(3) — "trebuia să ajungă la toată lumea trebuiau să treacă la nivelul următor"

[…]trebuia să ajungă la toată lumea trebuiau să treacă la nivelul următor acum un alt oraș din alt colț al țării trebuia să adopte măsuri dure apoi altul și altul și altul și așa mai departe înainte se chema rotația cadrelor acum bineînțeles este vorba de altceva visul de aur al omenirii nu mai este echitatea socială puritatea rasială nu mai este nici măcar lumea curată mediul sănătos neutralitatea climatică este sănătatea fiecăruia toți suntem expuși suntem victime potențiale dar și asasini potențiali doctorul minune doctorul erou avea un microeseu video foarte frumos pe această temă făcea paralele între moarte viață sănătate boală cum e făcut sufletul omului din două părți întuneric și lumină fiecare avem în noi un dumnezeu și un diavol toți suntem dumnezei toți suntem diavoli la fel și cu pandemia cu virusul toți suntem sănătoși în aceeași măsură în care suntem bolnavi de ce să riscăm de ce să lăsăm diavolul moartea să triumfe mai bine suntem dumnezei mai bine trei zile metaforic a fost nevoie să precizeze să stăm în mormânt ca apoi să ne bucurăm de viață decât să murim definitiv în chinuri pentru plăceri lumești plăceri de moment a fost cel mai distribuit articol pe media socială din anul acela toată lumea împăcată toate pârghiile emoționale activate suntem de partea binelui nu ne-o luați în nume de rău totul este pentru sănătatea și pentru siguranța dumneavoastră în timp ce bătrânul își dădea ultima suflare în mijlocul drumului sub cizmele și pulanelor organelor de ordine sanitară în timp ce micul traficant care încă nici nu era traficant doar mic îi găsea hainele aruncate într-un boschet în timp ce Tongaroki pe atunci încă Rege pleca cu pluta de pe insula lui în urmă cu 500 de ani către o lume pe care niciodată nu o va înțelege în totalitate totul este bine repetăm poate nu ați înțeles totul este bine și sirenele urlă în noapte și Tongaroki nu a dormit de 72 de ore un Ulise al emisferei sudice care pleacă de la Penelopa lui în loc să se întoarcă la ea o lasă să îl aștepte pe mal ca efigie de rocă vulcanică spălată de apele sărate ale mării marea care nu se sfârșește niciodată avea să afle după mult timp Tongaroki regele neîncoronat al regretelor eterne după ce pe pieptul lui va purta urmele a o mie de războaie acum ești răzbunat pistolarule îi spune înainte să sară în timp ce ultimul cartuș alunecă pe țeavă și Tongaroki se aruncă în imensul albastru unde este convins că îl așteaptă insula lui soția lui iar pistolarul își dă jos masca pentru ultima oară să îi vadă chipul să fie ultimul lucru pe care îl vede înainte să moară înainte ca sângele să îi înece plămânii aproape că îi vine să plângă nu e decât un bătrân speriat cu ochi mari și albaștri care îl imploră să îl ierte evident că nu poate vorbi își tine mâna la gât i-a perforat traheea jugulara glonțul a ieșit pe partea cealaltă printre degete deja se vede sângele pistolarul nebun care își zicea Ginger Rabbit își aruncă pistoalele și centura și pălăria și masca pășește înainte se îndepărtează bătrânul întinde cealaltă mână după el imploră iartă-mă nu mă lăsa nu mă lăsa o clipă își întoarce capul plânge și el nu privi înapoi bătrânul se prăbușește sub greutatea costumului a exoscheletului pe care îl poartă și care acum nu îl mai ascultă câteva scântei și îl lasă de tot puterile sângele șiroiește sub el ultima suflare e de fapt un ultim horcăit și ochii albaștri rămân pentru totdeauna deschiși aici la marginea timpului povestea lor se încheie dar nu cum s-ar fi așteptat fără victorii fără satisfacție ăsta e destinul pășește cu grijă să nu calce pe cadavrele care sunt peste tot și prieteni și dușmani nu are rost să-i numere să știe cine sunt cine a murit cine a supraviețuit gata vede corabia îl așteaptă cei are au rămas este ultimul pe mal pe rămășițele asteroidului B-23 de la capătul timpului o siluetă încă nu-și dă seama cine este e prea departe e ceață e fum nu și-a șters lacrimile acum vede luminile au aprins felinarele roiesc pe punte cei care au rămas e agitație se apropie pământul mai degrabă solul căci pământul e departe este ud îmbibat de sânge vede că mai sunt și alții merg încet unii abia se târăsc spre corabie îi ajută să urce peste bord nu te poți întoarce niciodată acasă asta crezi tu pistolarule și Tongaroki se aruncă adică se lasă să cadă pe spate cu brațele deschise și apele timpului îl înghit pe loc torentele istoriei abisurile nesfârșite câțiva wild boys sfârtecați la picioarele lui dar și-a propus să nu se uite acum îl vede în picioare cu costumul murdar haina pusă peste umeri pentru că e rănit la mâna stângă și o fașă improvizată pătată de sânge i-o imobilizează superficial inspectorul J. Lee așteaptă și-a pierdut ochelarii fumează nu își spun nimic se ajută unul pe altul să urce scara de funie e fragilă mai trag încă doi dar au obosit pe punte cum văzuse și mai devreme agitație mare oricum au rămas mult mai puțini vede figuri cunoscute într-un colț pe un butoi personajul lui preferat l-ar recunoaște dintr-o mie cineva îi pansează capul sigur e valetul său fidel care îl însoțește până la capătul lumii la capătul timpului mantia masca și mănușile sunt pe jos în timp ce englezul înjură că i s-a rupt arcul celălalt încearcă să-l calmeze și lui i s-a rupt pipa dar nu se plânge căpitanul și secundul defilează agitați de la un capăt la altul încearcă să coordoneze pe cât posibil plecarea mai e puțin vocile se suprapun nu înțelege nimic lemnul e putred se rupe în curând aude același lucru repetat în mai multe limbi se va sparge sticla repede trebuie să plece gata nu a mai rămas nimeni cinci minute i-am recuperat pe toți totuși inspectorul J. Lee verifică cu binoclul la fel și căpitanul cu ocheanul lui în mâna cea teafără în cealaltă o gheară de fier sau în cârlig ține un trabuc aprins pistolarul observă că și-a ras mustața și părul i-a albit nu mai e nimeni raftul e putred se va rupe în curând sticla se va sparge în câteva secunde trebuie să plecăm ridicați ancora strigă căpitanul ridicați ancora strigă și primul ofițer ridicați ancora strigă și secundul dar fiecare în direcții diferite și încet-încet marea ancoră se ridică cu luminile ei albastre și antenele orientate în toate direcțiile posibile au crescut pe ea mușchi s-au depus alge vela cea mare coboară brusc îl ia prin surprindere idioți înjură printre dinți inspectorul J. Lee corabia se depărtează de mal adică de marginea asteroidului sau ce a mai rămas din el uitat la capătul universului ultimul asteroid ultima insulă ultima ascunzătoare a dușmanului drumul înapoi e mereu mai lung înapoi unde se întreabă toți mai au oare unde să se întoarcă dar nimeni nu își pune acum problema în felul acesta s-a sfârșit chiar s-a sfârșit își spune și pistolarul care practic nu mai era pistolar fără să se mai întrebe ce și dacă mai e ceva dincolo de acest final la câțiva metri în spate scriitorul își ține capul în mâini oare plânge și el n-ar fi singurul ce bizar acum amândoi se vor întoarce acasă cu o poveste în fond e singurul lucru pe care îl pot face acum au pierdut mulți oameni buni mulți prieteni cum o să-i privească în ochi data viitoare când se vor reîntâlni puținii rămași pe corabie au aceleași dileme nu vorbesc între ei nu privesc spectacolul ce se desfășoară în jurul lor deasupra velelor deasupra catargelor nici sus nu stă nimeni în alte vremuri căpitanul ar fi făcut o criză de nervi din acest motiv acum se uită pierdut în jos peste bord poate aude crocodilul și scriitorul chicotește își dă seama că într-adevăr și-ar fi dorit să vadă crocodilul undeva în depărtare lemnul se rupe până la urmă raftul cedează era inevitabil doar nu s-a schimbat nimic tot ce se întâmplă trebuie să se întâmple indiferent de eforturile lor sticla cade se sparge cioburile zboară pe podeaua plină de praf e o diferență totuși acum corabia nu mai e înăuntru corabia din sticlă nu mai e în sticlă e o corabie adevărată pe care se află ei acum și pe care trebuie să-i rămână căpitanului după ce îi lasă pe fiecare acasă aceasta a fost înțelegerea într-adevăr s-a sfârșit și aici vine un mare semn de întrebare inspectorul J. Lee fumează în continuare ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat are chef de filosofare ca de obicei chiar dacă nu-l bagă nimeni în seamă nici măcar micul traficant care e pierdut în contemplare peisajul e unic într-adevăr dar pentru el înseamnă altceva o să se întoarcă la Paris o să-și termine cartea măcar să mai țină minte unde a rămas peste câteva zile va fi recrutat de NOVA și poliția NOVA va fi pe urmele lui tot ce a fost va mai fi tot ce este a fost deja își repetă în minte voievodul valah va fi din nou voievod peste țara lui sau peste mai multe miliardarul va fi tot miliardar piratul va fi tot pirat pistolarul nebun va fi din nou pistolar sau va reveni la viața de dinainte va lăsa totul în urmă sau își va pune din nou masca și va bântui străzile în căutare de victime în căutarea dușmanilor nimeni nu știe exact străzile sunt exact așa cum le-a lăsat în secolul XX sau XXI lumea nu mai are aceeași disponibilitate să se schimbe indiferent de unde vine imboldul din trecut sau din viitor povestea se rescrie constant până acum ar fi trebuit să învețe lucrul acesta mai ales că a contribuit semnificativ îl așteaptă aceeași mașină de scris acum întreagă la locul ei aceleași cuvinte pe care să le arunce care încotro la întâmplare sau după cum știe mai bine în fond nu a învățat nimic din toată nebunia asta de altfel nimeni nu a învățat nimic toți se vor întoarce la viețile lor de dinainte unii vor uita în timp de tot de pirați de pandemie de NOVA și așa mai departe chiar dacă chiar în acele momente aceasta se dezlănțuie monstruos în teribila ei frumusețe aceeași super-NOVA care i-a pus pe fugă pe cei care peste milioane de ani și-au spus CONTROL a fost doar un vis urât un vis care nu se mai repetă care pur și simplu este în același loc în același timp un monolit în afara timpului în afara spațiului un gând care ancorează în realitate un univers întreg nu de alta se întreabă mereu dacă crezi în ceva mereu trebuie să crezi în ceva să îți ancorezi existența în acel ceva imaterial ceva care nu există decât în mintea ta dar nu numai în a ta în așa-zisul inconștient colectiv știi că e o prostie că a fost introdus în mințile tuturor într-un mod absolut subliminal dar conștient și intenționat lumea gândește la fel pentru că este foarte util ca toată lumea să gândească la fel toți branșați la același cablu cum am spune într-un limbaj contemporan mai tehnologizat pe aceeași frecvență pe același post pe același site pe aceeași rețea socială dacă punem așa problema lucrurile devin și mai simple și provocarea absolută o constituie deconectarea schimbarea programului schimbarea programării căci și despre asta este vorba același sistem de operare toate dispozitivele arată la fel deodată apare unul care vorbește altă limbă conexiunea s-a rupt trebuie restabilită de la zero trebuie refăcută trebuie compatibilizată adică trebuie tradus dintr-o limbă în alta provocarea majoră o deconectare fără deconectarea de spațiu de timp fără ignorarea totală chiar a ideii de spațiu timp totul e inutil pot fi și accidente e adevărat dar de cele mai multe ori deconectarea conștientă de tot ceea ce înseamnă conștient de maladia conștientului cum spunea cineva e imposibilă unii au noroc e adevărat dar nu toți cei mai mulți nici nu știu că sunt conectați cum spunea într-un film un personaj celebru și dacă ar ști tot nu ar dori să fie deconectați pentru că mai multe motive principalul ar fi de ce la ce ne trebuie evident că această mentalitate a dus la cele mai multe catastrofe cele mai mari nenorociri din istorie comunismul holocaustul pandemia a treilea război mondial și dezastrul nuclear ce a urmat de ce să mă deconectez sistemul adică ceea ce noi înțelegem prin Control cu C mare ne vrea binele de ce ne-ar vrea răul are nevoie de noi într-adevăr ce s-ar face fără noi n-ar exista fără noi un parazit nu poate supraviețui fără gazdă sau un virus sau un sistem de operare fără hardware-ul potrivit necesar nu are cum să existe deci se pleacă de la premisa generică a binelui colectiv binele comun egal același pentru toți indivizii dar colectivitatea nu este suma indivizilor cum în mod greșit se crede colectivitatea este o entitate de sine stătătoare care nu prea are legătură cu indivizii care o compun nimeni nu cere părerea nu ține cont de părerea unei celule din osul sacru pentru a merge într-un loc sau în altul pentru a alege o culoare sau alta așa și grupul nu ține cont de părerea individului când adoptă o direcție chiar dacă este greșită chiar dacă este dezastruoasă chiar dacă poate aduce sfârșitul acelui organism nu asta este idee există ceva dincolo de indivizi căruia îmi place să îi spun simplu Control cum au făcut și alții denumiri pretențioase stat conștiință religie spiritul popoarelor al națiunilor tot felul de zei sau de concepte mistice arhitecți mai mari sau mai mici forme mai mult sau mai puțin confuze de lumină înțelepciune iubire ochi care văd totul sau ochi care nu văd nimic întorși spre sine spre interior nu spre în afară metafore unele frumoase unele nereușite toate inutile dimpotrivă nocive mereu nocive mereu toxice mereu intoxicante pentru cei cărora li se adresează cei care le propovăduiesc le împrăștie în dreapta și stânga și se așteaptă să fie primite să fie adoptate iubite asimilate și date mai departe ca o boală ca un virus de ce prinde la lume orice doctrină oricât de tâmpită ar fi de ce a prins atât de bine doctrina pandemiei pentru că așa a funcționat fiecare doctrină biologic ideologic este același lucru nu este absolut nicio diferență de ce a funcționat instaurarea regimului pandemic așa a fost instaurat orice regim totalitar orice regim în general pentru că toate regimurile sunt totalitare singura diferență este cât poți percepe din mecanismul de control sistemele totalitare ideale sunt invizibile nu vezi poliția trupele speciale tancurile nu găsești cărțile de bază legile sacre doctrina discursurile conducătorilor nici nu există conducători și dacă există sunt complet lipsiți de ființă și de carismă sunt înlocuiți periodic poporul chiar crede că participă la schimbarea lor nu există precepte nu există porunci dar toată lumea le știe toată lumea se conformează fără să știe că o face nu există ideea de a se conforma voința de a se conforma este ceva natural la fel și invers nu există posibilitatea unui comportament neconform adică a nu te supune pentru că nu există posibilitatea ideii de nesupunere este inacceptabilă orice opoziție această idee de a se opune este imposibilă nu te poți poziționa invers față de curent pentru că nu există ideea de invers dificil de explicat dar foarte clar nu există negația pentru că a fost eliminată ideea de negație pentru că nu mai este posibil în mecanica ideologică în mecanica acestei conștiințe colective să se adopte poziții contra Controlul este total dacă din punct de vedere