijoreze am văzut ce se poate întâmpla am văzut New York-ul pustiit și forțele de ordine urmărind un motociclist mascat este chiar pistolarul pe care l-am cunoscut și eu când eram mai tânăr am avut și eu motocicletă am încercat să deschid conversația cu asta dar la momentul acela nu-l mai interesau motocicletele nu-i plăcuseră niciodată era un om ursuz tăcut în mare parte un om de acțiune printre primii rebeli împotriva ordinii ce se instaurase în urma epidemiei pandemiei mai corect spus deși nimeni nu îndrăznea să o recunoască o nouă ordine a lucrurilor pe care ei nu au acceptat-o și nu o vor accepta niciodată din marile metropole până în țările cele mici cele cărora istoria nu le-a oferit aceeași șansă nici măcar în această ordine cea nouă care s-a instaurat fără probleme fără opoziție dar mișcările revoluționare nu au întârziat să apară bande de tineri organizați în gherile urbane luptători solitari anarhiști teroriști motiv pentru care autoritățile au înăsprit regulile au lunecat subit simulând o preocupare suspectă pentru sănătatea publică spre un regim care nu mai avea nicio legătură cu virusul ce se răspândise nu se știe de unde nu se știe cum nu că la început ar fi avut vreo legătură în fond epidemia dispăruse la fel de misterios cum apăruse asta în eventualitatea puțin probabilă în care ar fi existat dar acum nu s-au mai sfiit nu au mai manifestat nicio reținere nicio justificare ridicolă propaganda marșa tot pe aspectul sanitar se promovau aceleași idei numai că lupta devenise mai aprigă mai radicală umanitatea nu mai era unită în fața unei amenințări comune spuneau apăruseră cei care erau de partea virusului spuneau cei care trădaseră cauza umanității cauza vieții și a adevărului se trădaseră pe sine își trădaseră specia natura umană cultura civilizația etc lucrurile stăteau altfel și marea majoritate a populației înțelegea asta implicit dar se conforma oricum din obișnuință de altfel cu regimuri totalitare mai mult sau mai puțin explicite mai mult sau mai puțin directe mai avusese de-a face în ultimii 100 150 sau 200 de ani de data aceasta totuși populația trebuia convinsă chiar de la prima replică pentru sănătatea dumneavoastră pentru binele dumneavoastră la cât de repede se schimbau poveștile și narativele oficiale era chiar de mirare cum se adaptau oamenii cât de repede se adaptau de fapt la noile bazaconii pe care le îndrugau așa-zisele canale oficiale așa-zișii specialiști în fiecare zi o nouă aberație ieșea de undeva din sfincterele unor alde Coriolan sau ale stăpânilor lui ale lacheilor lui minoritatea absolută care promovase credința în existența unui virus la fel ca și cei care în lipsă de altceva mai bun cred în existența unui Dumnezeu nu era nicio diferență pe această teză s-a mers încă de la început de când umanitatea cerea un moment zero un punct zero de la care totul să o ia de la început să înțelegem altfel să vedem altfel a picat la fix poate să fie 2020 2010 2030 2050 este absolut același lucru istoria nu e ceva liniar numai proștii cred asta lucrurile se așezau pe făgașul lor oricum oricând oriunde nu era nevoie de măsurătoare nu era nevoie de calendar nu era nevoie de instrumente asta credeau cei mai idioți asta se băgase în capetele celor mai imbecili să măsoare să numere să aibă mereu la îndemână instrumentele de precizie poate-poate ceva se va întâmpla ceva pe măsura lor o răsplată cine știe evident era absurd era contrar față de tot ce se întâmpla în realitate ei trăiau cu iluzia că dețin controlul când Controlul se afla mereu în același loc între aceleași mâini și profesorul se temea de acum că nu va face față că mâinile lui bătrâne nu mai sunt aceleași care au depus jurământul de credință acum atât de mult timp nu-i nimic îi spuneau există soluții există un costum o armură pe care s-o îmbraci atunci când va fi prea târziu o chestie de concepție proprie practic te urci în ea te acoperă cât de cât îți susține oasele îți amplifica forța mușchilor poți să le faci față evident cât timp nu trag în tine de la distanță redusă blindajul rezistă cât de cât la proiectile nu la cele de precizie nu la cele cu care lucrează pistolarul cel nebun cu care ne-am mai întâlnit se zice că el e cel