O naștere specială

Nu-mă-uita
Sep 8, 2018 · 7 min read
© 2013 Părintele Pantelimon

Pentru noi, creștinii, sărbătoarea Nașterii Maicii Domnului este începutul credinței noastre. Aceasta marchează intrarea în veacul creștinismului, marchează intrarea în Legea Nouă, în Noul Legământ sau în Noul Testament. Părinții Maicii Domnului sunt Sfinții, drepți, dumnezeiești părinți Ioachim și Ana, care auzim că sunt pomeniți la orice sfârșit de slujbă în rânduiala otpustului, adică în rânduiala sfârșitului Sfintei Liturghii și a oricărei slujbe: Sfinții și drepți, dumnezeiești părinți Ioachim și Ana. Despre viața lor avem cunoștință numai din Tradiția Bisericii, ea nefiind consemnată și în Noul Testament, pentru că Noul Testament nu s-a ocupat de viața Maicii Domnului. Sfinții Apostoli nu s-au ocupat de prezentarea vieții Maicii Domnului, ci a vieții Mântuitorului. Și atunci, în Noul Testament se vorbește despre nașterea Domnului Hristos, dar nu se vorbește și despre viața Maicii Domnului. Totuși, începutul credinței noastre, începutul Noului Testament este marcat de acest moment, de nașterea Maicii Domnului.

Rodul rugăciunilor părinților

Sfinții ei părinți, Ioachim și Ana, erau sterpi, neroditori, nu puteau să aibă copii. Și au trăit așa până au ajuns bătrâni. Și atunci când, fiind în vârstă, au mers să aducă dar la templul din Ierusalim, știm din Tradiție că le-a fost refuzat darul pentru faptul că erau neroditori. Or, în credința iudaică a nu avea copii era un semn al părăsirii de către Dumnezeu. Cei care nu aveau copii erau considerați ca și niște blestemați de Dumnezeu. De mâhnire, Sfântul Ioachim nici nu s-a mai întors acasă, ci s-a dus să se roage într-un munte, iar Sfânta Ana se ruga și ea acasă, în grădină. După aceea a venit un înger de la Dumnezeu și le-a spus că vor naște o pruncă, adică pe Maica Domnului. Deci Maica Domnului s-a născut în lume printr-o intervenție minunată a lui Dumnezeu. Nici nu se putea să fie altfel. Maica Domnului trebuia să fie rodul rugăciunii. Sfinții Ioachim și Ana au dobândit-o pe Maica Domnului prin rugăciune, după care a venit și darul lui Dumnezeu.

Maica Domnului trebuia să se nască într-un mod special pentru că Maica Domnului este specială. Adică după greșeala Evei, după căderea lui Adam în păcat, tot neamul omenesc era sub blestemul morții și era osândit morții și iadului. Și asta era o realitate care nu putea fi schimbată. Or, Dumnezeu Își arată iubirea Sa față de oameni prin aceea că vine să Se întrupeze. Cum se spune în slujbe, la sfârșitul veacurilor a venit Domnul Hristos să Se întrupeze, adică atunci când veacurile ajungeau la un sfârșit de unde nu mai puteau să meargă mai departe. Dumnezeu a venit în lume atunci când nu se mai putea. Or, pentru această întrupare a lui Dumnezeu, pentru ca Dumnezeu — cum zicem în Crez, Făcătorul cerului și al pământului, Făcătorul tuturor celor văzute și al celor nevăzute — să Se întrupeze era nevoie de o fecioară, așa cum prorocea prorocul Isaia.

De ce trebuia Dumnezeu să Se întrupeze din fecioară? Pentru că altfel, dacă S-ar fi născut prin relație firească, așa cum este între bărbat și femeie, ar fi moștenit păcatul strămoșesc pe care Adam l-a transmis mai departe și care făcea definitiv verdictul blestemului pe care l-a moștenit Adam: acela de a merge în iad și în moarte. Or, prin întruparea din fecioară, Domnul Hristos Își arată și latura dumnezeiască, Se arată fiind și Dumnezeu, pentru că intervine ca un Dumnezeu creator, dar Își însușește și firea omenească. Dar trebuia ca acea fire omenească să fie curată de orice păcat și nu se putea ca prin împreunare trupească să se nască un prunc cu care Dumnezeu să Se unească. Deci trebuia să Se nască din fecioară. Trebuia ca această fecioară să fie cu totul deosebită. De aceea, ea a fost rodul rugăciunilor părinților ei. Dar părinții ei închipuie simbolic întreaga umanitate, pentru că întreaga umanitate am putea spune că era într-o stare de sterpiciune spirituală, așa cum erau părinții ei, și întreaga umanitate se ruga și tânjea după un Mântuitor. De aceea, Sfinții Ioachim și Ana sunt un simbol al întregii umanități, care striga după Dumnezeu ca Dumnezeu să vină și să o ridice din păcat, din moarte și din cădere.

© 2018 Părintele Pantelimon

Maica Domnului a fost Biserica în care Dumnezeu S-a cununat cu creația

Maica Domnului a fost rod al rugăciunii, și după aceea ea a trăit o viață cu totul specială. Sfinților părinți Ioachim și Ana li s-a refuzat darul — pe vremea Vechiului Testament se aduceau daruri, se aduceau jertfe la templu — pentru că ei aveau să aducă în templul lui Dumnezeu un dar mult mai mare, adică pe Maica Domnului. Pe Maica Domnului nu au mai putut-o refuza arhiereii Legii Vechi. Și știm că la trei ani, după ce a fost înțărcată, Maica Domnului a fost adusă de părinții ei, care erau bătrâni deja, și dată la templu. Și Maica Domnului a crescut până la cincisprezece ani, când a fost logodită cu Dreptul Iosif, deci doisprezece ani, în templul din Ierusalim și primea hrană de la Arhanghelul Gavriil în Sfânta Sfintelor. Iată de ce a fost aleasă Maica Domnului ca să fie cea prin care Dumnezeu să Se unească cu omul. Am putea spune că Maica Domnului a fost Biserica în care Dumnezeu S-a cununat cu creația, în care Dumnezeu S-a cununat cu omul, în care Dumnezeu S-a unit cu omul în Domnul Iisus Hristos.

