Arma de rezervă a lui Dumnezeu
Doisprezece oameni uniți cu Hristos
La praznicul care a trecut, al Înălțării, am aflat că atunci Domnul Hristos le-a spus Apostolilor Săi să nu se depărteze de Ierusalim până ce nu se vor îmbrăca cu putere de sus. Astăzi, această putere de sus — Duhul Sfânt — S-a pogorât peste Sfinții Apostoli, iar prin această pogorâre fiecare Apostol a devenit Hristos și una cu Hristos. Prin pogorâre, Însuși Hristos S-a pogorât în lăcașul trupului și al sufletului fiecărui Apostol, pentru că zice Scriptura că trupurile sunt temple ale Duhului Sfânt. Iudeii se temeau de Hristos pentru că făcea minuni și de aceea L-au răstignit, iar acum erau doisprezece Apostoli — adică doisprezece oameni uniți cu Hristos — și cu toții făceau ceea ce făcea și Hristos: iertau păcatele, înviau morții, vindecau ologii. Scriptura spune că numai umbra Sfinților Apostoli trecând peste cei bolnavi, îi vindeca.
În perioada liturgică de la Paști până acum s-a citit la Apostol din cartea Faptele Sfinților Apostoli, scrisă de Sfântul Evanghelist Luca. Cei care ați citit această carte ați văzut ce s-a întâmplat la Pogorârea Duhului Sfânt: erau cei doisprezece ucenici adunați, și pe la ceasul al treilea din zi — adică ora 9 dimineața, după numărătoarea antică — s-a auzit ca un vuiet de vijelie, iar locul s-a umplut de această vijelie. Era Duhul Sfânt venind cu putere. Duhul Sfânt S-a împărțit peste cei doisprezece Apostoli ca niște limbi de foc. Această venire, cu putere, a Duhului Sfânt, a fost evidentă nu numai pentru Sfinții Apostoli — pentru că nu a fost numai un eveniment spiritual — ci a fost un eveniment spiritual dublat de un eveniment cosmic. Vijelia au simțit-o toți și au venit să vadă ce se întâmplă, aflându-i pe Sfinții Apostoli grăind în limbi. Pentru că era în timpul unui praznic al iudeilor — Sărbătoarea Corturilor — care se sărbătorea de către iudei la cincizeci de zile după Paști, erau veniți în Ierusalim iudeii din toată lumea. Era o sărbătoare care dura șapte zile și, în ultima zi, în cea din urmă zi a praznicului, cea mare, atunci S-a pogorât Duhul Sfânt. Îi auzeau pe Sfinții Apostoli vorbind în limba lor natală. Evreii, care erau împrăștiați pe tot cuprinsul Imperiului roman, vorbeau limba locului de unde erau: din Persia, Egipt, Africa, de peste tot. Evrei, greci și romani, îi auzeau pe Sfinții Apostoli vorbind în limbile lor.
Unirea cu Dumnezeu se face în Biserică, prin mijlocirea Sfintelor Taine
Prin Pogorârea Duhului Sfânt s-a întemeiat Biserica. Noi prăznuim astăzi ziua de naștere a Bisericii. Ce înseamnă Biserica? Înseamnă Hristos în oameni, înseamnă Dumnezeu unit cu omul, dar nu numai în persoana lui Iisus Hristos, ci unit cu fiecare om din Biserică. Astăzi se prăznuiește începutul acelei Biserici pe care trebuiau Adam și Eva să o împlinească. Ei pentru aceasta au fost creați de Dumnezeu, iar dacă n-ar fi căzut în păcat, ar fi ajuns fără de păcat la această realitate. Umanitatea a trebuit să treacă prin chinul a mii de ani de necazuri până să ajungă la unirea lui Dumnezeu cu fiecare dintre noi. Această unire se face în Biserică și prin mijlocirea Sfintelor Taine. Când fiecare creștin se botează, Domnul Iisus Hristos, Dumnezeu și om, se coboară în sufletul lui. Numai prin această umanitate a lui Iisus Hristos unită cu dumnezeirea Sa avem acces la unirea cu Dumnezeu. Dacă nu s-ar fi spiritualizat umanitatea lui Iisus Hristos prin Înălțarea la cer, noi n-am fi avut cum să-L primim pe Hristos în sufletul nostru. Fiecare, la Botez, Îl primim pe Domnul Hristos în sufletul nostru, iar apoi, la Taina Mirungerii — care acum se săvârșește unită cu Botezul — Se pogoară Duhul Sfânt peste fiecare creștin.