care l-a executat pe medicul erou cel care a stricat evenimentul aniversar marea gală în cadrul căreia executam trădătorii de cel mai înalt nivel cel care a trecut oceanul și a parcurs pe jos jumătate de continent împușcând în stânga și în dreapta se zice că nu ratează niciodată asta îți dorești să crezi la asta te gândești până în ultima clipă când glonțul lui îți găurește traheea și jugulara când te prăbușești cu armură cu tot complet inutilă la fel de inutilă ca tine dar te afli pe un asteroid la sfârșitul lumii adică la capătul universului dincolo de care nu mai există nimic dar chiar chimic și atunci îl vezi cu adevărat încerci să îl privești în ochi îl recunoști dar e prea târziu încercă să îi spui că îți pare rău că îți ceri iertare e prea târziu nu te mai aude nu mai poți scoate niciun cuvânt te-ai înecat oricum cu propriul tău sânge a meritat oare știai că toate se vor sfârși aici singurul final posibil era aici pe această insulă în cosmos pe ultima bucată de pământ rămasă întreagă în fond asta ți-ai dorit asta ai urmărit ăsta era scopul te încânta într-o anumită măsură te bucurai acum îți pare rău jalnic ai mai ajuns tu cu toate cunoștințele tale tu cu toată inteligența ta cu toată știința ta din care n-ai putut scoate decât un costum de doi bani un exoschelet în care abia te țineai pe picioare sfârșitul a fost același jalnic ca întotdeauna jalnic ca în momentele în care Coriolan își dezlănțuia babuinii în sălile palatelor și tu tăceai umil nu știai nimic nu văzuseși nimic în fond nu existau nu era adevărat și te ascundeai după degete după sloganuri și idealuri abstracte era viața lor sau a ta trebuia să ne ferim de acel virus parșiv creștea numărul morților în fiecare clipă pregătiseși spitalele saloanele excavatoarele gropile comune plutoanele de execuție sumară medicii eroi erau gata să intervină populația era pregătită în ultimele faze nu se mai făceau nici așa-zisele teste nu se mai pierdea vremea era la aprecierea organului sanitar cine era infectat și cine nu apoi se rezolva totul prin decret se trăgeau la sorți numerele de identificare personală ale celor infectați ale celor care vor fi declarați bolnavi ulterior morți nu aveau de ales decizia guvernului adică decizia comitetului de experți era absolută era superioară legii superioară constituției superioară tratatelor superioară sfintei scripturi se insista în permanență pe faptul că suntem în război că dușmanul era parșiv și invizibil așa că se trecea la treabă un singur glonț în cap era suficient se desemna un singur membru al familiei care să suporte pedeapsa în fond era vina lui se hotărâse ulterior că unul din cinci cetățeni era oricum infectat iar organele mobile de inspecție sanitară beneficiau de libertate absolută în acest sens mergeau pe teren după îndemnurile medicului erou simbolului luptei antivirale căzut la datorie în urmă cu mult timp a trecut ceva de când s-a făcut publică moartea lui s-a dat vina pe bandele de wild boys fiind primii suspecți era mai comod așa era mai simplu nu implica muncă parchetul nu trebuia decât să confirme autenticitatea actelor medicale mortul era mort iar moartea era domeniul prin excelență al virusului și atât cu el nu se complicau mai mult protocoalele erau clare oricine murea era din cauza virusului chiar dacă de exemplu să zicem conducea mașina nu oricum nu oricând doar când era voie să conduci mașina și citea pe un zid cuvântul virus doar atât îi trecea prin cap cuvântul virus și nu mai era atent la drum se speria și din greșeală întra într-un zid într-un cap de pod într-un copac era mort din cauza virusului era infectat pentru că se dovedise științific că te contaminezi și dacă citești cuvântul virus dacă îți intră în cap în creier dacă te gândești prea mult la virus te infectezi de aceea nu era voie să te mai uiți în stânga și în dreapta când ieșeai din casă pentru cine era voie să iasă din casă adică privilegii de care nu beneficia toată lumea nu toți cetățenii acum până și cetățenia se acorda în baza unui test din ce în ce mai greu era o adevărata probă de foc implica evident creșterea nejustificată a temperaturii ambientale până când subiectul era inevitabil să cedeze și asta ducea la respingerea