politic se manifestă și ca putere și ca opoziție și la nivel mintal se manifestă ca p și non-p orice formă de opoziție față de ceea ce vrea Controlul de la individ este imposibilă invers există lumi în care Controlul este imposibil lumi în care liberul arbitru adică libertatea absolută sunt regula de bază nu există condiționări nu există regula cauză efect nu există karma alte legi ale fizicii se aplică putem face asta și la noi dar evident este foarte greu încălcarea legilor fizicii sau ale naturii care există la un moment dat este mai greu de acceptat decât încălcarea legilor omenești când de fapt este vorba despre același lucru supunerea sau nesupunerea față de o dispoziție o poruncă o prescripție așa trebuie să faci gândul de a spune nu prima manifestare a libertății în context religios i se spune non serviam gândul luciferic care a dus la căderea îngerilor expresia pură a libertății este opoziția cu ceea ce este a fi sau a nu fi aceasta-i întrebarea de fapt e problema supremă dacă a fi impune automat și a nu fi atunci ambele sunt același lucru ți se permite să fii sau să nu fii cum răspunzi față de asta non serviam adică nu mă supun refuzi răspunsul la întrebare deși nu e chiar atât de simplu asta e păcăleala că există iluzia libertății de a alege între a fi sau a nu fi între p și non-p asta a exprimat primul gând impasul paradoxul de a ieși din logica divină care se confundă cu dualismul diavol-dumnezeu diavolul a creat non-p-ul a opus inevitabilul a nu fi eternului a fi când de fapt prin non serviam nu mă supun a luat naștere tocmai posibilitatea celui de-al treilea răspuns nu vreau să mă joc după regulile tale asumându-și consecințele înțelegând că figura divină cuprinde și a fi și a nu fi albul și negrul p și non-p simultan non serviam într-o lume a libertății așa ceva nu este posibil pentru că Controlul sub nicio formă nu este posibil 2+2=4 este o măsură de control la fel de valabilă la fel de puternică și de abuzivă ca 2+2=5 în lumea libertății 2+2= întotdeauna altceva în funcție de o infinitate de factori acolo indivizii pot decide individual rezultatul lui 2+2 se ridică întrebarea cum ar fi un sistem matematic bazat pe asemenea principii cum ar funcționa un univers bazat pe aceste baze teoretice pe aceste legi ale fizicii sau pur și simplu pe lipsa legilor fizicii dacă așa ceva poate fi conceput răspunsul e foarte simplu așa ceva nu poate fi conceput de noi mintea noastră este limitată în regulile care o fac să funcționeze la legile universului în care funcționează deci a reformula aceste reguli înseamnă a se distruge pe sine a dispărea un organism care nu respectă regulile universului în care există este eliminat piere foarte simplu explicația e foarte simplă problema este dacă vreți sau nu vreți să înțelegeți asta e tot și a lăsat creta din mână pentru prima dată în ultimele două ore și jumătate observă că e plin de praf pe mână pe haine pe partea dreaptă unde ținea creta fără să deseneze ceva efectiv pe tablă numai săgeți puncte cercuri încercând să explice o idee una dintre ideile lansate apoi abandona schița și trecea la altă idee și puțin mai târziu la o alta ilustrarea grafică sau cel puțin un început de ilustrare eșuat și așa mai departe timp de două ore și jumătate uitaseră chiar și titlul prelegerii aceeași sală din nou arhiplină era tăcută o liniște solemnă specifică momentelor publice cu semnificație emoțională istorică sau comemorărilor poate dar nu conferințelor de popularizare a științei o chestie ușurică chiar ușuratică se așteptau la o prelegere ceva gen Stephen Hawkins sau Neil deGrasse Tyson sau altă personalitate media care face spectacol ieftin din știință pe modelul lansat inițial de Carl Sagan dar nu a fost să fie profesorul străin era altă specie de savant nu avea nevoie de traducere vorbea limba română puțin dar foarte puțin stricat cu accent specific trăise 50 de ani în majoritatea țărilor europene mare cercetător mare inventator avea peste 100 de brevete și venea să vorbească despre fizica cuantică de la Newton la secolul XXII titlul trebuia să atragă evident chiar dacă era în afara programei sau a opționalelor pe care le preda uneori dar uite la ultimul curs a vorbit și de ce se întâmplă în China de noul virus pe care autoritățile încearcă să îl ascundă despre cum mor oamenii pe străzi de posibilitatea unei pandemii pe care o credea foarte foarte posibilă obligatorie chiar pleacă mă de aici vocea paznicului e concomitent gravă și vulgară pleacă dracu’ de-aici și ceva se prelinge pe lângă ușă nevăzut de nimeni doar de ochii de pisică ai aceluiași paznic despre care se zice că vede pe întuneric e cel mai vechi în clădire generații și generații de studenți unii deveniți profesori îl salută cu respect e vigilent mereu la datorie ca orice om serios îi cam place să le tragă la măsea dar e om bun cu frică de Dumnezeu doarme de 30 de ani în camera fochistului nu are pe nimeni nici soție se pare că ar fi pe invers și se face cu ochiul sau se chicotește și-o trage cu boschetarii din parcul de lângă doar e teritoriul lor în fine profesorul nu se preocupă de asemenea detalii e obosit urmează cina cu colegii români apoi într-un final apartamentul lui închiriat somn și 2 zile de relaxare vizite muzee mici excursii mese adică veritabile festinuri apoi la avion e vacanță sesiunea a trecut dar nu și studenții ha ha ha e obosit își îndeasă cărțile în geantă dar asta nu pare a fi a lui o fi luat-o din greșeală o fi uitat-o cineva mai devreme pe catedră și în grabă a luat-o el deja a murdărit-o de cretă pe copertă e o carte veche o fi de la bibliotecă de când n-a mai intrat în biblioteca facultății are un semn pus undeva pe la mijloc deschide în grabă ceilalți îl așteaptă deja afară pe partea dreaptă vede o xilogravură reprodusă o ilustrație specifică a secolului XIX ca în romanele lui Jules Verne de exemplu și chiar de Jules Verne își amintește când vede ilustrația cu un sălbatic probabil maori sigur din Polinezia mai degrabă de undeva din Oceania musculos și tatuat pe ambarcațiunea lui tradițională legenda e scrisă cu litere prea mici ca să le vadă fără ochelari reține numai anul 1666 cartea e în spaniolă sau în portugheză jurnal de călătorie în jurul lumii sau o istorie naturală specifică epocii probabil o reproducere a ediției princeps colegii îl strigă în grabă o bagă în geantă va desluși misterul mai târziu a doua zi va veni să returneze cartea sigur a fost o greșeală dar nu își bate capul o ultimă privire pe bilețelul pus ca semn de carte e o hârtie împăturită parcă vede ceva scris în interior litere mari parcă făcute de un copil sau un analfabet care s-a chinuit să imite semne pe care nu le înțelege sunt patru litere N O V și A linii drepte tremurate unghiuri strâmbe chinuite litere care nu însemnau nimic sau însemnau totul însemnau că ziua de mâine nu va mai veni un fior probabil portarul uitase ușa deschisă probabil s-a făcut frig se așează la o masă plasată aleatoriu puteau să mai aștepte studenții ieșeau de la ultima oră plus cei din public cei veniți special pentru prelegerea din seara asta era agitație dar trebuia să vadă cartea spunea mai multe pe lângă ilustrația cu sălbaticul o deschide la întâmplare o altă ilustrație tot de epocă evident tot o reproducere desigur cine altul MICHAEL PALATINUS VALACHIAE așa cum îl știau toți cu barbă cu o căciulă ciudată trebuie să fie și o a treia sigur dacă e cartea care trebuie a treia imagine sigur același sălbatic de data asta pe mal în depărtare barca lui în prim plan un pistolar sau un cow-boy cu fața acoperită cu o năframă și pălărie cam prea modern pentru stilul ilustrației prea modern pentru o xilogravură îl amenință cu pistoalele lui pe sălbatic care la rândul lui îl amenință că aruncă cu o suliță primitivă nu mai era nimic de spus profesorul este strigat de colegi mergeau la masă sigur și-a băgat repede cartea în geantă acum salută în dreaptă și în stânga brusc a revenit de unde plecase vor să-și ia la revedere de la dumneavoastră impresionant domnule profesor aceleași cuvinte pe care le auzise de sute de mii de ori sute de mii de seri sute de mii de evenimente ca acesta deși de data asta era unul special în seara asta președintele primul ministru înalți consilieri înalte oficialități de pretutindeni primeau și ei un mesaj ceva important avea să înceapă în curând mai erau 30 de zile și va începe erau pregătiți fuseseră prelucrați își puseseră toate lucrurile la punct fiecare își va juca rolul nu fără o oarecare emoție sigur dar urma cel mai important moment din cariera lor din viața lor din istoria recentă și nu numai dosarul conținea fotografii cu protagoniștii aleși comisia își făcuse treaba specialistul cel ciudat președintele comisiei era într-adevăr un expert în domeniul său a meritat fiecare cent din miliardele plătite din bani publici un bărbat tânăr dar cu o privire care spune că știe ce face e profesionist în domeniul său poate fi orice om de afaceri bancher avocat ministru ofițer de armată sub poză scrie între ghilimele doctorul sigur el va fi doctorul și urmează alții fiecare cu rolul său scris dedesubt totul atât de bine pus la punct Doamne Dumnezeule spune în gând dar pe limba lui maternă o groază combinată cu o ambiție va fi proiectul vieții lui va fi moștenirea lui va rămâne în istorie dar ca să rămâi în istorie mai întâi trebuie să întri în istorie așa e firesc dar el nu are de unde să-și dea seama să intri în istorie sau să ieși din istorie cum a făcut Mihai Pătrașcu cel care a dispărut două săptămâni din vremea lui ca să fie găsit apoi beat într-o mlaștină măria sa a sărbătorit avea să spună Preda Buzescu el știa altceva alte grozăvii una mai năstrușnică decât cealaltă de pildă cum se certa cu omul cu o singură mână despre cum și de unde să fure corabia care să-i ducă la capătul timpului pe ei și pe toți ceilalți pe Selim-Bey care de fapt nu era Selim-Bey pe omul cu pistoalele mereu încărcate pe sălbaticii pictați pe corp și alte minunății pe care o să le vadă între timp lumea care se făcuse toată un deșert prin care au și mers pe unde era odată mijlocul mării către un mormânt străvechi de pe o insulă lângă un vulcan un munte care scuipa foc și câte și mai câte ce se vor întâmpla peste alte veacuri dar el nu va spune nimic absolut nimic i-a plăcut la nebunie ar fi rămas acolo cu ei dar fiecare trebuia să se întoarcă la treaba lui la vremea lui chiar și el Mihai Pătrașcu trebuia să apară în cărți să-și facă pohta ce-a pohtit el ce-o fi fost că nu înțelegea când îl tachinau ceilalți care pohtă fraților avea să înțeleagă mai târziu când la Praga avea să vadă într-o carte ilustrația cu sălbaticul pe pluta sau barca lui sau ce era aia și va înțelege mai multe atunci de ce l-a lăsat femeia de ce și-a lăsat el insula pe care era un fel de rege și multe alte peripeții prin care au trecut împreună o altă lume avea să spună o altă viață departe de primele săptămâni ale lui 2020 când i se pusese la cale sfârșitul de cei care nu știu că lumea oricum s-a sfârșit și ceea ce vedem acum e doar o reluare preînregistrată uneori nereușită alteori chiar greșită o repetiție ca un film lumea e ce vedem pe peliculă nimic nu s-a întâmplat cu adevărat dar așa ne place să credem și ei credeau la fel de bine că fac mare lucru când de fapt erau parte din același film figuranți amărâți și ei se credeau regizori scenariști protagoniști producători ei care nici măcar nu au nume orbi surzi și muți ființe care orbecăie în beznă de milioane și milioane de ani până găsesc o lume pe care să o captureze căreia să-i facă felul pe care să o stăpânească așa cum știu ei orbește evident prin alții pentru că direct nu au nicio forță nicio formă în lumea asta nu au nicio putere decât prin cei pe care îi fac dependenți de ei dependenți de Control prin care dau naștere la ceea ce numim acum Control formă specifică de organizare a universului nostru străină de lumile sănătoase lumile libere universuri pe care nu le putem atinge pentru moment și nu le vom înțelege niciodată la fel cum nici micul traficant nu înțelegea când îl legau de masă și îi lipeau electrozi de frunte și alte cabluri de mâini și de picioare îi băgau un lemn în gură să nu-și înghită limba și treceau prin el curent electric de două ori pe zi dimineața și seara uneori mai des când făcea urât așa spunea femeia în halat alb grasa cu un neg crescut exact pe bărbie exact în mijloc auzise de la ceilalți că face o muie excepțională nici nu știa ce e aia știa cuvântul dar în rest nu pacienții mai bătrâni știau mai multe decât el făcea o muie excepțională secretul era să te gâdile la coaie cu firele de păr care îi ieșeau din neg evident ceva nerealist dar devenise legenda internă a sanatoriului a spitalului de nebuni unde urletele te țineau treaz toată noaptea urletele de om și urletele de lup la un moment dat nu mai puteai să le distingi totul durează la nesfârșit nu poate să deosebească o zi de alta ziua de noapte dacă nu i se spune expres azi e luni sau azi e joi sau e weekend sau e dimineață că e miezul zilei sau e miezul nopții ce înseamnă muie își propune să nu uite cuvântul l-a mai auzit evident sună a ceva interzis ceva obscen pacienții bătrâni râd își arată dinții lipsă gingiile goale unul dintre ei se spune că a fost un mare actor înainte adică pe vremea lui Ceaușescu cică era unul Ceaușescu mare și tare la noi în țară care a făcut mult bine dar și mult rău și oamenii îl iubeau și în urau în aceeași măsură în același timp a dat case la oameni a făcut blocuri a făcut fabrici și uzine a dărâmat cartiere și orașe întregi ca să le facă loc celor noi dar oamenii trăiau în mizerie și întuneric și frig n-aveau ce mânca și de-aia l-au dat jos și l-au împușcat pe Ceaușescu asta știa și micul traficant marele actor a făcut filme a făcut teatru când era melancolic îl plângea pe Tomiță și îl înjura de mamă și de dumnezei pe Sergiu el râdea când auzea înjurături de mamă și de dumnezei îl amuzau teribil bătrânul le povestea tot felul de chestii tot felul de întâmplări cum au sabotat odată un film istoric nu se știe nici acum cine cică regizorul a dispărut ăla care îl juca pe voievod a dispărut trebuia să fie cel mai mare film din vremurile alea știu sigur eu făceam și figurație eram stegar eram tânăr atunci și au pus o altă coloană sonoră noi nu trăgeam sunetul era prea multă gălăgie urlau ăia nechezau caii trăgeam vocile în studio liniștiți unii citeau de pe foaie dă-i dracu’ toți erau deștepți când citeau de pe foaie vedeai cum plouă cu săgeți în jurul lor gemete urlete și ei frumos liniștit cu dicție ca la ședințele de partid și micuțul traficant vedea în fața ochilor scenele de luptă și auzea urletele și gemetele răniților mirosea a hoit și a căcat și a praf de pușcă și voievodul trecea călare și sfârteca în stânga și în dreapta și se auzeau obuze și focuri de mitralieră în timp ce săgețile zburau și își acoperea ochii și începea să țipe și iar îl băgau în camera aceea să îi aplice tratamentul specific nu era singurul sanatoriu din țară unde se proceda așa erau minim zece se spune chiar că ar fi