Maica Domnului este pentru noi, ca și creștini, și Mama noastră. Pentru că așa cum Sfântul Apostol Ioan a fost încredințat de către Domnul Hristos Maicii Domnului, iar Sfântul Ioan era între apostoli cel care Îl iubea cel mai mult pe Hristos, așa toți creștinii care Îl iubesc pe Hristos sunt și ei, la rândul lor, înfiați de Maica Domnului. Dumnezeu S-a întrupat ca să-i sfințească pe oameni, ca să-i ridice pe oameni la cinstea de a fi și ei părtași la dumnezeirea Sa. Deci Dumnezeu nu este gelos pe creația Sa, ci vrea ca toți oamenii să se împărtășească de dumnezeirea Sa, de harul Său, să se împărtășească din natura lui Dumnezeu prin harul Sfântului Duh.

© 2014 Horea Preja

Darul nostru către Maica Domnului sunt rugăciunile

Dacă aceasta este ceea ce vrea Dumnezeu cu fiecare om, cu atât mai mult pe Maica Sa, pe Maica Domnului a înălțat-o Dumnezeu mai presus decât toți oamenii, a îndumnezeit-o mai mult decât toți oamenii și decât toate puterile îngerești. Adică acum Maica Domnului este mai cinstită decât heruvimii și mai slăvită fără comparație, fără asemănare decât serafimii, heruvimii și serafimii fiind în ceata celor mai înalte ființe îngerești, celor mai de sus în ierarhia îngerilor, a ființelor netrupești. Și este mai presus decât toți oamenii și decât toate puterile cerești. Pentru că Domnul Hristos, Cel care este Făcătorul cerului și al pământului, a fost în raport cu Maica Domnului ca un fiu față de mama lui. Și Domnul Hristos, Dumnezeu întrupat, a știut să-și cinstească Mama.

Dacă încă de la început, din Legea Vechiului Testament, Dumnezeu a dat această poruncă a cinstirii părinților, necondiționată de calitatea părinților, a dat poruncă să ne cinstim părinții indiferent dacă sunt buni sau răi, dacă sunt credincioși sau necredincioși. Domnul Hristos în primul rând a respectat legea pe care El a dat-o și a cinstit-o pe Maica Sa. Și a ridicat-o pe Maica Sa mai presus decât orice ființă, astfel încât mai presus de Maica Domnului este numai Dumnezeu. Și spun Sfinții Părinți că tot ceea ce poate Dumnezeu cu puterea, adică absolut orice, poate și Maica Domnului cu rugăciunea sau cu mijlocirea, pentru că Fiul ei, Domnul Iisus Hristos, care S-a înălțat la cer, și acum, în continuare, este Fiu al ei. Adică El, chiar dacă este Dumnezeu și stăpân peste toată creația, în raport cu Maica Domnului este Fiul ei și continuă să facă ascultare de părinți, adică încă face ascultare de Maica Domnului. Și atunci, orice rugăciune a Maicii Domnului — și avem multe astfel de exemple în viețile sfinților — Fiul ei o ascultă.

Acesta este temeiul cinstirii Maicii Domnului în Biserica noastră creștină. Dacă Domnul Hristos și-a cinstit Mama, nu se poate ca noi, ca și creștini, ca și purtători de Hristos, să nu o cinstim pe Mama Lui, mai ales în această zi care este ziua ei de naștere. Și atunci, darul nostru către Maica Domnului sunt rugăciunile. Sunt rugăciunile nu de cerere, ci rugăciunile de slăvire care se cântă Maicii Domnului atât la Slujba de Priveghere, cât și la Slujba Sfintei Liturghii. Și, iarăși, darul nostru către Maica Domnului este această prezență a noastră astăzi în biserică spre a o cinsti pe Maica Domnului. Cei care poartă numele Fecioarei Maria își sărbătoresc și ei astăzi ziua onomastică. Maica Domnului să le dea harul ei și să le dea bucuria pe care o trăiește și ea din relația cu Fiul ei.

Părintele Pantelimon Șușnea

Fragment din predica la Nașterea Maicii Domnului, 8 septembrie 2012

NU-MĂ-UITA

Avem cu toții un „acasă" mai departe sau mai aproape. Dar sunt foarte mulți oameni fără casă, în sens spiritual, și foarte mulți oameni care, pentru că n-au casă, n-au un loc unde să se odihnească, pentru că nu există nici un suflet care să-i cuprindă în interiorul lui. De multe

Nu-mă-uita

Written by

NU-MĂ-UITA

Avem cu toții un „acasă" mai departe sau mai aproape. Dar sunt foarte mulți oameni fără casă, în sens spiritual, și foarte mulți oameni care, pentru că n-au casă, n-au un loc unde să se odihnească, pentru că nu există nici un suflet care să-i cuprindă în interiorul lui. De multe

Welcome to a place where words matter. On Medium, smart voices and original ideas take center stage - with no ads in sight. Watch
Follow all the topics you care about, and we’ll deliver the best stories for you to your homepage and inbox. Explore
Get unlimited access to the best stories on Medium — and support writers while you’re at it. Just $5/month. Upgrade