cererii de cetățenie deci se stabilise științific în cel de-al treilea an al pandemiei că infectarea se face și cu gândul că ideea de virus corelată cuvântului virus ducea la infectare și ulterior inevitabil la deces nu era ceva nou nu era ceva neobișnuit teologii creștini catolici ortodocși și de alte confesiuni dezbătuseră îndelungat dacă numai gândul că păcatul există este un păcat în sine dacă gândul la damnarea eternă nu duce inevitabil la damnarea eternă apoi în secolul XX un scriitor nebun narcoman care putea fi dar în aceeași măsură nu putea fi același cu agentul poliției NOVA inspectorul J. Lee care volens nolens a devenit participant uneori protagonist la evenimentele pe care scriitorul a fost silit să le trăiască pentru a le reda posterității pentru eternitate dar acestea sunt detalii în curând vor fi istorie vor fi uitate scriitorul lansase teoria cuvântului ca virus ca infecție străină corpului dar mai ales a minții umane pe care le-a contaminat la un moment dat în evoluția sa pe această planetă la început a fost cuvântul dar ce era înainte de cuvânt se întreba el cuvântul a fost adus de Control ca virus a infectat mințile tuturor unii intuiseră încă din antichitate de pildă gnosticii spuneau că lumea se află sub stăpânirea dumnezeului celui rău demiurgul Ialdabaot cel smintit sau Samael cel orb dumnezeul cel prost dumnezeul biblic și al civilizației umane un avorton cosmic un monstru cu ambiții de domnie alții îi spuneau pur și simplu Control și în numeau virus nimeni nu avea cum să știe nimeni nu fusese acolo când au început toate s-au strâns pe parcurs și au ajuns împreună la sfârșit și înapoi scriitorul a trebuit să precizeze și înapoi am fost până la capătul universului la capătul cuvintelor și înapoi cuvintele pentru el nu mai aveau sens nu credea precum celălalt că a epuizat toate posibilitățile că a făcut tot ce se putea face cu cuvintele dar timpul său era limitat nu putea risca prea multe și așa lăsa o moștenire puțin spus periculoasă cuvinte care nu se mai pot șterge mesaje către viitor și către trecut o muncă asiduă o muncă imposibilă numai el și micul traficant știu cât au trudit cât au fost chinuiți de viziuni ale unui viitor imposibil dar uite palpabil anul 2112 anul 2666 fiecare este la locul său la fel și secolul LII și toți cei de acolo născuți crescuți acolo dar și cei care au ajuns acolo cu sau fără voia lor cu sau fără voia lor își spunea în minte cu sau fără voia mea am ajuns să mă detest am ajuns să mă urăsc să-mi fie scârbă de mine însumi cuvintele curg nu le pot opri cuvinte care nu sunt ale mele simt în ureche fiecare picătură de cucută în parte degetele zboară pe tastele mașinii de scris de parcă ar avea o viață doar a lor de parcă ar copula cu mecanismul urât mirositor de parcă din când în când ar și juisa într-adevăr uneori văd că scoate fum o mașină de scris să scoată fum aș fi zis imposibil e scrumiera unde am zdrobit încă o țigară din lungul șir bine nu aș exclude posibilitatea cancerului la plămâni dar mi-au spus nenorociții mi-au spus că nu va fi cancer ceva pe aproape dar sigur nu cancer nebunul cu pistoalele lui îmi citise toate cărțile inclusiv cele pe care nu am apucat să le scriu mi-a spus nebunul care vor fi postume și atunci l-am tras de limbă cel care semăna cu scriitorul era un pic mai calm și sălbaticul strămoșul meu ce glumă bună tăcea probabil nici nu vorbea limba pe vremea lui nici nu fuseseră descoperiți am impresia de europeni dar nu mai contează astăzi istoria după cum am văzut este mult mai relativă chiar decât timpul câte zile au trecut de atunci câte vieți dintre care trebuie să o găsesc să o identific pe a mea cel mai greu lucru nu a fost întoarcerea a fost plecarea după ce au anunțat că profesorul e mort că s-a terminat s-a așezat o tăcere mormântală peste corabie n-am îndrăznit să ies pe punte îl știam pe bătrân de dinainte era un fel de legendă în anumite medii academice o autoritate în domeniu chiar dacă destul de controversat mai ales în partea noastră de lume erau foarte multe lucruri pe care nu le mai înțelegeam un viitor pe care nu am vrut să-l cunosc poate și de aceea viața mea cea normală cea reală cea care va figura în enciclopedii