Gânduri împărțite
Să nu avem gânduri împărțite
Nu este bine să produci o ruptură între angajarea duhovnicească și angajarea profesională. Nu este bine să le separi, ca fiind una pentru suflet iar cealaltă pentru trup, pentru că amândouă țin una de alta. Din felul în care ne raportăm la angajarea profesională putem să sporim duhovnicește. Din sporirea duhovnicească se transmite putere și în angajarea profesională. Așa cum medicul se îngrijește de sănătatea trupului, aceleași principii trebuie transferate și în îngrijirea sufletului.
Domnul Hristos ne spune să nu avem gânduri împărțite. Să nu avem mintea în două părți, ci și prin una, și prin cealaltă, să ne înălțăm către Dumnezeu. Să nu avem o grijă separată pentru suflet și o grijă separată pentru trup, ci să avem grija numai pentru suflet, iar când facem ceva pentru trup, să nu facem numai pentru trup, ci să lucrăm și pentru suflet.
Domnul Hristos spune că nu poți să slujești și lui Dumnezeu, și lui Mamona. Mamona, așa cum înțelegem din Evanghelie, este grija pentru cele trupești. Prin aceasta, Domnul Hristos nu ne îndeamnă la pasivitate, adică să ne îngrijim numai pentru suflet și de trup să nu avem grijă. Domnul Hristos vorbește despre preocupare: să nu avem două preocupări, să nu avem două griji separate, ci să avem o singură grijă: căutarea împărăției cerurilor. Domnul Hristos ne spune că toate celelalte se adaugă nouă pentru că Domnul știe că avem nevoie de hrană, de îmbrăcăminte, de toate cele ce țin de viața aceasta. Însuși Domnul Hristos mărturisește că avem nevoie de ele și că Dumnezeu știe acest lucru. Domnul Hristos ne spune să avem o singură grijă: aceea de a căuta Împărăția Cerurilor, dreptatea lui Dumnezeu și îndreptarea vieții, adică să ajungem să avem o viață dreaptă, să avem o viață curată.
Suntem mai presus decât celelalte viețuitoare din lumea aceasta, decât animalele, care au grija de a-și perpetua rasa și de a supraviețui, o grijă instinctivă. Avem aceleași instincte pentru că după trup suntem rude cu toate celelalte viețuitoare, dar după suflet suntem înrudiți cu îngerii. Instinctiv, avem aceleași porniri ca și albina: să strângem vara ca să avem ce mânca iarna. Atunci când au dus albine în Australia, acolo unde este tot timpul vară, tot timpul cald, au strâns albinele miere un an, dar din al doilea an nu au mai strâns, pentru că au constatat că aveau tot timpul de mâncare.
Să ne angajăm să lucrăm cerul
Nu suntem chemați să lucrăm numai pământul, să arăm pământul ca să avem roade. Avem chemarea de a ara și de a lucra și cerul. Așa cum lucrăm pământul pentru viața aceasta pământească, nu avem cum să ajungem la roade duhovnicești stând în pasivitate. Aceasta este adevărata noastră vocație, adevărata noastră grijă. De aceea zice Domnul Hristos să nu ai grija în două părți, să ai doar grija de a te îmbogăți duhovnicește. Dumnezeu ne dă exemplul cu roadele câmpului. Cum poți să ajungi să ai roade din pământ dacă nu lucrezi pământul? Dar cu sufletul nu-i la fel? Cum poți să ajungi să ai roade sufletești, să ai roade duhovnicești, să mergi cu ceva în traistă, plecând din lumea acesta, dacă tu nu ai lucrat? Cum poți să ajungi la înavuțire, la a te îmbogăți în Dumnezeu, cum zice Domnul Hristos în altă parte — căutați să vă îmbogățiți în Dumnezeu, cum să ajungi să te îmbogățești în Dumnezeu dacă tu nu lucrezi, dacă nu postești, dacă nu mergi duminica la biserică, dacă nu te rogi, dacă nu faci fapte bune, dacă nu rabzi, dacă nu ai îndelungă răbdare, dacă nu ai întărire prin răbdare?
În Apostol se spune că ne lăudăm mai ales în suferințe, pentru că suferința lucrează răbdarea, iar răbdarea lucrează întărirea. Prin răbdare ajungi să fii încercat sau, cum am spune în ziua de astăzi, să fii antrenat, adică să nu te mai sperie orice situație grea din viață. Încercarea lucrează nădejdea, încrederea în Dumnezeu, pentru că atunci când ești încercat, ai trecut prin suferințe și ai ajuns la o anumită experiență, ai văzut cum îți ajută Dumnezeu și cum te scoate Dumnezeu din toate. Aceasta aduce nădejdea în Dumnezeu, iar nădejdea în Dumnezeu — zice Evanghelia — nu rușinează. Cine are încredere în Dumnezeu, nu se rușinează.
Evanghelia nu ne îndeamnă la pasivitate, ci ne îndeamnă la angajare. Așa cum ne angajăm să lucrăm pământul, așa să ne angajăm să lucrăm și cerul, pentru că aceasta este adevărata noastră vocație și adevărata noastră menire. Prin aceasta ne deosebim de animale, prin faptul că nu căutăm numai împărăția aceasta, ci căutăm Împărăția Cerurilor.
Părintele Pantelimon Șușnea
Fragment din predica în duminica a treia după Rusalii, 14 iulie 2013