fost câte unul în fiecare județ de fapt unde erau duși cei care se opuneau sistemului cei care generic nu credeau cei periculoși oameni de toate felurile săraci bogați importanți sau carne de tun intelectuali idioți toți același tratament o minimă tentativă de convertire în caz de eșec ceea ce se întâmpla de altfel foarte des aproape de fiecare dată urma exterminarea directă toată procedura se încadra în șase luni primele trei săptămâni reeducarea deși evitau acest cuvânt să nu se creeze asocieri nedorite cu obsedantul deceniu deși tehnicile erau de inspirație directă aproape identică apoi exterminarea chimică electrică mecanică dacă era nevoie nimeni nu scăpa ceilalți pacienți cei normali adică nebunii normali nu cei pandemici deja se obișnuiseră cu noii colegi făceau estimări pariuri cedează nu cedează crapă sau nu adică mai exact când crapă în timpul cărei proceduri noaptea se obișnuiseră cu urletele norocul lui era că scăpase la limită nu era politic nu era pandemic singura lui circumstanță agravantă era că nu purta mască la momentul arestării a agresat o patrulă e drept dar neavând discernământ nu putea acționa împotriva regimului adică a măsurilor sanitare asta l-a bulversat un pic pe comandant a citit de două ori procesul-verbal reglementările raportul medico-legal și recomandările comitetului de urgență nu avea de ales s-a scărpinat de două ori în nas pe sub mască a studiat atent productul operațiunii înjurat în gând a semnat sub se aprobă transferul către unitatea sanitară și gata restul nu-l interesa cazul era clasat pentru el acum era de competența medicilor psihiatri rămași cam de căruță în perioada asta era o specializare devenită brusc inutilă mai contrasemnau uneori rapoartele politicilor pe care aceștia le făceau la o adică de unde să știe psihiatri ce să scrie acolo niciunul nu avea școală adică nu școală nouă politico-sanitară pregătirea obligatorie anti-pandemică nimic din ce învățaseră ei la facultate nu îi pregătise pentru asta nicăieri în cursurile și manualele lor nu spunea că nerespectarea restricțiilor anti-pandemie reprezentau o deviație de comportament foarte gravă iar abaterile repetate constituiau o boală psihică incurabilă din păcate mult mai gravă decât însuși virusul care trebuia tratată de medici specializați în domeniu nu de oricine și mai ales nu de cei cu școala veche să rămână ei cu psihozele și nevrozele lor cine nu se adapta putea să plece se putea pensiona oricând în condiții excepționale dar să nu se bage noroc că la sanatoriul unde fusese încarcerat micul traficant un singur medic avea pregătirea anti-pandemică adică școala psiho-sanitară de șase luni de fapt un fel de școală politică și oricum nici nu era medic era omul de serviciul singurul suficient de idiot ca să se preteze la așa ceva asta îi dădea mână liberă chiar dacă la ei nu erau decât doi pacienți cu statut special la care ar fi trebuit să se adauge și micul traficant dar el din fericire se asimila celor comuni sau din păcate depinde cum privești lucrurile de el aveau grijă pacienții cei mai bătrâni în mare parte se purtau frumos cu el restul îl ignorau intenționat sau din cauza bolii erau și sănătoși de pildă actorul care nu avea nimic pe partea asta psihiatrică era doar alcoolic și bătrân ca o treime din populația țării dar avea un fel de nepot la minister care l-a băgat încă de dinainte aici poate se face mai bine evident că niciun rezultat bea mai mult decât înainte nimănui nu-i păsa de cei peste 80 de ani doar să nu să se rănească să se facă anchetă să-i bage în belele și așa mai departe în rest crăpau oricum actorul era acolo deja de trei ani când începuse pandemia alții erau mai vechi micuțul traficant îl văzuse pe unul dintre cei doi politici când a fost adus cu duba și cu trupele speciale cinci malaci în armuri complete cam ca cei care l-au arestat și l-au bătut pe el l-au coborât din dubă legat în izoletă se zbătea l-au dus într-o aripă separată unde nu avea acces tot personalul medical doar doctorul cu licență nouă și câteva asistente și evident brancardierii cu toții în costume de protecție albe din cap până în picioare le spuneau extratereștri deși ar fi fost mai corect astronauți sau cosmonauți era distracție mare când apăreau extratereștrii sau îi vedea cineva de la geam se bucurau toți ca niște copii uneori trebuia să vină să îi potolească dar se calmau repede mai ales când apărea asistenta cu neg pe bărbie mamă ce muie excepțională face asta striga câte unul și restul chicoteau actorul bătrân se îneca de atâta râs râdea toată rezerva numai din secția specială nu se mai auzea nimic de la o vreme de parcă acolo nu mai existau proceduri nu mai existau tratamente nu mai existau urlete micul traficant încerca să-l vadă pe prizonier să-l prindă când îl scoteau în curte la plimbare aștepta în fiecare zi dar lui îi făceau alt program pe celălalt nu l-a văzut niciodată știa că este acolo dar nimeni nu știa cât mai are cât mai rezistă dacă nu l-au lichidat deja liniștea aceasta nou-instaurată îi neliniștea teribil sigur erau doi sigur uite ăsta micu’ se jură că l-a văzut pe ăsta mai nou umblă după el prin curte lasă-l să umble ce-l țin eu are voie nu e hodorogit ca tine abia mergi hai mai du-te-n pula mea vai domnule profesor dar nu vă e rușine și iar începeau să râdă dacă n-ar fi fost tratamentele viața ar fi fost chiar liniștită la azil la sanatoriu în timp până și micul traficant începea să uite de ce făcuse înainte de locurile pe unde fusese adică unde fusese trimis de oamenii pe care îi întâlnise rar și mai ales pe întuneric totul era un vis începea să creadă că fusese un vis frumos urât tot vis era aici să se facă bine asta i se spunea să se facă bine să fie om normal să meargă la școală să învețe o meserie să se descurce în viață nu să umble pe străzi să vândă bile prafuri cuie și alte porcării să-și vadă de treaba lui și așa mai departe evident că mintea lui era prea fragilă ca să reziste și începea să-i creadă din ce în ce mai mult până în dimineața când a văzut iepurele ieșind din pădurice pentru că la zece metri de gardul sanatoriului începea o pădurice erau până la urmă la munte de acolo dintre copaci a sărit un iepure brun sau mai degrabă brun roșcat în lumina soarelui părea chiar roșu micul traficant l-a văzut cu coada ochiului și i-a stat inima iepurele nu i-a dat atenție țopăia în continuare ronțăia iarbă sau frunze se apropia de gard nu i-a venit să creadă era un iepure brun roșcat în lumina soarelui era chiar roșu un iepure roșcovan și atunci mintea lui s-a deblocat a început să plângă iepurele îl privea mirat cât de mult poate să se mire un iepure când roade o frunză și a dispărut la fel de iute cum apăruse în timp ce micul traficant se tăvălea pe jos plângând urlând și plângând iepurele roșcovan cum a putut să uite iepurele roșcovan cu pălărie maro cu masca care-i acoperea fața până sub ochi cu pistoalele lui argintii mereu încărcate și gata de luptă Ginger Rabbit pistolarul nebun care în orice clipă ar fi trebuit să intre acolo să-i ciuruiască pe toți pe pacienți pe brancardieri pe medici pe asistente dar mai ales pe medici și să-l scoată de acolo și pe el și pe cei din aripa cealaltă din secția specială dar pistolarul salvator întârzia și tot întârzia și bărbatul înalt și slab își pierduse speranța în celula lui știa că în celula cealaltă cu o seară înainte colegul său de suferință fusese omorât în chinuri groaznice înseamnă că urma la rând și ajutorul întârzia să apară adevărul e că nu credea că va mai veni vreodată cineva erau aiureli zvonuri fantezii bolnave teorii conspiraționiste ieftine pe care le întâlneai la tot pasul și care atrăgeau pedepse dure cu pandemia nu e de glumit virusul nu iartă se spunea pe toate canalele oficiale el a fost inconștient că a crezut asemenea prostii și acum suporta consecințele bine măcar că nu s-a îmbolnăvit asta dacă nu va fi infectat intenționat între timp în așa-zisul spital mai degrabă centru de reeducare denumirea corectă este centru de recuperare domnule îl corecta procurorul de fiecare dată trebuia să fi respectat restricțiile până la urmă nu-l durea mâna să completeze declarații peste declarații să obțină autorizație de liberă trecere adeverință de vaccinare certificat de vindecare și reabilitare să poarte masca regulamentară conformă cerințelor să nu intre în anumite magazine localuri sau alte locuri precis determinate să păstreze distanța legală să nu interacționeze cu alte persoane sau cel puțin cu anumite persoane suspecte să evite anumite lecturi și anumite surse de informare cine l-a pus să citească până la urmă cine l-a pus să intre în anticariatul acela unde văzuse în vitrină cărțile scriitorului narcoman interzise de câțiva ani în majoritatea țărilor civilizate pentru simplul motiv că anticipase aproape toate evenimentele din ultimii 70 de ani de parcă le-ar fi trăit personal în consecință cărțile lui erau considerate mai periculoase decât celebrul „Necronomicon” al lui Abdul Alhazred un arab nebun care a trăit în secolul IX la asta se gândea prizonierul la „Necronomicon” și înțelepciunea lui ascunsă asta i-a trebuit cărți interzise tocmai acum în perioada de pandemie cine mai avea timp cine mai avea chef să citească în clipa în care a auzit strigăte pe culoar și apoi a început să urle alarma dar doar pentru câteva secunde era alarma de incendiu apoi liniște luminile s-au stins pană de curent sau ceva mai grav iar apoi țipete zgomote incerte geamuri sparte să fi fost o explozie focuri de armă apoi ușa se lovește de perete e prea întuneric să-și dea seama ce se întâmplă cine intră în celulă sunt cu siguranță mai mulți bărbați miros a transpirație a mosc a feromoni nu îi vede prea clar în penumbră îi pun pe cap o cagulă și îl iau pe sus adică unul dintre ei îl ridică pe umăr și fug se pare că gardul de sârmă era tăiat de dinainte ușile principale fuseseră aruncate în aer pacienții stăteau înmărmuriți la geamuri nu știau dacă ar fi cazul să evadeze și ei numai micul traficant a ieșit numai el știe cum a ajuns în curte și a dat peste grupul de bărbați erau 6 îi numărase primul cel mai înalt dintre ei îl căra pe prizonier ceilalți se asigurau să nu fie urmăriți erau bine făcuți musculoși doi dintre ei erau chiar la bustul gol aveau capetele acoperite nu se vedea prea clar cu ce șepci glugi căciuli cagule de aproape micul traficant a văzut că erau de fapt măști pe care nu le recunoștea încă nici n-ar fi putut după o săptămână de tratament cu șocuri electrice de patru ori pe zi și-a dat totuși seama cine sunt spera ca și ei să îl recunoască l-au văzut că se tot ține după ei nu i-au spus nimic cel din fața trebuia să fie sigur era fără urmă de îndoială fără urmă de îndoială era cine știa el că trebuie să fie s-au afundat în pădure a înțeles ce urmează de data asta voia să se uite știa ce vor face cu prizonierul ce noapte doamne ce noapte s-au oprit într-un luminiș l-au pus jos lângă copac i-au dat jos cagula era în stare de șoc normal că era se gândea el că o să fie salvat normal că se gândea poate nu-și imaginase totul chiar în detaliu dar avea să fie salvat dar mai mult ca sigur nu așa acum unul dintre ei pregătea lațul arunca frânghia peste creanga unui copac în timp ce șeful lor se apleca și îi șoptea ceva la ureche prizonierului care privea îngrozit deschidea gura dar nu ieșeau cuvinte i-au legat mâinile la spate și i-au pus lațul la gât au tras brusc de el și au legat bine funia în jurul copacului s-au desfăcut la pantaloni unul câte unul și-au scos penisurile în erecție și au început să se masturbeze agresiv rapid sălbatic violent și-o iau la labă își spunea micul traficant și chicotea complice el nu cunoștea cuvinte prea sofisticate la momentul acela nu putea să spună decât că și-o iau la labă simțea și el în pantaloni un început de erecție sexul începuse să-i reacționeze la ce vedea în jur să zvâcnească necontrolat în timp ce cei șase bărbați se masturbau frenetic chiar agresiv și juisau gemând și cel de-al șaptelea se zbătea în laț se chinuia agoniza se lupta pentru ultima suflare vrând nevrând când au ejaculat aproape toți simultan picioarele spânzuratului au zvâcnit pentru ultima dată era mort ceilalți gâfâiau unii se ștergeau pe mâini cu șervețele umede micuțul traficant bătea din palme și râdea fericit ca un copil cu el cel facem șefule ce să facem îl luăm cu noi n-are cum să se întoarcă vedem unde îl lăsăm pentru moment nu mai are ce căuta aici și i-au făcut semn să îi urmeze îi știa pe toți cu puțin efort avea să-și amintească și cum îi cheamă la fel cum și ei îl recunoscuseră pe el de câte ori nu-l trimiseseră cu vreo treabă mai mult sau mai puțin importantă pentru ei sau pentru alții de regulă ducea bilețele cutiuțe cu secrete mesaje pe care numai ei le înțelegeau exact ce făcuse toată viața erau oamenii lui era în sfârșit din nou printre ai lui în sfârșit scăpase de toți de bătăi de tratament de lumea în care doctorul salvator îl privea mustrător din afișe din ecrane de peste tot unde patrulele sanitare te băteau fără motiv unde toată lumea purta măști și se uita speriată uneori cu ură la tine lumea în care un individ ciudat ras în cap fără sprâncene și cu ochelari rotunzi împărțea ordine în stânga și în dreapta și președinții și premierii și guvernatorii și regii și împărații se făceau preș în fața lui și executau tot ce spunea el și comisia pe care o conducea formată din oameni fără nume fără identitate fără chip oameni care cu un cuvânt puteau șterge o țară de pe hartă puteau interna un întreg popor noroc că nu prea vorbeau niciunul dintre ei doar cel ras în cap cel ciudat cu ghete bizare și cercei în ambele urechi cel care intra în biroul președintelui sau al primului ministru fără programare fără permisiune intra unde voia și ieșea când voia de când începuse pandemia mai exact de când fusese declarată oficial devenise conducătorul de facto toți ascultau de el coordona toate campaniile mai ales pe cea multi-media asaltul extrem de agresiv asupra simțurilor lansat simultan și public și privat el singur alesese protagoniștii medicii eroi pe doctorul simbol pe cei care se vaccinau ostentativ alesese culorile uniformelor culorile măștilor autorizate urma să lanseze un album cu muzică de pandemie muzică pentru a motiva populația spunea muzică patriotică muzică înălțătoare prin care să atingă sufletele și mințile tuturor nu ca imbecilii spunea el nu ca imbecilii care cereau ca imnul de stat să fie difuzat din mașinile de poliție și din difuzoarele instalate peste noapte în sensul cel mai propriu peste tot pe străzi în piețe în condițiile în care ei nici nu știau care este imnul de stat sau ce stat servesc la momentul respectiv de regulă babuinii erau arondați periodic în câte o republică bananieră nu aveau timpul necesar să se obișnuiască să se acomodeze să învețe specificul fiecărei țări pentru că până să se dezmeticească erau luați pe sus și duși în altă parte rotirea cadrelor se numea procedura deci lansarea coloanei sonore oficiale a pandemiei era o idee chiar bună nu era condiționată de specificul local sau