sper am o doză de orgoliu personal se sfârșește în curând și nimic din toate astea nu va mai exista absolut nimic nici măcar amintirile nimic în afară de ceea ce scriu nimic în afară de cuvinte dar e prea puțin oricum ca să se mai reconstituie ceva prea puțin ca să fie luate drept avertisment nu vor schimba absolut nimic evenimentele se vor repeta exact așa cum le-am trăit eu nimic nu se va schimba cea mai tristă senzație cea a inutilității deși am fost acolo am văzut sfârșitul lumii cu ochii mei un loc trist și părăsit unde forțele luminii și ale întunericului s-au înfruntat pentru ultima dată sau pentru prima dată nu ai de unde să știi care-i care până la urmă acesta este secretul adevărul suprem în realitate nu poți știi nimic niciodată tot timpul crezi că au câștigat ai tăi oricare ar fi aceștia și te înșeli amarnic pentru cine nu a trăit acele vremuri e greu de înțeles nu că cei care le-au prins într-adevăr ar putea avea asemenea pretenții vremurile în care întreaga lume era în război cu sine însăși vremurile în care statul puterea Control a făcut totul pentru binele oamenilor dar absolut totul cine și-ar putea imagina peste o sută peste două sute de ani acum o sută acum două sute de ani cum s-a schimbat sau cum se va schimba lumea în acel moment critic când țările vor deveni corăbii în derivă când fiecare își va vedea de treaba ei cum va ști mai bine când America va fi cât pe ce să se dezbine iar pistolarul mascat Ginger Rabbit va stăpâni jumătate din New York City când într-o țară de la marginea Europei capitala va trece sub dominația unor bande periculoase de teroriști iar forțele de ordine abia vor mai face față pentru că nu-i așa vor fi epuizați în lupta cu virusul și acum asta când Franța va cădea din nou iar pe vârful Turnului Eiffel se va ridica semiluna când Eusebie Coriolan va dobândi puteri cvasi-absolute pe jumătate de continent și nu va răspunde decât în fața unui singur om un singur om își va fi asumat ingrata sarcină de a conduce războiul cel mai perfid război prin care a trecut vreodată umanitatea războiul care a pus capăt tuturor războaielor sau cel puțin așa s-a sperat era dreptul lor să spere o dată la o sută de ani până le-a reușit până au făcut ca în anul 2666 pământul să fie un pustiu radioactiv și va mai fi nevoie de o mie de ani până ca cei plecați respectiv coloniștii să dezvolte tehnologia necesară pentru ceea ce vor numi terraformare sau mai degrabă pentru re-terraformare adică pentru a face din nou pământul pământ dar asta e altă poveste pentru moment criminalii NOVA și-a trimis agenții în secolul XX dar nici ceilalți nu au stat cu mâinile în sân poliția NOVA era la datorie ca întotdeauna au fost angajați cei mai pricepuți artiști pentru a crea armele potrivite au fost convocați agenții cei mai experimentați din trecut prezent și viitor l-au răpit pe scriitor și l-au obligat să vadă și să povestească totul l-au urcat cu ei pe corabie pe el și pe micul traficant cei mai inocenți participanți la evenimente dar nimeni nu e nevinovat până la capăt de asta se convinsese de mult J. Lee încă de pe vremea în care se credea scriitor narcoman în timp ce privea orașul căzut sub regimul antiviral în starea de pandemie declarată cu șase luni în urmă când s-a întâlnit pentru prima dată cu Ginger Rabbit celebrul pistolar celebrul asasin cel care se punea de-a curmezișul planurilor atât de bine puse la punct cel care se opunea strategiei globale ce avea să aducă o mie de ani de pace și sănătate așa cum se găsiseră urme se găsiseră indicii cu mult înainte dar au preferat să le ignore oamenii sunt ignoranți prin natura lor a fost nevoie să se constituie să se adune acest lung șir de rebuturi umane de outsideri de rebeli iremediabili de oameni declarați împotriva a tot și a toate pentru a se ridica împotriva a tot și a toate pentru a spune ceva pentru a pune ceva în locul tăcerii eterne tăcerii ce răsună în ceea ce numim Control ceea ce a fost dintotdeauna Control care va dori mereu același lucru tăcere și pace și evident supunere nu contează mijloacele ideea era să le fie teamă acum găsiseră un tertip foarte ieftin și foarte ușor de implementat în aceeași măsură foarte greu de dovedit foarte greu de