Arma de rezervă a lui Dumnezeu
Lucrarea Duhului Sfânt este arma de rezervă a lui Dumnezeu. De multe ori Biserica — adică Hristos — a fost prigonită în istorie. De fiecare dată când puterile oamenilor se epuizau în apărarea Bisericii, Domnul Hristos revărsa Duhul Sfânt. Această putere a Duhului Sfânt, care i-a făcut pe Sfinții Apostoli să săvârșească faptele lui Hristos, după promisiunea lui Hristos că ce am făcut Eu și voi veți face și mai mari decât acestea veți face, s-a întâmplat de fiecare dată în Biserică. Nouă nu trebuie să ne fie teamă de ceea ce se întâmplă în lume, de răul care se desfășoară, pentru că oricând există această rezervă. În momentul în care Hristos sau Dumnezeu revarsă din nou Duhul Sfânt, se primește puterea de a face minuni. Pentru aceasta, fiecare dintre noi trebuie să fim pregătiți.
Sfinții Apostoli și ceilalți care s-au convertit s-au pregătit. Sfântul Apostol Luca spune că atunci când Sfântul Apostol Petru, în ziua de Rusalii, a rostit un cuvânt, o predică în fața oamenilor care se adunaseră acolo, s-au convertit 3000 de oameni și S-a pogorât peste ei Duhul Sfânt. Au fost pregătiți prin cuvântul Sfântului Apostol Petru, dar și prin starea lor interioară, de pocăință, de părere de rău pentru ceea ce se făcuse, pentru faptul că iudeii L-au răstignit pe Hristos. Și noi trebuie să ne pregătim, să ne curățăm, pentru ca Dumnezeu să poată lucra prin noi.
Dumnezeu vrea să facă minuni prin fiecare om
De multe ori apasă peste noi vina că nu facem ceea ce au făcut Sfinții Apostoli, pentru că nu ne-am pregătit. Dumnezeu ar vrea să facă minuni prin fiecare dintre noi. Hristos ar vrea, prin fiecare dintre noi, să strălucească din nou în lume, așa cum a strălucit în fiecare Apostol. Dacă ne întunecăm sufletul prin păcate, Îl facem pe Hristos nelucrător. Vom fi judecați nu numai pentru relele pe care le-am făcut, ci și pentru câte lucruri am fi putut face prin harul Duhului Sfânt, lucruri care nu s-au realizat prin noi pentru că ne-am lenevit, ne-am încurcat, ne-am lăsat, cum zice Evanghelia, acoperiți de buruienile grijilor acestei lumi, de preocuparea de plăceri, de preocuparea de averi, de preocuparea de lucruri lumești. Nu ne-am curățit nici trupul, nici sufletul, iar Dumnezeu nu a mai putut să ne folosească ca pe niște vase ale Duhului Sfânt prin care să lucreze în lume.
Este o zi de bucurie pentru noi. Fiecare creștin își sărbătorește astăzi ziua de renaștere spirituală. Pentru fiecare dintre noi, Botezul a fost a doua naștere. Când ne-am botezat, atunci S-a pogorât Duhul Sfânt, și, cum zice Domnul Hristos, Pogorârea Duhului Sfânt — Pogorârea lui Hristos în sufletele noastre — este nașterea din nou, de sus. Atunci ne-am îmbrăcat în putere. Nu întâmplător Sfinții Apostoli au trebuit să stea în Biserică, nu s-au depărtat de Ierusalim. Ce este Ierusalimul? Ce simbolizează? Este casa păcii, casa lui Dumnezeu. Dacă vrem să ajungem la actualizarea Duhului Sfânt în noi, trebuie și noi să stăm în Biserică. Să mergem la Biserică în duminici, să ne rugăm, să facem și din casa noastră o Biserică, să așteptăm și să pregătim Pogorârea Duhului Sfânt, pentru ca, atunci când va fi nevoie, să lucreze Dumnezeu prin noi asupra celor dimprejurul nostru, asupra familiilor noastre, asupra prietenilor noștri, asupra celor de aproape ai noștri. Să lucreze Duhul Sfânt, așa cum a lucrat și prin Sfinții Apostoli.
Părintele Pantelimon Șușnea
Fragment din predica la duminica Rusaliilor, 3 iunie 2012