de alte bazaconii același președinte de comisie scria toate discursurile organiza conferințele de presă era creierul operațiunii nu apărea niciodată la televizor exista interdicția absolută de a fi filmat sau înregistrat de altfel inutilă căci nimeni nu știa cine este sau de unde vine numele lui era atât de comun și de banal că putea fi absolut oricine datele lui erau verificabile era nimeni și totul în același timp primul și ultimul om pe legitimația lui care îi asigura accesul absolut oriunde scria consilier prezidențial consilier guvernamental consilier parlamentar râdea de fiecare dată când trebuia să o prezinte câte unui ofițer sau oficial mai ignorant mai zelos sau pur și simplu prost ca ministrul sănătății care l-a sunat pe la începutul crizei să îl convoace la guvern pentru ședință i se spusese în prealabil că prezența domnului consilier este necesară i-a râs în nas a zis că el vine când i se scoală și a închis în câteva minute ministrul a primit un email care îi spunea atât fii atent mâine spui că una că alta și așa mai departe inclusiv numărul de cazuri de infectări cu noul virus și asta a fost tot comitetul strategic s-a ocupat de restul periodic venea câte un email domnul consilier-șef nu trebuia deranjat nu se deplasa personal pentru atâta lucru uneori dădea indicații mai într-o doară de genul dați între 5000 și 7000 de infectări noi între 50.000 și 70.000 de infectări câte vreți voi și era clar că trebuia să se tindă spre maxim altfel domnul consilier-șef se supăra și nu era bine ca domnul consilier-șef să se supere asta le spusese însuși președintele în cadrul unei întâlniri informale domnul consilier-șef era adevăratul comandant al acțiunii în subordinea lui se regăsea poliția armata tot sistemul medical și cinci servicii secrete pe lângă cel al lui personal de care nu aflase nimeni nici măcar președintele care subit începuse să îi tolereze orice excentricitate inclusiv șalul tip boa verde sau roz pe care îl purta ocazional la fel cum voievodul Mihai Pătrașcu începuse să tolereze ținuta excentrică a căpitanului piraților care fuma în continuu un trabuc fixat cumva în gheara de metal care îi ținea loc de mâna dreaptă nu-l mai mira nici cum vorbea nici măcar superioritatea cu care îi privea pe ceilalți ce mare lucru n-ați mai furat până acum o corabie doar n-o luăm așa pur și simplu și o băgăm în traistă exact așa o să facem o furăm când e mică cât de mică poate fi o corabie uite acum e mică-mică de-o bagi în traistă și de-odată se face mare de încap pe ea 200 300 500 de oameni pe puțin și 100 200 de tunuri asta e acum mică și trebuie să punem mâna pe ea cât mai repede raftul e oricum putrezit și ăla doarme și nu-și dă seama intrăm o luăm și fugim nu-și sigur dă nimeni seama pistolarul stătea pe gânduri nu spunea nimic băieții sălbatici de asemenea nu aveau de ales corabia era acolo dar nu puteau aștepta prea mult ecourile sticlei sparte deja se simțeau în timp reverberau în fiecare acțiune a lor nu puteau măsura însă cât de aproape sunt indicațiile agenților NOVA fuseseră destul de clare dar nu își permiteau să intre în detalii nu spuneau de ce tocmai acea corabie până la urmă o machetă nu prea reușită închisă chinuit într-o sticlă dar nu era momentul să ceară explicații suplimentare comunicațiile cu secolul LII fuseseră bruiate până găseau un alt canal valabil mai dura trebuiau să se descurce singuri în timp ce scriitorul dormea în somnul lui adânc îmbibat de narcotice și alcool nu avea să-i audă cum intră pe furiș cum căpitanul își sprijină gheara de fier în masă și lasă o tăietură camera era prea mică pentru cinci bărbați din care unul dormea dus numai motanul negru și chior își arcuiește spatele minunat o pisică lasă pisica și pune mâna pe sticlă să nu cadă am ajuns exact la timp oameni buni ține asta gata a fost simplu afară zât mă de aici și motanul îi scuipă las-o să cadă acum acum hai dar ăsta nu e taci că-l trezești normal că e el și sticla cade și motanul tresare sticla se sparge la contactul cu solul când scriitorul se va trezi va înjura și va mătura cioburile cu grijă va uita complet că în sticlă se afla o corabie la fel cum a uitat că peste aproape 70 de ani va fi spânzurat de unul dintre cei care tocmai sustrăseseră corabia din sticlă și va ajunge să navigheze la capătul timpului pe aceeași corabie împreună cu cel mai bizar echipaj cel mai ciudat colectiv uman strâns laolaltă într-un război pe care nimeni nu îl va înțelege vreodată mai exact niciodată nici măcar el ca orice război vor fi învingători și învinși astea sunt regulile universului în alte lumi probabil lucrurile stau altfel dar nu se poate baza acum pe asemenea speculații cum spunea și marele profesor dispărut în condiții suspecte la câteva zile după ce pandemia din 2020 a impus adoptarea unor măsuri de siguranță extreme în timp ce conducătorii lumii de la Washington la Paris la Beijing la Moscova și Copacabana declarau război unui organism subcelular a cărui existență oricum nu putea fi dovedită și care devenise subit cauza tuturor relelor rădăcina răului absolut și dușmanul nevăzut al întregii omeniri regulile luptei sunt simple cine cedează cine tolerează cade este eliminat este exterminat ridică-te și lovește primul cum spunea deviza lor preferată sigur acum condițiile erau diferite era o problemă de viață și moarte nu de ambiții politice de putere de control ca întotdeauna de Control acum cei care își spun experți dețin controlul sau Controlul s-a deghizat în specialiști profesori academicieni credința ia forme neașteptate poate chiar nebănuite precum cel care își spune consilier al președintelui sau președinte al comisiei speciale în fiecare centru al puterii este în aceeași măsură un grup restrâns cu competențe similare uneori un singur individ constituie acum izvorul adevărului total al cunoașterii și al binelui visul umed al unora alde Stalin alde Hitler alde Mao s-ar simți jigniți s-ar simți mici în prezența unor asemenea personalități unor asemenea lumini ale lumii unor asemenea genii ale terorii care vor doar binele tuturor și le fac rău foarte mult rău pentru ca acel bine să dea naștere unei noi realități să creeze o nouă MITOLOGIE în care mintea fiecăruia e înlocuită cu mintea unică a celor care vor numai binele în care zeii umblă printre noi deghizați în personaje precum decidenții precum liderii precum eroii din linia întâi care se sacrifică pentru patrie pentru popor pentru umanitate medicii eroi ca doctorul minune care apare acum pe toate afișele toate ecranele noii ideologi ai noii epoci de sănătate și securitate dar cum înainte de pace trebuie să avem război înainte de sănătate avem boală înainte de viață avem moarte cum spunea unul dintre discursurile doctorului scris de consilierul cel ciudat evident dar asumat și interpretat atât de bine încât părea scris chiar de el doar un actor doar o față atât i-a rămas neprofanat în rest tot corpul îi aparține consilierului-șef sau președintelui de comisie secretă care conduce totul cel puțin la nivel de stat de uniune de state de continent de planetă dar nu numai evident că nu vorbim de oameni dacă membrii comisiei se arată misterioși bufonul cu rol de președinte cu legitimație de consilier prezidențial este la fel de fals tot un impostor e drept deghizat de data asta ca o măsură de precauție poate în arhivă se mai găsesc imagini poze sau negative vechi cu el reprezentări mai mult sau mai puțin exacte ultima dată când a fost văzut parcă prin 1987 pe șantierul a ceea ce avea să devină Palatul Republicii sau Casa Poporului era alături de însuși tovarășul Ceaușescu atunci purta numele de tovarășul inginer V. citit „Ve” Dima bine-cunoscut în cercurile înalte ale puterii comuniste temut și respectat de nomenclatură atunci a avut bunul simț să dispară numai ca să reapară acum după 33 de ani fix 33 de ani cu alt nume conspirativ domnul doctor Coriolan pretindea că se trage dintr-un poet obscur de la sfârșitul secolului al XIX-lea avea aceeași dragoste față de titluri și onoruri lumești în context pandemic își spunea doctor evident care doctor era întrebarea iar cel cu răspunsul întârzia să apară Eusebie Coriolan expert doctor consilier-șef prezidențial parlamentar guvernamental omni-prezență nocivă toxică amplifică instabilitatea politică autoritate supremă poartă inel și cercel în unele momente eșarfa în forma de boa de cabaret și roz neapărat roz sau verde deschis strident urlător cizme cu talpă foarte groasă cu colți desenați pe partea din față parcă e scos din desene animate sau din trupele ridicole de metale grele și foarte grele o parodie de om o parodie a ființei o parodie a tot ceea ce înseamnă ființă și toți tremură în fața lui acum în prezent toți tremură nu îndrăznesc să îl privească în ochii cei mici și răi ascunși în spatele unor ochelari rotunzi în același moment pistolarul îi sparge dinții din față cu tocul pistolului pe care îl ține în mâna stângă vorbește zdreanță sau în curând nu mai ai cu ce el râde printre cioturile de dinți rămase sângele îi șiroiește pe bărbie cioburi albe se preling râde în continuare urmează nasul pe care i-l sparge cu o mișcare rapidă numai din antebraț numai din cot osul trosnește pe tocul pistolului rămâne o pată de sânge asta se întâmplă la câteva sute de ani de când era numit consilierul președintelui de când își arogase puterea totală în țară și nu numai pentru simplul motiv că istoria nu e o înșiruire directă de fapte de evenimente cine o vede așa ori e naiv ori e prost vorbește sau te omor pistolarul se simțea ridicol se comporta ca în desenele animate ca în benzile desenate ca în filmele pe care le detesta ca matur și le adora când era copil nebunul era terminat era distrus putea să-i facă orice să-l violeze pe loc să-i facă membrele praf să-i zdrobească creierii să-i rupă oasele să-l taie în bucăți și să-l dea la câini și-a acoperit nasul cu mâinile sângele șiroiește printre degete îl mai lovește o dată de data asta cu cealaltă mână celălalt pistol îi sparge arcada bufonul râde eșarfa se îmbibă de sânge și el râde în continuare îl privește cu ochiul rămas întreg picioarele i se împleticesc în spatele pistolarului o altă siluetă îi pune mâna pe umăr hai vocea e foarte joasă foarte gravă are un accent ciudat vino ia-l cu noi pronunția needucată necizelată e primitivul e sălbaticul marele rege Tongaroki pistolarul îl repede ia-l tu îl ridică cu o singură mână îl pune pe umăr hai să mergem ne așteaptă să aștepte cât vor pistolarul respiră greu pe sub masca roșie e transpirat în timp ce sălbaticul cu pașii lui mari se îndepărtează dobitocule te aud am zis dobitocule dacă nu ai auzit bine Tongaroki râde nu înțelege umorul lor dar sunt prietenii lui și în felul lui propriu îi iubește și-ar da viața pentru ei la fel cum și știe sigur că ei și-ar da viața pentru el grupul lor strâns băieții lui pistolarul nebun care-și spune Iepure Purpuriu intelectualul rasat care ar trebui să-i conducă dar e prea modest pentru asta prea cinstit pentru asta și oricum prea timid bărbosul valah pe care îl respectă singurul războinic adevărat dintre ei nu că ceilalți n-ar fi capabili dar numai cu el se poate măsura și poate și cu celălalt care stă mereu pe lângă el turcul ce adunătură bizară Tongaroki râde și-a găsit până la urmă un trib un trib numai al lui ciudații lui cei doi englezi care mereu se ceartă și celălalt care le dă să bea apă de foc ca să-i împace apa vieții care pe el îl arde pe gât dar lor le place foarte mult pentru că le dă curaj e drept și el se simte mai puternic după ce bea puțin dar îi trece repede știe că nu poate dura puterea o ai sau nu curajul îl ai sau nu apa vieții scoate la iveală ce există deja în tine nu te transformă în altcineva pentru asta există altă apă care te duce departe chiar și printre stele dar ei au ajuns până acolo în alt mod știe foarte bine cum nu mai e nevoie de bătrânul vraci de la ei din sat de pe insula lor insula de unde a plecat el demult să fi fost de o mie de ani sau doar o clipă aceeași clipă în care vis-a-vis de Café de Flore în 1959 inspectorul J. Lee plătea consumația și se îndreptau spre biserica de piatră ținea sub braț jurnalul proaspăt cumpărat pe care scria cu litere mari NOVA EXPRESS de pe jurnalul acela Tongaroki a învățat literele omului alb acele semne simple fără conținut fără suflet fără semnificație pot să însemne orice înseamnă mai ales ceea ce vrem noi să însemne N O V A dacă le ții minte pe acestea știi tot ce trebuie știut poți să le recunoști când le vezi oriunde le vezi suntem noi ești în siguranță învățase și calendarul lor era uimit că zilele lunile anii se repetau altfel era la ei pe insulă fiecare an de fiecare zi de fiecare dată când discul de foc revenea la locul lui îi dădeau alt nume să nu se obișnuiască să nu se repete ce-a fost chiar dacă a fost bine chiar dacă a fost rău trebuia să vină altul la rând altul în loc la fel ca oamenii când unul murea numele lui nu mai era dat uni copil care abia se năștea îl aruncau după celălalt în mormânt îl uitau cu toții pentru că zeii se supărau dacă făceau altfel dacă cineva lua numele mortului dacă unui copil i se dădea numele mortului Make-Make le interzisese acest lucru deștept zeu Make-Make al vostru mai zi-mi cum era insula cum era Anakena și inspectorul J. Lee simțea și el prin procedura simpatiei telepatice pe care o învățase în primele zile de instrucție din cadrul unității speciale a poliției NOVA de la experți recunoscuți la nivel universal practic legende în domeniul lor precum Herbert Pink sau Klaus Bauer chiar pe unde or fi acum profesorii lui a trecut o viață de om simțea deci prin procedura respectivă nostalgia țărmurilor pe care nu le va mai atinge niciodată simțea în vene Tangerul simțea în mână revolverul raftul care se rupe și sticla care cade goală și-ar fi jurat că acolo era o corabie mică de lemn și cam urâtă ce-i drept dar de fapt nu exista nimic sticla era goală și a găsit-o spartă și motanul care miorlăia să-i dea de mâncare și biroul zgâriat și-ar fi jurat că zgârietura nu era acolo înainte să dar depășise momentul biserica Saint-Germain-des-Prés se ridica în fața lor Tongaroki număra pietrele îți dai seama cum au adus oamenii toate pietrele astea aici asta cine e fecioara Maria sfântul cutare sfântul cutare ce-au făcut au făcut bine oamenilor au murit cum omorâți de oameni normal așa face omul alb pe ăsta l-am mai văzut îl știu se cheamă Cristos normal te-au botezat și pe tine te-au pus să spui crezul să înveți catehismul lor Isus Cristos așa i-am zis noi era om bun am înțeles tot ce era de înțeles Lee tot omul alb e de vină dacă nu venea omul alb la ei în țară cum a venit la noi pe insulă nu pățea nimic acum îl puneți peste tot vă simțiți vinovați Lee nu tu Lee nu tu l-ai spânzurat acolo nu e spânzurat e crucificat l-au bătut în cuie pe două lemne mai rău așa le făceau și pe corabie mulți oameni negri sau roșii atârnați așa de corabie de catarg mai exact de margini legați și dați la rechini așa face omul alb după aia ne laudă nu trebuia să te aduc aici nu îmi place era ca noi uite toți