descoperit o pandemie generată de un virus mortal ceva extrem de banal dar ceva ce să-i facă pe toți să se teamă să se lucreze prin cele mai banale canale media prin propagandă desfășurată 24/7 prin informații contradictorii prin interzicerea și incriminarea oricărui punct de vedere diferit opus advers prin represalii grave pedepse severe măsuri stricte forțe de ordine prezente peste tot prin materiale promoționale pe măsură totul trebuie învelit frumos ca orice produs un film un dispozitiv un gadget o aplicație un joc video expectativa așteptarea este mai puternică și mult mai importantă decât obiectul în sine ca de obicei o campanie puternică s-a desfășurat și în România ca peste tot un anonim inexistent până atunci devenit subit eroul salvator cu fața lui pe toate afișele în toate filmele pe toate ecranele este medic este reprezentantul tuturor medicilor care ne salvează de boală care luptă corp la corp cu boala este un erou din linia întâi în acest război parșiv jigodie nu acum asta va ajunge relativ repede să zică mai târziu când nu vor mai avea nevoie de el sunt erou din linia întâi jigodie dar mai e mult până atunci acum arată impecabil în halatul lui alb cum își pune tacticos masca vizeta și mănușile de protecție și ne spune că și el e un simplu om că face tot ce poate că mai bine ne sacrificăm acum ca să trăim ulterior îi spune moartea de dinainte de viață este un veritabil mistic trezește în cei mulți fiorul religios se gândesc la mântuitorul Isus Cristos și ei pot fi mântuitori pentru a fi mântuiți pericolul e real moartea există dar uite eu vă dau soluția eu sunt calea adevărul și viața eu sunt doar un om nu fiul omului nu hulesc sunt aici pentru voi pentru voi toți și așa mai departe și filmele rulau în continuu pe ecranele publice și pe cele private deveniseră singurele reclame permise prin lege în orașul pustiu în capitala devenită hecatombă universală în așteptarea învierii de obște în timp ce bandele bântuiau pe străzile pustii terorizându-i pe agenții statului ce luptau neîncetat împotriva pandemiei hărțuindu-i pe temerarii care își asumau rolul ingrat de a ieși din casă pentru a procura cele necesare traiului din ce în ce mai departe de normal ce se desfășura în spatele ușilor și ferestrelor închise așa se întâmpla peste tot în lume iar în unele locuri era chiar mai rău în New York City de pildă armata scosese tancurile pe străzi și soldații aveau permisiunea să deschidă focul fără avertisment asupra populației civile indiferent de motivul pentru care se aflau afară pe stradă abia după aceea a apărut pistolarul printre primii care s-au opus a fost văzut în mai multe metropole ale lumii până să ajungă și în București după aceea să dispară cu toate acestea profesorul îl recunoștea din cartea pe care o ținea de acum ascunsă și nu o mai arăta nimănui din acele pagini îngălbenite de timp care miroseau a praf și bătrânețe și uitare unde xilogravurile unui meșter demult uitat spuneau povestea detectivilor sălbatici povestea antihriștilor care au pornit războiul asupra controlului asupra Controlului din cele mai vechi timpuri până în prezent unde vedea imaginea voievodului valah luptând pe baricade în Paris alături de cei care au constituit probabil inspirația pentru Marius sau Enjolras și de fiecare dată când în nopțile târzii avea curajul să îi frunzărească paginile profesorul plângea și își jura că va fi pentru ultima dată că va fi ultima dată dar n-a fost să fie niciodată nici măcar la capătul lumii la sfârșitul universului existent unde l-au încolțit toți nebunii aceia pe corabia lor ce avea să nu atingă niciodată apa dar răzbate prin golfurile nesfârșite ale cosmosului de dincolo de orori nebănuite acolo l-au prins acolo și-a echipat pentru ultima dată costumul fiarele care i se prind de mâini de picioare și care îi țin loc de oase și îi dau vigoarea unui tânăr în putere dar degeaba pistolarul cel necruțător nici nu vrea să-l asculte în timp ce sălbaticul își croiește drum prin lacheii lui sfârtecând în stânga și în dreapta în acel pustiu unde nici măcar timpul nu există gloanțele îi trec prin carne simte sângele cald își duce mâna la gât dar mănușa de metal face imposibil să-și oprească hemoragia cade în genunchi pe nisipul fără culoare își cere iertare dar nu mai e cine să-l audă la capătul timpului nu mai e cine să-l ierte bătălia s-a sfârșit au capitulat au învins eșarfa roșie pe care pistolarul a purtat-o peste față timp de o mie de ani se confundă acum cu sângele care îi șiroiește din gât atât mai vede roșu în fața ochilor și gata totul s-a sfârșit a meritat oare nici nu a mai apucat să-i vadă chipul real se întorc toți înapoi pe corabie scriitorul nici nu a ieșit din cabină probabil de frică e în definitiv un laș nu s-a temut niciodată să o recunoască public dar el măcar se va întoarce acasă se va întoarce la destinul lui la povestea lui va scrie și își va aminti însă el va lăsa un loc gol și rece într-un pat mult prea mare va lăsa un vid în timp în istorie vântul cosmosului îi va usca trupul îl va descompune la nivel mineral va redeveni o mână de molecule de care nimănui nu-i pasă purtate de vântul indiferent al universului cvasi-existent va pluti fără să știe dincolo de nebuloasa crabului dincolo de supernova care i-a definit destinul lui și multor altora cei care și-au pus toată puterea și priceperea în serviciul stăpânilor în slujba celor care știu ce e mai bine pentru umanitate pentru univers pentru tot cei care vorbesc în numele universului cei care înțeleg cei care știu cei care și-au asumat acest rol și-au asumat adevărul și-au asumat ura milenară a celor care se împotrivesc a celor care spun nu a celor care spun că nu nimic nu este adevărat și că totul este permis eternul conflict lupta ce nu va înceta niciodată indiferent cu câte victorii se vor lăuda unii sau alții lupta continuă cu toții știau asta victoria nu putea fi decât de etapă nu putea fi decât pentru un moment mai scurt sau mai lung asta nu mai conta și eu acum ce să scriu spunea cu voce tare dar nimeni nu îl auzea să scriu despre toate acestea sau nu agentul J. Lee fuma împreună cu cel care se recomanda drept comisar de poliție în definitiv nu noi trebui să îți dăm răspunsul i-a trebuit ceva timp să își dea seama că îi vorbeau dar nu își îndepărtau privirile de la imensitățile pe care corabia le parcurgea acum lent poate chiar leneș în întoarcerea sa de la capătul universului sau cel puțin locul pentru care ei era capătul adică acolo unde se sfârșea povestea lor ce se găsea dincolo nu îi privea în definitiv îi avertizase bătrânul peste care dăduseră accidental în goana lor nebună după asteroidul B-23 unde aflaseră că se ascund profesorul și ai lui bătrânul care i-a invitat pe toți în cutia lui meschină pentru care băga mâna în foc că este mai mare pe interior dar nu l-au crezut le stătea mintea la altele erau în urmărire fiecare trebuie să fie conștient de propriul lui final le-a spus uite eu am ajuns la capătul cuvintelor la capătul a ceea ce se poate face cu cuvintele și atunci scriitorul a avut o tresărire am avut o tresărire îl știam de undeva era cineva din lumea noastră din lumea mea din realitatea mea aceea mică pe care am lăsat-o în urmă de mult la care nu știu cum am să pot să mă mai întorc vreodată în definitiv mă vor duce ei cumva mă vor arunca de pe această corabie nu-i voi mai vedea niciodată voi putea spune că toate acestea nici nu au existat că am fabulat că de la băutură mi se trage de la prea mult mezcal dar ficatul nu suferă creierul în schimb creierul mă duce pe aceste drumuri demente și nici inima nu mai are multe de spus o simt aici este cumva nedrept față de mine față de tot dar asta e îmi asum dacă este adevărat ce mi-au spus acești detectivi sălbatici că altfel nu pot să-i numesc acești eroi neștiuți care nu au existat și nu vor exista niciodată decât în mintea mea decât în cuvintele mele nimic nu este adevărat prietene nimic nu este adevărat totul este permis îmi spune și eu nu îl recunosc fără mască fără pistoale în lumea în care el se va întoarce nu mai are nevoie de așa ceva până la urmă fiecare se va întoarce la casele lor și va uita asta îl îngrozește cel mai tare vor uita toți în afară de el și de micul traficant care zâmbește poate nici el nu va fi iertat totuși măcar el să nu uite dar nu este cazul și atunci scriitorul simte cum îi curg lacrimi reci pe obraji probabil de la radiațiile cosmice […]