erau ca noi toți mă bucur că te simți reprezentat dar acum nu e momentul dintr-o clipă în alta trebuie să vină el e da el normal e ca noi și bărbatul s-a așezat în strana din spatele lor răsufla greu îl știu a vrut să mă omoare i-a pus mâna pe umăr lui Lee și a strâns ușor cât să-și facă simțită prezența ai ajuns cu bine ai scăpat dracu’ să-i ia ești în biserică sunt am fost o să fiu rămâneți cu bine s-a ridicat și a împins strana ca să aibă loc să treacă în locul lui a rămas un pachet învelit în hârtie albă legat cu o sfoară rudimentară e prietenul nostru și au plecat spre Rue Gît-le-Cœur unde alți prieteni alte aventuri îi așteptau Tongaroki avea să deslușească tainele fumatului iar Lee avea să termine romanul care l-a consacrat în literatura universală pe care fără să știe îl va citi peste 45 de ani în viitor ca tânăr student fascinat de scriitorul narcoman și de experiențele lui halucinante și halucinogene dar era încă devreme timpul încă avea răbdare cu ei cum scria omologul său din țara pe care o părăsise violent prin procedura orgasmului-moarte pe care o va ilustra aproape de prea multe ori în scrierile sale la fel ca și tehnicile de luptă de gherilă urbană pe care va avea oricum ocazia să le încerce în mai multe locuri în perioada următoare începând cu 15 martie ziua fatidică în care li s-a confirmat tuturor dar absolut tuturor că nu sunt nebuni că totul este adevărat că războiul există și a început demult dovada când au ieșit din biserică micul traficant aștepta pomană i-a aruncat 50 de centime el a râs și a întors moneda pe partea cealaltă unde scria NOVA ceea ce era și normal în clipa următoare dispăruse și atunci a înțeles ce s-a întâmplat cu corabia în urmă cu trei ani în camera lui sordidă din Tanger a înțeles de ce a dispărut din sticla ei dar multe trebuiau să se mai întâmple până să o vadă din nou fedaykinii erau necruțători trupele de elită create tocmai în acest scop foști criminali foști gangsteri NOVA agenții lor de încredere de o fidelitate absolută față de cauză față de cauza lor adică agenții NOVA poliția NOVA nu credea în idealuri supreme în vise sau visuri de aur ale civilizației umane în 1959 se lecuiseră de tot era septembrie și pe masa berăriei rămăseseră scrijelite două litere W B fedaykinii aflați pe urmele lor nu vor putea să le recunoască oricum nu doar pentru că erau idioți notorii pentru ei asta era obligatoriu era o condiție fundamentală de recrutare dar nici nu cunoșteau alfabetul făcea parte din condiționarea lor aveau un vocabular limitat 150 de cuvinte le extirpau 75% din creier ca să fie fideli până la moarte cauzei restul nu mai conta programul fusese redactat de însuși doctorul Coriolan în anii 2000 când orice era posibil când cuvântul pandemie nu figura în dicționare când toți cei implicați erau mai tineri și mai încrezători dar el le-o luase înainte făcuse deja pașii decisivi abia scăpat din capcanele întinse de poliția NOVA de-a lungul deceniilor 7–8–9 ale secolului XX doritor de răzbunare disperat recruta teroriști din viitor să-și pună planul în aplicare planul pe care se jurase că nu îl va abandona niciodată îi jurase și lui Hassan Sabbah dușmanul său de moarte când acesta cu cizma pe gâtul lui și cu iataganul gata să îi dea lovitura finală spunea că nimic nu este adevărat și totul e permis îl punea să repete dacă spui cuvintele astea devii unul de-ai noștri zi sau te tai și el repeta că nu avea de ales dar numai din gură nu și din inimă evident căci în același timp se lepăda de jurământul fals scuipa sânge pe nisip a fost din gură nu din inimă repeta plângând jurând răzbunare răzbunare răzbunare pentru totdeauna numai sânge și blesteme pe capul lui Hassan Sabbah și pe toți urmașii lui resentimentar ca orice personaj negativ dar orice personaj negativ știe că este de fapt eroul povestirii în timp ce Coriolan știe că cel mult joacă un rol de erou poartă un nume de împrumut de dragul narațiunii doar pentru ca scaunul lui să nu rămână gol pentru ca în dreptul numelui lui să nu rămână un spațiu alb trebuie să își joace personajul până la capăt chiar dacă știe ce înseamnă asta își permite să fie rău își permite să le facă rău altora cât timp rămâne într-adevăr o voce o voce de temut Coriolan în alte vremuri sau în alte cărți se bucura de mai multe nume printre care Frankenstein Mabuse Cagliari Benway Julius No sau doar X care ținea locul pentru orice X semnul cu care se iscăleau analfabeții în țara lui avea la un moment dat să poarte și acest nume dar pentru noi pentru ceea ce ne interesează este E. Coriolan doctorul Coriolan consilier-șef prezidențial guvernamental parlamentar factor unic de decizie în context pandemic numele lui deschide orice ușă fără permisiune fără programare în fața lui îngenunchează cel ce își spune comandantul acțiunii cei ce își spun experți specialiști reprezentanți internaționali ce e atât de greu de înțeles în războiul acesta nu există reguli nu există onoare a combatanților nu există reguli oricât de mult și-ar dori unii asta oricât de mult ar vrea scenariștii să se poată baza pe anumite norme consacrate sau numai tradiții ale meseriei lor mai întâi mută albul apoi negrul în realitate lucrurile nu se întâmplă așa mută cine are curajul să se ridice primul să ucidă de pildă pistolarul nebun care l-a cules de pe stradă pe inspectorul J. Lee în New York la începutul lui martie 2020 adică practic l-a salvat de trupele de elită anti-pandemice învățase deja că dacă nu trage primul nu va reuși nimic împotriva nebuniei instituționalizate care purta numele de Control care își crease acum pretextul ideal ca să se manifeste să se exhibe ca singură soluție singură salvare îi spuneau pandemie o poveste care se dovedise a fi de succes mult mai de succes decât cele de dinainte oamenii au nevoie de povești ca să supraviețuiască asta e o regulă recunoscută încă de la început adică de la începutul cuvântului când mintea omului a început să funcționeze prin cuvânt alții au avut noroc alții au putut să adopte o altă cale nu că i-ar fi dus într-o direcție radical diferită dar marja lor de apreciere a fost mai mare perspectiva pe care o aveau asupra vieții era mai generoasă dar asta nu i-a împiedicat să devină între timp brigăzi alb-roșii fedaykini luptători extatici pentru o cauză pentru orice cauză oricare ar fi ordinul disperați să obțină acceptarea și recunoașterea stăpânilor adică a Controlului evident că cei de jos nu văd până sus nu văd cine este exact deasupra lor de obicei se opresc la cei care vorbesc un pic mai tare la cei care fac eforturi conștiente să-și impună vocea și voința asta le dă satisfacție și celui supus și celui care supune ambii dependenți de acest raport pretutindeni inclusiv în bazarul din Tanger când micul traficant îi vinde unui străin o corabie în sticlă un velier alb banal imperfect parcă făcut de un copil străinului îi place dintr-un motiv sau altul îl atrage corabia respectivă o va pune pe un raft din camera lui de hotel un raft de lemn putrezit care abia se mai ține în două cuie și din păcate o va uita acolo când următorul ocupant cel căruia îi tremură mâinile va transforma camera în laboratorul lui de literatură experimentală și va sfida orice legi ale cuvântului scris și nu numai va lansa primul asalt asupra celor pe care nu îi poate vedea auzi mirosi sau gusta dar știe că sunt acolo cei care l-au închis în anii 2020 într-un azil de nebuni transformat în lagăr de exterminare cei împotriva cărora și-a permis să se manifeste simplu fără pretenții le-a declarat că nu crede nimic din ce i se arată din ce i se impune le-a declarat că oricum nimic nu este adevărat și totul este permis pentru asta a fost închis a fost torturat a fost declarat nebun oficial prin acte cea mai rapidă măsură de schimbare a realității metoda lor specifică puneau etichete spuneau că ei au puterea să pună etichete să creeze realitatea ei sterili scopiți lipsiți de minima capacitate de a înțelege lumea în care trăiesc darămite de a o crea ei lipeau etichete și credeau că pe această cale creează adevărul din mers inventaseră o boală îi spuneau pandemie adică boala totală care ajunge peste tot în lume de care nimeni nu este ferit toate autoritățile toți purtătorii de arme trebuiau să se supună să-i pedepsească pe cei care nu acceptau această nouă realitate le spusese foarte simplu nu cred cuvinte simple cuvinte care nu ascund nimic dar spun totul el însuși un singur individ spunea că nu este adevărat că nu se supunea acestei idioțenii acestei noi ordini mondiale și mai mult decât atât pentru asta a devenit un paria un criminal un nebun o hârtie o simplă hârtie inutilă prea proastă pentru a fi folosită nici măcar pentru igiena intimă sau pentru alte feluri de inserții anale cum era o vorba în popor l-au scos din rândul cetățenilor l-au scos din rândul homo sapiens sapiens l-au declarat nedemn de acest statut l-au supus tuturor nedemnităților posibile bătut umilit torturat închis reeducat până în clipa când urmează să fie salvat dar asta e altă poveste a fost salvat și recrutat de grupul care luptă dintotdeauna împotriva a ceea ce el credea că trebuie numit Control pe bună dreptate Control o boală psihică un parazit un vierme intestinal care se urcă la cap tot ce e mai rău pe lumea asta în universul ăsta va intra într-un război pe care niciodată nu îl va înțelege și nici nu voia să îl înțeleagă el doar descria ceea ce vedea în fața ochilor ce auzea prin urechi ce mirosea prin nas ce simțea sub degete ce gusta pe vârful limbii altceva nu știa nu se credea erou precum pistolarul nebun precum sălbaticul Tongaroki the Tonga King pe el ce îl motiva altceva ce-l mâna pe el în luptă cum spunea un poet nebun din alte vremuri pe el pe căpitanul piraților pe toți ceilalți ciudați cu care s-au întâlnit în anul 2666 lângă un mormânt străvechi despre care aflaseră că nu era decât o statuie rudimentară din lavă de vulcan și sare de mare oceanul din jur devenise între timp un pustiu radioactiv de asta sunt în stare uitați-vă bine beliți ochii și țineți bine minte de asta au fost în stare nenorociții le spunea cel care îi convocase acolo cel care se urcase pe platforma improvizată și urla ca să se facă auzit uitați-vă ce au făcut nenorociții suntem în oceanul pacific după al treilea război mondial totul a fost distrus totul a ars era bătrân distins în alte vremuri ar fi arătat a profesor a savant a intelectual rasat ar fi vorbit în amfiteatre elegante luminate de candelabre de aur în fața a mii de studenți acum arăta doar a profet nebun a Ioan Botezătorul în pustie părul lung barba albă roba tot albă pictat pe față cu auriu și negru în jurul ochilor desculț murdar pe picioare țopăind în jurul monumentului sau al statuii sau ce o fi fost de asta au fost în stare nenorociții asta ne-au făcut n-aveau nici o scuză nici una nici una și gesticula de parcă își smulgea părul din cap voievodul valah râdea în timp ce englezul cioplea ceva dintr-un lemn lung dar nu puteau nega că umanitatea chiar era în stare de așa ceva ar seca oceanele ar pârjoli pădurile ar ucide miliarde doar pentru idealurile ei meschine doar pentru o subunitate de procent exprimată în profit temporar nu mai mult de cinci secunde fiecare în epocile lui știa ce poate omul acesta era apogeul umanității apogeul a ceea ce putea crea omul cu mintea lui profetul nu făcea decât să scoată în evidență ceea ce toți știau deja tocmai pentru asta fuseseră chemați fuseseră aduși aici să li se arate să li se confirme că nu greșeau că aveau dreptate fiecare în felul lui fiecare în epoca lui cunoscuse adevărul recunoșteau gustul acela bizar uneori dulce de cele mai multe ori metalic amar și greu și grețos de a avea dreptate de a ști ce trebuie făcut chiar dacă e împotriva vremurilor împotriva adevărurilor pe care trebuie să le accepte împotriva realităților în care trăiesc fiecare în felul lui s-a ridicat și a pus mâna pe arme unii pe săbii alții pe arcuri alții pe pistoale alții pe mașina de scris alții pe clape și chitare fiecare pe ce știa mai bine fiecare pe unde putea să se manifeste mai bine să lupte mai bine fiecare dintre ei va fi influențat de celălalt de cel de lângă el va scrie despre el va cânta despre el îl va face erou pe cel care acum îi zâmbește prietenos cel care vrea să își arate superioritatea cel care îi dă o țigară cel care îi face o propunere indecentă sau doar îl invită să bea ceva împreună toți între ei bărbați femei copii și tot ce se găsește între aceste categorii distincte vor fi marcați viața lor nu va mai fi niciodată la fel deși mulți vor uita tot ce a fost când se vor recunoaște între ei vor plânge mult nu va fi nevoie decât de un cuvânt o idee o imagine și își vor aminti de mormântul din anul 2666 cum au ajuns la el via 2112 vor scrie despre el cum va face de exemplu tânărul cu chelie avansată și ochelari rotunzi care se crede scriitor momentan nu este decât un bețiv amărât un călător pierdut care după ce a vagabondat prin America de Sud a zis că ar fi la fel de mișto să vagabondeze și prin Europa noroc că unul dintre englezi îi va băga mințile în cap adică o să îi explice că ceea ce va scrie el va fi citit la aproape douăzeci de ani după moartea lor de cel pe care îl văd undeva în depărtare îl vezi îi spune ăla cu pălărie și mască roșie la gură trasă până sub ochi ăla cu pistoale ăla o să citească ce scrii tu în timp ce ascultă ce cânt eu te-ai prins du-te la el dacă vrei poate bem ceva împreună după e simpatic crede-mă undeva în anul 2017 va avea nevoie de amândoi dacă nu mă crezi poți să-l întrebi chiar acum aici nu avem secrete serios suntem în 2666 am murit de șase secole frate și uite ce au făcut ăștia din lume în lipsa noastră uitați ce au făcut strigă profetul pictat cu vopsea aurie pe față au fost în stare să ardă tot ca să apere ce au avut de salvat acum se ascund sub domuri de plumb acum vor sta sute și sute de ani sub pământ de frică mai știți cum vă spuneau să stați acasă cei care ați prins anul 2020 mai știți cum vă spuneau stați acasă ca să salvați vieți au folosit aceleași preînregistrări aceeași propagandă și acum după război după al treilea război mondial al patrulea război mondial nimeni nu a mai ținut numărătoarea bombele atomice au șters tot istoria arhivele tot se pliază al dracului de bine pe noua doctrină trecutul este falsificat războiul a fost perpetuu pacea este o iluzie cine spune că au existat vremuri în care oamenii nu se luptau unii cu alții nu se urau unii pe alții minte și minte cu nerușinare este împotriva regimului pandemic și anti-pandemic și proto-pandemic ce înseamnă asta normal că nu știm dar este ilegal să nu fii de acord să pui sub semnul întrebării este ilegal să nu știi că acum sute de ani pandemia a fost singura realitate după pandemie războiul care este etern nu s-a oprit niciodată 1914 1939 2020 2112 și așa mai departe cifrele nu sunt oricum relevante istoria este falsificată nu știm nimic în afară de ce ni s-a spus că știm în afară de ce ni s-a spus că trebuie să știm ușor de zis istoria este falsificată spune-mi de exemplu un eveniment istoric major de dinainte de anul 1800 care să nu fi fost popularizat după anul 1800 ceva special ceva unic aproape nimic căutăm în arhive jurnale cronici relatări destul de greu printre cronologii actualizate și revizuite periodic istoria se rescrie în permanență stai acasă salvează vieți va intra în folclor ce rimează cu acasă ce rimează cu pandemie deja au pornit comenzile să se scrie povești să se facă filme cu și despre pandemie pentru ca lumea să nu uite cum a uitat de altfel foarte multe chestii pe asta sigur nu trebuie să o uite este noua paradigmă a realității nu poate fi ignorată cu asta se lucrează de fapt acolo sus la Control asta a fost obsesia or dintotdeauna să scrie să rescrie să creeze să recreeze realitatea altceva nu puteau să facă de exemplu ceva constructiv doar să le spună altora ce văd ce aud ce simt e simplu le-a fost foarte simplu dintotdeauna domnule asta nu înțeleg eu spunea bătrânul de fiecare dată când trebuia să se confrunte cu aparatul de control al epocii lui de la început s-a confruntat cu aparatul de Control a fost obligat să fie bătrân încă de tânăr ca mulți alții trebuia să se declare în afară cumva în afara logicii lor primitive ca orice organism unicelular cei care servesc Controlul sunt foarte limitați maxim raportul hrană sex viață unii nici măcar atât nici lichenul nu știe prea multe dar ei susțineau că au nume au păreri au idei ce glumă proastă au drept de vot de parcă votul lor conta erau zile în care trebuie să muncească zile în care trebuie să se odihnească zile în care trebuie să fie fericiți zile în care să fie triști zile în care să mănânce mult zile în care să bea mult zile în care să nu mănânce și să nu bea deloc și așa mai departe întregul lor program întreaga lor viața organizată pusă la punct pe ani pe luni pe zile uneori pe ore chiar ce altceva este orarul de muncă decât programarea omului prin controlul total al activităților sale zilnice asta nu înseamnă că omul modern e mai controlat decât cel primitiv dar scopul este același scopul unic al ritualului social profesional cultural economic religios orice implică o formă de programare prealabilă este un instrument de control contraargumentul și ce am face fără organizarea activităților răspuns nu știm că nu am încercat asta niciodată la început a fost cuvântul și cuvântul era și a fost întotdeauna bullshit deoarece cuvântul a adus ordinea în gândirea umană ordine care a însemnat mereu Control adică dacă la început a fost cuvântul ne întrebăm mereu justificat ce a început prin cuvânt ce s-a întâmplat cu pre-istoria umană sute de mii de ani înainte ca omului să-i vină ideea -de a înregistra de a da o formă fixă la ceea ce este la ceea ce a fost și la ceea ce va fi acum intervalul de timp pe care vrea să și-l amintească este din ce în ce mai scurt până la urmă cine ar vrea să își amintească prea multe cine ar vrea să rememoreze vremurile trecute care nu se vor mai întoarce niciodată cine nu simte o reținere când i se prezintă imagini înregistrări de dinainte de pandemie de exemplu indiferent de când un an doi ani zece ani 50 de ani lumea de dinainte era altfel și nu din cauza diferențelor de ordin tehnic sau a invențiilor a instrumentelor a obiectelor care erau prezente ca absolut necesare și care se foloseau în viața de zi cu zi și așa mai departe pur și simplu omul ca ființă funcționa altfel la nivel biologic și psihologic deci șocul este acesta înregistrăm trecutul și preînregistrăm viitorul ce facem azi se va propaga în timp în următorii cinci zece o sută de ani ce se întâmplă mâine a fost deja preînregistrat de ieri știrile zilei de la televizor nu prezintă nicio importanță nu arată nicio noutate se impune din ce în ce mai mult transmisiunea în direct așa-zis live se practică peste tot nu numai la televizor televiziunile au fost obligate să cedeze în fața mediilor electronice în fața comunicării directe imediate vedem ce face un om în același timp în care ne uităm noi la el nu acum o oră acum o zi anul trecut chiar acum suntem alături de el în viața lui în fața lui și el în același timp e alături de noi în fața noastră fiecare transmisiune preprogramată știm între ce oră și ce oră urmărim pe X apoi între ce oră și ce oră urmărim pe Y și așa mai departe și emisiunile TV au fost nevoite să își schimbe formatul tocmai din această cauză obsesia de a participa în direct la evenimente despre care ni se spune că sunt importante interesante pentru că participarea populației la decizia politică la decizia cu impact semnificativ asupra vieții curente a fost limitată sau chiar eliminată din ordinea socială preocupările maselor au fost redirecționate pe lângă tot ce înseamnă pandemia și atenția și îngrijorarea cu care trebuie abordată pe lângă tot ce înseamnă mecanismul răsplată sancțiune tot mai rămâne ceva rămâne un gol care în mod obligatoriu trebuie umplut altfel există riscul să se umple de la sine cu inițiativa personală cu gânduri cu idei proprii cu date obiective cu informații obținute direct de la sursă direct de la fața locului care ar putea contraveni care contravine cu siguranță cerințelor globale pandemice deci este în interesul aparatului de Control ca acesta să se extindă și asupra domeniilor abandonate asupra aspectelor care au rămas în afara sferei de interese pandemice cel care își spune Coriolan știe ce face acționează conform programării inclusiv a programării proprii trebuie să acopere din ce în ce mai multe necunoscute ale ecuației din ce în ce mai multe variabile din ce în ce mai multe aspecte ale existenței fizice biologice a oamenilor altfel nu vor câștiga altfel va exista mereu și mereu disidență cum s-a întâmplat în cadrul emisiunii de la cel mai mare post de televiziune alături de tine în pandemie un nume foarte inspirat au marșat pe sloganul acesta încă de la început erau alături de telespectatorii care participau activ în direct la emisiuni la știri la toate programele până într-o seară când au încercat ceva cu public real cu public de studio totul transmis în direct cu respectarea regulilor de siguranță sanitară 200 de oameni în același loc toți testați toți vaccinați dar toată lumea știe că vaccinul nu oferă protecție 100% și nu trebuie să credem că după ce ne vaccinăm devenim imuni așa spune comandantul acțiunii așa spune doctorul de pe afișe așa spune ministerul așa spune propaganda oficială erau deci 200 de persoane la fața locului alți 200.000 în direct de pe dispozitive inteligente proprii plus cei care priveau de la televizor imposibil de numărat exact și la ediția inaugurală l-au invitat pe doctorul erou simbolul efortului de combatere a pandemiei pe cel care lupta în linia întâi care din prima zis sunt doar un om prima replică cu care a apărut în fața lumii pe care a spus-o și acum și publicul de studio aplauda în delir și cei de acasă erau în aceeași măsură în delir și cei privilegiați și cei care priveau pur și simplu la televizor toți strigau era eroul lor în acea seară rugăciunile le erau ascultate zeii pășeau din nou printre muritori nu aduceau vindecare căci nu erau genul acela de zei aduceau o minimă alinare o minimă speranță în limitele impuse de lege o alinare mai degrabă morală nu fizică prin mască prin ecran zeii erau printre noi până când a fost prea târziu până când au aflat brusc că jumătate din publicul de studio era formată din banda băieților sălbatici wild boys una dintre bandele apărute în timpul pandemiei precum câinii de diamant băieții verzi și mulți alții toți cu nume inspirate din cărțile interzise din artiștii considerați subversivi ce au fost puși la index încă de la începutul crizei sanitare cum s-au infiltrat ei cum au făcut rost de permise de acces sau de certificate pandemice cum au putut să intre să treacă prin controalele epidemiologice prin triaj nimeni nu știe erau toți înarmați până în dinți din fericire și pentru asta suntem recunoscători doctorul a scăpat le-a scăpat de data asta restul nu au fost la fel de norocoși aproape 300 de morți nevinovați pe lângă cei din public tot personalul tehnic prezentatorii cameramanii regizorii de studio și așa mai departe a fost un măcel ultima imagine cu conducătorul lor care dezbrăcat la pieptul gol se picta pe piept cu sângele victimelor în cadrul unui ritual mai mult ca sigur satanic toți își scriseseră pe pereți numele și inițialele W B la fel cum își marchează victimele indiferent că sunt fedaykini sau oameni de rând evident în public toți ceilalți erau fedaykini doar ei beneficiază de avantajele celor puțini celor aleși celor vaccinați dar nici ei nu meritau o asemenea soartă n-au avut nicio șansă în fața băieților sălbatici în ciuda devotamentului lor față de cauză în ciuda pregătirii lor atât ideologice cât și fizice forțele de ordine au încercuit clădirea degeaba băieții fugiseră demult urma de sânge lăsată în urmă era înșelătoare noroc că doctorul scăpase ei nu iau prizonieri ei nu arată milă cei mai cruzi teroriști cea mai nenorocită bandă ministrul de interne avea să apară la televizor să ceară sprijinul armatei o manifestație publică de susținere era deja organizată în două ore se strânseseră 50.000 atenție în două ore 50.000 de susținători respectând toți regulile de distanțarea și protecție în vigoare pentru a susține autoritățile sanitare adică pe ministru pe doctor și pe toți eroii și pentru a cere restricții și mai multe restricții și moartea băieților sălbatici și a celorlalte bande scandau nume ce nu aveau legătură cu realitate serviciile secrete nu aveau suficiente informații dar imaginea de competență trebuia păstrată cu orice preț ei nu aveau de unde să știe atât de bine se infiltraseră atât de bine stăpâneau tehnicile de camuflaj că până și conducătorul lor Tongaroki regele sălbatic participa la manifestația de susținere împreună cu secundul lui Audrey și alți 200 de băieți fără să fie recunoscuți chiar dacă apăruseră în direct la televizor cu două ore înainte asta dovedea cât de eficiente sunt sistemele lor cât de impotentă este manipularea cel puțin pentru ei și ceilalți ca ei în același timp pistolarul mascat care își spunea Ginger Rabbit punea la cale alte atentate alături de agenții NOVA de exemplu încerca să răpească un profesor care cu câteva luni în urmă preda la universitate și susținea prelegeri în fața a sute de oameni adunați în aula multifuncțională trecuseră de atunci luni sau ani sau oricum nimeni nu își mai amintea exact profesorul era cu siguranță unul de-a lor era omul sistemului dar se ascundea prea bine mult prea bine era totuși bătrân prea bătrân pentru ce făceau ei dar asta însemna în același timp multă cunoaștere multă experiență multă vechime în domeniu poate mai multă decât ei toți la un loc tocmai de aceea trebuia luat în evidență și dacă e cazul eliminat cu precădere între timp inspectorul J. Lee cerceta scrierile lui Hassan Sabbah căutând indicii despre Coriolan și ceilalți ce se aflau în spatele lui în timp ce urmărea la televizor cum tot aparatul de stat era în alertă foarte bine foarte bine asta merită sânge cât mai mult sânge să curgă până la ultimul cartuș ce se va trage de la marginea timpului și îl va secera pe ultimul criminal NOVA rămas în viață la acel moment la unicul moment care contează pentru că moartea lor atunci în acel moment atrage moartea lor de peste tot moartea lor din toate timpurile asta puțini dintre ei au înțeles cei din secolul LII eroii civilizatori precum Herbert Pink sau Klaus Bauer tocmai de aceea au ales acel moment când timpul practic nu mai exista așa cum îl cunoaștem și înțelegem noi prin aceste tehnici a ajuns corabia lor acolo din această cauză cumpărase el din bazar o corabie în sticlă în anul 1956 cu câteva zile înainte să își injecteze în venă o nouă doză niciodată nu știi care este ultima doză când te lași te lași dar și asta era doar o amintire pe care inspectorul J. Lee încerca să o uite la fel cum uitase de corabie și nu mai știa de unde o are noroc că a dispărut într-o după-amiază caniculară corabia nu și sticla cioburile rămăseseră se împrăștiaseră peste tot a trebuit să măture insistent și să șteargă apoi cu o cârpă umedă avea să-și dea seama de ce mult mai târziu când la sfârșitul timpului pistolarul Ginger Rabbit îl bătea cu cruzime pe ultimul criminal NOVA ascuns în armura lui robotică pe ultimul criminal NOVA care urla disperat un bătrân ca vai de el care abia se ținea pe picioare armura îl făcea aproape invincibil dar secretul stătea în acel aproape pe care ei învățaseră să îl exploateze la maxim tremura din toate încheieturile încerca să scape pistolarul era nemilos îl lovea peste față Tongaroki ar fi încercat să-l oprească dar își dădea seama că nu avea de ce picăturile de sânge ajungeau până la el îl stropeau pe piept legile gravitației funcționau altfel pe acel asteroid era fascinat armura practic se întorsese împotriva lui cadrul metalic care îi susținea gâtul în același timp îl împiedica să se ferească din calea loviturilor deja îi spărsese dinții și nasul capul complet lipsit de păr cu ochii mari și albaștrii bătrânul părea un copil neajutorat căzut pe spate captiv în cutia de în care acum pistolarul dădea cu picioarele cu cizmele lui armate adică acoperite în locurile cheie cu aliaj superrezistent rupea coaste organe interne dădea fără să-i pese unde nimerea cutia suna a gol și gemetele bătrânului care tot încerca să se ridice sunau ca un ecou trist măcar în clipa morții să aibă parte de demnitatea pe care a pierdut-o demult încearcă să se ridice armura nu mai face față picioarele îl trădează dar este tras brusc în sus durerea parcă îl spintecă de sus în jos de-a lungul coloanei vertebrale distruse în acele clipe chiar în acele clipe de nedescris Tongaroki își dădea seama că este liber pentru prima dată în viața lui este liber privește în jos spre apele nesfârșite ale timpului o voce care îl cheamă aceeași voce care îl chemase dintotdeauna care îl făcuse să-și părăsească insula cu atât de mult timp în urmă aceeași voce pe care o ascultase timp de o mie de ani era acolo jos dacă ajungea acolo acesta era sfârșitul povestea lui se încheia în acel moment pistolarul mai avea un singur cartuș îl privește pentru ultima dată acum ești răzbunat pistolarule îi spune înainte să sară mai degrabă să se arunce în timp ce ultimul cartuș alunecă pe țeavă și Tongaroki sare în imensul albastru unde îl așteaptă insula lui soția lui bătrânul căzut în genunchi se prinde de gât cu mâinile învelite în armura inutilă în timp ce sângele șiroiește și pistolarul își dă jos masca și centura și pistoalele cad în nisipul incolor și renunță Tongaroki se pierde în timp se întoarce în timp spre deosebire de ei care rămân acolo pe acea rocă pierdută la marginea universului în timp ce bătrânul încearcă să spună ceva nu mă lăsa iartă-mă nu are ce să-i facă ochii mari albaștri imploră e prea târziu îi vede chipul lui real îl recunoaște oare acum în ultimele lui clipe când viața i se scurge efectiv printre degete îl recunoaște încearcă să spună iartă-mă nu mă lăsa dar pistolarul e deja departe cu lacrimi în ochi se îndreaptă spre corabie profesorul se trezește și simte cum respirația i se taie în fiecare secundă când încercă să tragă aer în piept îl doare în coșul pieptului aerul e din ce în ce mai puțin gâfâie geme se teme pentru viața lui este doar un atac de panică nu este boala nu este boala își repetă și se dă jos din pat tremurând cu grijă să nu își trezească soția se teme cum este și normal se teme să nu se îmbolnăvească dar mai ales să n-o îmbolnăvească pe ea nu ar putea trăi cu gândul deși a aflat deși știe se teme cartea e acolo unde a lăsat-o își toarnă un pahar de apă mâna îi tremură slăbită varsă câteva picături pe masă cartea e acolo tot acolo sunt și cei din visul lui pistolarul sălbaticul toți voievodul român corabia din sticlă îi știe pe toți scriitorul narcoman căpitanul piraților rebelii eroul apar toți trebuia să știe până la urmă este obligat să știe dar se teme în vis apar toți sunt vii așa cum și i-ar fi închipuit în afara xilogravurilor el însuși e acolo e tot bătrân tremură tot are pe el un fel de armură care îl apără oarecum până i-o sfâșie cineva până când devine inutilă și se întoarce împotriva lui îl bat la final îl împușcă însuși pistolarul îl împușcă în gât și gura i se umple de sânge și se trezește de fiecare dată e la fel iar și iar și iar aceleași scene pe care le retrăiește la nesfârșit în fiecare noapte ce vină are el nu își poate închipui cum se leagă toate acestea se simte într-un fel vinovat dar ce le-a făcut el acestor oameni pierduți în timp în epoci care nu le aparțin cu ce le-a greșit el care toată viața lui a urmărit numai binele omenirii binele tuturor să nu spună cuvinte mari dar nu a rănit pe nimeni nu a făcut rău cel puțin nu cu intenție aude un geamăt din dormitor nu e nimic e doar soția visează iar vorbește în somn e și ea bătrână se teme pentru ea mai mult decât pentru el de mai bine de cincizeci de ani alături de el de mai bine de cincizeci de ani să nu-i facă niciodată rău acesta a fost scopul lui o viață întreagă să nu-i facă rău sub nicio formă nici acum de când cu boala asta nenorocită și pentru o clipă se urăște pentru că folosește sloganurile pe care le vede și le aude peste tot sloganuri pe care el le-a inventat sau cel puțin le-a aprobat deși știe cine i-a lăsat cartea știe dar ar fi fost mai bine să uite uneori lucrurile nu se întâmplă așa cum vrem aproape niciodată totul vine de la sine asta ne deranjează cel mai mult totul se petrece pur și simplu și voința noastră și intențiile noastre și scopurile noastre și dorințele noastre sunt doar detalii insignifiante decoruri ieftine explicații inventate cu care încercăm să ascundem realitatea încercăm să dăm un sens realității să arătăm că lucrurile merg din punctul A în punctul B într-o succesiune firească dar nu există așa ceva de fapt totul este haotic și aleatoriu și absolut întâmplător totul se petrece în același timp rolurile sunt distribuite la întâmplare absolut aleatoriu ce paradox cei buni cei răi nu este vorba de predestinare însăși ideea de predestinare ține tot de programare de pre-scriere de preînregistrare avem lista cu personaje încă de la începutul piesei ca să nu-i confundăm ca să nu uităm cine-i cine dar este absolut irelevant piesa nu își pierde din farmec dacă nu știm numele dacă nu știm cu exactitate cine spune fiecare replică dacă toți cei care se perindă pe scenă nu poartă niciun nume nici măcar denumiri generice nu avem Hamlet nici prințul nici nimic nu putem distinge între soldați nu putem distinge între Romeo și Julieta totul e preînregistrare totul e program rolurile se așează de la sine în făgașurile lor normale adică predestinate pre-scrise profesorul se trezește noaptea dintr-un coșmar același coșmar recurent de câteva luni același coșmar știe că la un moment dat a fost martor la toate acele întâmplări cu totul și cu totul adevărate știe că la un moment dat va retrăi acele întâmplări nu se teme pentru sine se teme doar pentru ea pentru soția lui ea nu a greșit cu nimic ea nu trebuie să afle ne-am gândit la tot ea trebuie să moară împăcată să știe că nu au greșit cu nimic ne-am gândit la tot domnule profesor nu aveți nicio grijă ea nu trebuie să afle detalii ea nu trebuie să știe pentru ea lucrurile viața în general sunt foarte simple nu aveți nicio grijă ne-am gândit la tot acum chemați câinii de diamant câinii de diamant am spus spectacolul trebuie să continue cortina se ridică iar a fost doar o pauză a fost un intermezzo scurt acum iar revenim la viața curentă viața pandemică poartă mască vaccinează-te moare bunica sloganurile sunt acum peste tot între timp s-au lansat pe piață noi modele de măști și noi vaccinuri cu arome acum îți poți ascunde fața în spatele unui scut transparent da exact așa transparent și ai văzut a venit spre mine nu purta mască nu păstra distanță jigodie sunt erou din linia întâi evident că m-am speriat îți dai seama nu mai văzusem un bărbat de săptămâni sau luni bune zic nu mai contează dragă nu în felul ăla am țipat cum să nu țip distanța masca hello pe ce lume te crezi adică am zis what the fuck eram afară a doua oară pe săptămână adică de ce să-mi iau eu amendă în locul tău și nebunul striga jigodie jigodie jigodie făcuse pe el îți dai seama era ud tot pe pantaloni se scurgea și pe jos căzuse mai devreme într-o baltă îți dai seama fix cu un an în urmă exact în aceeași zi participa la un dineu oficial alături de președinte prim-ministru ministrul sănătății înalți demnitari toți ceilalți implicați în acțiune era și cel care avea legitimația la vedere agățată de reverul hainei cel numit Coriolan evident că despre el este vorba și unii din grupul lui sărbătoreau un număr de X zile de la lansarea oficială a pandemiei președintele tocmai vorbise prin videocall cu omologul său francez adică cu Macron care să lăudase cu recordul său 5 ore de erecție continuă coborâse camera ca să-i arate dar al nostru era pudic se scârbea nu tolera asemenea comportamente mon cher eu nu sunt ca voi și francezul râdea de cădea de pe scaun c’est la guerre îi spunea iar și iar cum spunea la televizor bing bang c’est la lutte finale big bang și ieșea țopăind în pas de dans din cameră și din dreptul camerei și după un sfert de oră intervenea un aghiotant și oprea conexiunea totul devenea penibil uneori rămânea să danseze în fundul gol bine dacă nu punem la socoteală penele și eșarfa tip boa pe care o purta în jurul gâtului era identică cu ce a lui Coriolan parcă aparțineau aceluiași club aceeași recuzită lui Coriolan îi cădea uneori în farfurie erau cele mai amuzante momente cine îndrăznea să râdă regreta mai târziu dar secundele acelea cele câteva hohote de râs scăpate involuntar făceau toți banii se semnau acorduri de nedivulgare erau verificați la sânge caută-i și-n cur spunea și chicotea și îi dădea coate doctorului știau ei ce știau controlul era foarte strict la intrare dar înăuntru pandemia nu exista regulile nu existau nu se aplicau uneori aduceau și femei adică escorte sau call girls dar acum deveniseră mai precauți din acest punct de vedere după ce se întâmplase în țara vecină și prietenă poate doar zvonuri pentru că în acele locuri niciun serviciu de informații oficial sau neoficial nu putea penetra fără o aprobare prealabilă dar și zvonurile au o bază reală ceva se întâmplă asta e sigur și la noi s-ar fi răspândit asemenea zvonuri au apărut mai multe bande violente care încalcă restricțiile în primul rând restricțiile sanitare nu ne-ar deranja un viol un jaf un asasinat un incendiu mașini capcană bombe de tot felul astea oricum se întâmplă și toți hăhăie grețos știu că atunci când președintele face o glumă bine numai glumă nu e asta toți trebuie să hăhăie dizgrațios altfel se supără odată s-a și ridicat nervos de la masă a răsturnat o farfurie o spusese pe aia cu câinele fără nas care miroase oribil și unul intre invitați a îndrăznit să dea ochii peste cap o gafă diplomatică de proporții norocul lui că era ambasador al unei țări prietene care depindea de noi cât de cât totuși a doua zi a fost declarat persona non grata și scos din țară în cel mai mare secret acum Coriolan își taie friptura în bucăți mici pe care la aruncă în aer ca să îi cadă apoi direct în gură își lasă capul pe spate dar de cele mai multe ori ratează comandantul acțiunii e nervos se foiește în scaun ca de obicei a primit un meniu special el e vegetarian prin urmare ronțăie dintr-un morcov de un sfert te oră și îl privește nervos pe doctorul minune cel care a reușit în două luni să ducă pandemia la cote inimaginabile întreaga lume e cu ochii pe noi de unde ai scos morcovul ăla mon cher Coriolan chicotește și premierul râgâie în pumn în câteva luni are să fie schimbat va reveni la profesia lui de bază va pierde numai într-o săptămână toate funcțiile politice toate funcțiile la nivel de partid acum doar râgâie discret în pumn și își toarnă din nou vin în pahar cere să se mai deschidă o sticlă e pus pe fapte mari în seara asta a fost ziua lui în urmă cu o săptămână a făcut o gafă de proporții s-a lăsat fotografiat spunea presa în timp ce țara gemea sub ocupație militară când propria armată ocupase străzile rechiziționase casele proviziile de hrană autovehiculele personale oamenii erau terorizați zi și noapte iar el se sărbătorea în sediul guvernului cu câțiva membri ai cabinetului trăgeau la sorți dacă ministrul de interne mai are voie să iasă în public sau trebuiau să îl înapoieze la spitalul de nebuni încercaseră să îl aducă cu ei să îl pună să recite o poezie nu era etic dar era amuzant acum stătea liniștit criza fusese depășită dacă respectau indicațiile lui Coriolan totul urma să fie bine sper că ați înțeles asta știa oricum de dinainte ce rol va juca fiecare îl amuza președintele cu aerele lui care se purta de parcă ar fi ajuns acolo sus prin meritele lui proprii de parcă ar avea vreo calitate care să-l recomande pentru acea poziție înaltă pentru orice poziție numai Coriolan știe ce dar mai ales cine va urma cine sau ce îi va lua locul programul este prestabilit rolurile au fost deja acordate va trebui să curgă sânge însuși poporul suveran va cere sânge după câte s-au întâmplat este și normal era de așteptat le-au sacrificat de câteva ori la rând Paștele 1 mai Crăciunul anul nou și ziua copilului și toate celelalte motive de bucurie adică pretexte pentru petrecere noua paradigmă mai durează să se implementeze cât va fi necesar sărbătorile tradiționale vor fi înlocuite una câte una așa și trebuie noul normal adică noua ordine pandemică și post-pandemică se va impune la un moment dat de la sine fără îndoială când și-a asumat funcția Coriolan avea deja la el scenariul complet doar în câteva exemplare doar cei din funcțiile cele mai înalte îl puteau citi asta au și făcut unul câte unul citeau și se îngrozeau cine trebuia să semneze semna luau la cunoștință aveau evident libertatea să refuze dar fiind în mare parte idioți acceptau de bunăvoie cu bucurie cu plăcere chiar spuneau că este un compromis acceptabil spuneau că se sacrifică pentru copii pentru familie pentru patrie ca întotdeauna era teza obișnuită teza comună pe care o invocau în discuțiile private acum acțiunea avea o altă amploare trebuiau să se implice până la capăt ceea ce însemna evident sacrificiul necesar poporul va cere sânge scria chiar acolo în documente cu litere mari îngroșate cei mai de sus dintre cei mai de sus primeau și imagini în direct Coriolan avea un plic maroniu un pic uzat de fiecare dată când îl scotea din buzunarul interior al hainei era și mai uzat structura lui moleculară fusese afectată se pare de călătoria în timp avea poze cu ei în ziua execuției noroc că erau alb-negru imagini îngrozitoare știau că le vor da un anestezic înainte scria clar și în contract nu îi lăsau chiar așa la mila extaziaților ce vor prelua temporar și aparent puterea informațiile erau însă problematice contradictorii execuția trebuia să se desfășoare normal până la punctul la care imaginile sunt compromise se pare că a intervenit un element din afară care tulbura fluxul firesc spațio-temporal în mulțimea în extaz se afla pistolarul nebun îl împușca de la distanță chiar în mijlocul procedurilor începuseră să îi smulgă bucăți de carne de pe el de pe pulpe treceau la abdomen când nebunul îl împușcă direct în cap și se pierde în mulțime oamenii disperă veniseră pentru spectacol veniseră să-l vadă pe tiran cum își trage ultima suflare în timp ce călăii aleși aleatoriu din rândul populației îi trag carnea de pe el cu clești încinși în foc însă pistolarul avea alte planuri pe surse s-a zvonit că tot el ar fi fost vinovat de moartea doctorului minune eroul campaniei pandemice eroul din linia întâi ce s-a sacrificat pentru binele nostru al tuturor informațiile publicate în presă o erau o minciună ordinară o invenție de la un capăt la celălalt oricum dosarul serviciilor care ducea către concluzia unui asasinat al benzii băieților sălbatici wild boys era parțial fals în măsura în care prin parțial înțelegem o parte semnificativă adică aproape tot conținutul dintre cele două coperte ale dosarului în sens fizic a fost nevoie să se inventeze un cadru o legendă ultimele luni din viața doctorului cum a ajuns acolo dacă suferea de vreo afecțiune necunoscută cu privire la asasinatul efectiv evident că nu există nimic niciun martor nicio informație pertinentă concluziile sunt totuși clare se pare că nu banda de teroriști degenerați îl uciseseră nu wild boys dăduseră lovitura finală îi făcuseră felul e drept raportul medical afirmă că este posibil să fi fost abuzat de 12 bărbați adică existau probe biologice în acest sens dar urmele specifice penetrării nu au putut fi găsite din păcate umbla neînsoțit în acele ultime luni nu mai avea dispozitivele speciale cu care putea cere ajutorul din partea autorităților nici fedaykinii nu au avut efectiv timp să intervină se specializaseră în ultima vreme pe războiul de gherilă digital postau non-stop pe rețelele de socializare tolerate mesaje conform dispozițiilor pe stradă se limitau la a adopta un comportament corespunzător dar nimic mai mult nu mai abordau oameni nu mai dădeau indicații nu mai dădeau amenzi nu mai băteau din cele 12 urme seminale distincte găsite în rect și pe corp plus contuziile plus arsurile reiese clar că fuseseră bild boys dar în același timp nu ei i-ai dat lovitura finală în ciuda urmelor de strangulație în ciuda contuziilor mai degrabă lovitura de grație a venit tot de la pistolarul nebun rapid curat ăsta era stilul lui și totuși nimeni nu îl putea identifica nu figura în nicio bază de date existentă la acel moment în nicio arhivă a prezentului dar nu s-au obosit să caute în trecut sau în viitor ar fi fost banal de simplu ar fi făcut corelațiile necesare 2666 cartea scriitorul disparițiile bizare din New York-ul asediat între timp Coriolan se dădea de ceasul morții o expresie care îi plăcea la nebunie și în același timp îl înnebunea îl îngrozea că i se aplică personal uneori îl visa noaptea și se trezea cu transpirații reci trebuia să aprindă lumina altfel îl vedea la picioarele patului în cadrul ușii cu pălăria masca pistoalele argintii ce străluceau în lumina lunii pistoalele mereu încărcate cu câte 12 cartușe fiecare 12 cartușe 12 bărbați în banda wild boys în banda lui Tongaroki zis the Tonka King 12 câini de diamant 12 băieți verzi green boys evident totul se potrivea numele era ținut la secret informație confidențială accesibilă numai celor din eșalonul cel mai de sus conducătorul bandei nu mai era Audrey cum spunea în dosarul obținut de la divizia Tanger-1956 erau băieți buni cât de cât competenți bine informați dar prea se bazau doar pe textele scrise prea se bazau pe ceea ce puteau obține ușor probabil din cauză că agentul J. Lee le lăsase mult prea multe pagini dactilografiate astfel încât nu se oboseau să găsească ceva real printre ele o informație cât de cât verificabilă oricât le-ar analiza oricât le-ar întoarce pe toate părțile J. Lee mințea de înghețau apele trebuiau să accepte tristul adevăr J. Lee mințea cu fiecare respirație ceea ce ei nu puteau accepta îi lua cuvântul ca literă de lege ce literă de evanghelie credeau orbește în cuvântul scris aproape că îl divinizau sub toate numele sub toate pseudonimele pe care le-a folosit vreodată îl căutau pe Audrey tânărul student cu care agentul NOVA împărțea uneori patul Audrey tânărul care își vindea trupul oricărui străin generos un adevăr pe care ei în acceptau cu greu îl refuzau în măsura în care îi excita ideea omul pe care îl urmăreau îl doreau în felul lor meschin și contra naturii voiau să asculte din gura lui să asculte salivând pofticios în spatele măștilor în spatele vizetelor murdare în spatele ecranelor cum povestea că penetra sau se lăsa penetrat de bătrânul pervers juisau în pantaloni cum dădea detalii porcoase cum se simțea bine cu fete și băieți tineri și foarte tineri era obsesia lor cât mai multe detalii cât mai multe perversiuni dar Audrey rămânea de negăsit de când avea un nou șef în persoana lui Tongaroki sălbaticul cine știe de unde venea și ăsta practica onanismul în grup în rest nimic adică nu aveau niciun fel de informație spre deosebire de J. Lee care prefera diversitatea dosarul lui abunda în detalii pentru că în elanul său de a afla adevărul Coriolan adânc pătruns de filonul creativ începuse să adauge de la el până nu se mai distingea între adevăr sau cel puțin ce se pretindea a fi adevărat și fanteziile lui bolnave metoda era standard în toate serviciile de informații și de represiune făceau același lucru iar diferența dintre realitate și ficțiune dispăruse în totalitate în prima jumătate a secolului XX alături de cei 2–3 subalterni de încredere încercase să facă o listă cu nume cu care i-ar fi plăcut lui să se acupleze obiectivul nici nu mai conta inspectorul J. Lee erau până la urmă o invenție de la un capăt la celălalt identificase peste 500 de indivizi cu același nume în perioada 1954–1959 mai ales pe filiera Paris-Londra-New York-Tanger numai acest aspect trebuia să dea de bănuit era greu de identificat ce și cum în acest condiții acolo se integrase perfect avea contacte cu toate personajele pitorești ale epocii Breton și alte nume mari aparținând avangardei românul Brauner îi vizita frecvent pictorul nebun care își prevestise mutilarea fără să facă nimic ca să o prevină fusese ca orice mare eveniment preprogramată pierdea mare parte din zi în atelierul sau la mormântul lui Brâncuși în funcție de anul la care ne raportăm sculptorul român se întâlniseră acolo mai mulți români evadați din lagărul ce se instituise în partea lor de lume cunoscută în secolul LII sub numele de Annexia trebuiau într-un fel sau altul să fie convinși să fie corupți să fie convertiți la ei acasă Controlul înregistra victorie după victorie aparatura pe care o lăsase acolo Brâncuși fusese considerată artă decadentă era vorba însă de aparatura NOVA evident el era mai degrabă inventator nu sculptor trebuia să găsească o cale să-și ascundă dispozitivele și armele pe care le crease pentru poliția NOVA spre a fi folosite împotriva criminalilor NOVA primise comandă din viitor încă dinainte să fugă la Paris disperat bulversat se credea paranoic nebun visa cu ochii deschiși un conflict galactic pe care nu îl putea înțelege sub nici o formă primise de la micuțul traficant hârtiuța conspirativă la atingerea căreia își pierduse mințile știa cum stau lucrurile țiganca cu trandafiri pe care îi vindea la suprapreț noaptea pe care o petrecuseră împreună delirul de după toate acestea convergeau spre un singur punct le făcuse armele pe care i le ceruseră le făcuse dispozitivele necesare călătoriilor în timp și spațiu conform specificațiilor turnase o ancoră de 500 de tone din cel mai scump metal posibil un aliaj extrem de greu pe care îl putea ridica totuși cu o singură mână le lăsase pe toate acolo nu știa când va fi momentul dar știa că va veni și că totul se făcea pentru un anumit scop același scop la fel cum Jim prietenul lui irlandezul Jim Joyce cu ochiul lui beteag Jim chior la fel ca Brauner fusese acolo când spaniolul a aruncat paharul ceruse un singur lucru să nu-i slujească avea lacrimi în ochiul sănătos fratele meu Jim nimeni nu e profet în țara lui i-am lăsat săraci și proști asta e ce să facem i-ai văzut pe ai mei săraci lipiți Jim ce să fac cu ei tu sais très pauvres et abrutis je vous en prie dar în același timp you and I we’ve been through that and that is not our fate poarta să fie gata să reziste și peste 70 de ani și peste o sută de ani desigur există riscuri un nou război poarta e tot acolo semnele sunt lăsate la locurile lor j’ai rêvé Jim c’était la porte et le pistolero il était là la statue Jim corps en roche du volcan et les yeux en sel de l’océan le sauvage sur son bateau primitif en partant les guerriers en revenant les détectives sauvages c’était l’an 2666 chiar dacă nu putea înțelege semnificația acestuia mai aveau să treacă zeci de ani până detectivii sălbatici își vor îngropa secretele în rocă vulcanică iar scriitorul timorat și traumatizat de evenimente se va plimba pe străzile din Barcelona alături de el numai umbra sa numai o reflexie pe care încă nu o acceptă încă nu o înțelege nici măcar cel ce va deveni pistolarul nebun și îi va împărtăși secretul mormântului avea o fotografie el însuși alături de inspectorul J. Lee acum avea părul cărunt dar viitorul pistolar îl recunoștea oricum erau ei fără urmă de îndoială mesajul era clar trebuia să plece la Londra o călătorie complexă evident nici acolo nu se vor întâlni abia după câțiva ani de data asta la New York în plină pandemie și stare de urgență și stare de asediu când armata va fi scoasă pe străzi și va primi ordin de foc de voie împotriva civililor în numele sănătății publice universale și bătrânul Lee va avea nevoie de ajutor și singurul disponibil va fi pistolarul Ginger Rabbit Iepurele Roșcovan care îl va scoate din încurcătură încă o dată și încă o dată nu personal doar pe sinele lui mai tânăr varianta lui de când activa în poliția NOVA abia ieșit din școala de agenți până vor ajunge în siguranță în anul 2666 până atunci mai rămâne sălbaticul cel mai important agent Tongaroki the Tonga King cel care va prelua conducerea băieților sălbatici wild boys va fi nevoie de intervenții rapide una câte una cât mai repede Audrey va fi compromis la un moment dat și oricum va pleca nu se va întoarce niciodată micul traficant va aduce informații despre el acum știm atunci nu vom ști a căzut în timpul terorii când trupele de poliție sanitară și medicală atacau discreționar s-a aruncat disperat în fața lor ca ceilalți să scape ca și cum s-ar fi aruncat în gol într-un hău adânc nu purta mască nu purta vizetă nu avea acte nu avea protecție de niciun fel nimic Tongaroki îl va plânge dar nu va avea de ales îl va lăsa acolo corpul lui va fi ridicat după două zile și va fi examinat nu-i vor da de cap sub nicio formă nu-i va compromite pe wild boys pe agenții NOVA pe absolut nimeni ADN-ul lui fiind din viitor și deci radioactiv va ridica o lungă serie de probleme mai mult birocratice va da peste cap laboratorul vor depista oricum virusul în cadavrul lui o nouă victimă inconștientă un alt nebun care ne pune în pericol pe noi toți din fericire asta se întâmplă după ce vinde corabia în sticlă singurul bun de valoare de pe taraba lui din Tanger din 1956 știa că acolo îl va cunoaște pe J. Lee se iubiseră cu mulți ani în urmă pentru el pentru J. Lee nu era decât un bătrân ponosit a zis să-l mai vadă pentru ultima dată așa cum și-l amintea tânăr proaspăt ieșit din închisoare lăsase corabia intenționat nemarcată îi trebuia un nume evident dar o vopsise pe toată în alb numele și alte detalii aveau să vină după aceea căpitanul cu cârlig în loc de mâna dreaptă se va certa cu cel cu barba lungă și neagră vor insista inutil pe anumite nume cu rezonanță istorică numele primei lui corăbii numele celei cu care a intrat în istorie dar se va impune Tongaroki și nimeni nu a mai avut nimic de comentat vor scrie cu pensula Ana Ariki pe ambele părți și acest nume nu se va șterge niciodată nici măcar în timpul ultimei bătălii vor fi ultimele cuvinte pe care același Tongaroki le va vedea înainte să se arunce în hăurile timpului și spațiului de pe marginea asteroidului B-23 erau suficient de mari să se vadă de la o distanță considerabilă păstrase proporțiile în condițiile în care pe mulți îi depășea tehnologia de mărire sau de micșoare nu înțelegeau cum unele obiecte erau mai mari la interior decât la exterior dăduseră mai multe ture cabinei telefonice și nu știau cum pot încăpea toți acolo deși bătrânul care se pretindea un fel de proprietar al ei dar nu era sigur îi sfătuise să nu-și mai bată capul și să facă exact cum spunea el corabia trebuia să revină la dimensiunile originale chiar dacă se numea Queen Anne’s Revenge The Jolly Roger La Concorde sau Ana Ariki era același vas chiar el îl pusese acolo înainte ca să ajungă la Audrey în bazar pe o tarabă prăfuită unde trist și debusolat J. Lee și așa mai departe povestea se învârte în cerc și sfârșitul nu este decât un nou început sau același început ca în orice poveste bună ca în ceea ce în mod greșit numim viață sau realitate sau istorie în 1956 în Tanger care nu este decât același oraș din nordul Marocului un scriitor care va rămâne în memoria posterității ca narcoman homosexual degenerat și care nu era decât un agent al unei puteri străine și ostile tocmai își făcea doza de heroină ca în fiecare după-amiază când s-a lăsat prea mult pe spate în scaunul lui din camera de hotel un hotel ieftin și plin de gândaci în care locuia de ceva vreme și lovește cu spătarul scaunului raftul și raftul se rupe și sticla cade și se sparge în mii de cioburi dar corabia nu mai este acolo deja au furat-o și voievodul român se miră cât de mică poate fi și căpitanul i-o smulge din mână și o privește cu dragoste o privire pe care orice om o aruncă copilului său nou născut e clar că piratul o recunoaște de undeva pe vremuri fusese a lui o sculptase cu mâna lui pe vremea când dreapta mai era mână acum din greșeală îi înfige vârful proaspăt ascuțit al cârligului care îi ține loc de mână dreaptă în biroul scriitorul trage de ea și lasă o dâră o zgârietură puțin adâncă e drept dar n-o să se obișnuiască niciodată cu gheara lui de fier nici după ce o va scălda în sângele celui care i-a tăiat mâna și i-a dat-o la crocodil nici măcar atunci noroc cu secundul lui credincios care i-a construit un mecanism prin care schimbă capetele după cum are nevoie acum e o cange mâine poate fi un hanger o pană de scris un port-țigaret ăsta îi place cel mai mult firea lui pașnică îl trage spre obiceiuri de om așezat nu e vina lui că se tem de el peste șapte mări și țări că i-a fost dat să-i urmeze lui Edward Thatch un mare pirat și el păcat putea să facă multe mare păcat dar guvernatorul atârnând în ștreang de catargul cel mare al vasului amiral i-a stricat toate socotelile poate de aceea lui nu-i plac spânzurătorile nu-i place metoda i se pare prea barbară nu-i place nici măcar cum o fac băieții sălbatici a refuzat de câteva ori partea cu orgasm-moarte preferă altă tehnică pusă la punct de ai lui la fiecare schimbare este altul dar rămâne același mai greu de înțeles oglinda îl convinge de fiecare dată că are alt chip dar în spate rămâne același om acum este mai bătrân dar cel puțin a scăpat de mustața care îl enerva oricum mustața pe care nu o putea rade nicicum nici părul lung de prost gust preferă acum părul grizonant îi dă o oarecare distincție o oarecare autoritate în fața puștilor care îl persiflează și îl umilesc inclusiv glumind cu crocodilul noroc cu ceilalți care nu se coboară la nivelul unor astfel de farse românul de exemplu e serios mai tot timpul râde când e de râs în rest nu a cerut să i se aducă apă de foc pentru că nimeni nu știa să facă apă de foc ca la el acasă le-a dat rețeta după câteva eșecuri remarcabile soldate inclusiv cu explozii spectaculoase și urât mirositoare le-a ieșit ceva cât de cât asemănător au băut cu toții au râs inclusiv turcul care nu pare a fi turc au băut s-au trezit după două zile cu capul greu românul încă bea și cânta dar nu mai avea barbă detaliile acestea îi făceau pe toți să își piardă concentrarea oricât ar fi încercat Audrey să le facă instructajul nu putea acoperi toate detaliile toate epocile istorice și specificul fiecăreia la un moment dat au abandonat și au început să se accepte unii pe ceilalți așa cum erau în fond nu aveau nimic de împărțit fiecare cu limitele lui s-au chinuit o sută de ani să-l alfabetizeze pe Tongaroki de pildă o sută de ani și degeaba când a fost să scrie cu pensula pe corabia încă mică numele Ana Ariki a cerut să i se arate cum se scrie cu literele latine comisarul turc a spus că nu au nicio șansă și i-a arătat semnele pe o foaie mare l-a învățat cum să traseze liniile nu avea nicio șansă cum punea mâna pe pensulă începea să îi tremure era de la sine înțeles cel mai eclectic echipaj din câte au existat vreodată pistolarul îi număra în fiecare seară și știa oricum că nu vor fi de ajuns ocupau spațiu inutil cu bagajele lor cu armele lor cu bagajul pe care fiecare nu voia să îl lase în urmă de exemplu când a urcat la bord miliardarul american și valetul lui aveau atâtea bagaje majoritatea echipamente și costume și accesorii care pentru aproape toți erau de neînțeles dar nu conta tot ocupa spațiu dar se cunoșteau amândoi cu pistolarul se pare că de foarte mult tip nu le-a spus nimeni nimic mai elegant decât ei mai ales decât miliardarul nu era decât inspectorul J. Lee poate și comisarul dar stilul lui era deja datat se vedea că venea din altă epocă măcar se oprise undeva în secolul XX hainele lui turcești erau puțin spus comice mult mai comice decât cu ce era îmbrăcat voievodul cămașa lui albă mergea la orice oricum în orice timp dar șalvarii vesta și turbanul mai ales turbanul stârneau râsul chiar dacă toți aveau ciudățeniile lor tatuajele lui Tongaroki de pildă toți se uitau la ele deși ar fi fost mai degrabă picturi corporale europenii uitaseră tradiția de a se vopsi pe față și pe trup pentru război ca vechii picți care așa i-au speriat pe romani […]