Comunicarea patrimoniului cultural indigen în mediul online: o prezentare generală a politicilor GLAM

9 august este Ziua Internațională a Populațiilor Indigene, o zi care are ca scop creșterea conștientizării și a sprijinului pentru drepturile și aspirațiile populațiilor indigene ale lumii. Noi, cei de la Creative Commons (CC), dorim să scoatem în evidență această sărbătoare importantă și recunoaștem nevoia de măsuri, la nivel internațional, pentru protejarea drepturilor și intereselor populațiilor indigene și a culturilor lor unice. Una dintre acestea, care se intersectează cu eforturile noastre legate de politici, atât la CC, cât și la Open GLAM, se referă la comunicarea online a patrimoniului cultural indigen, aflat în grija instituțiilor de patrimoniu cultural.

Logo for the International Day of the World’s Indigenous Peoples by the United Nations. Access it here.

Creative Commons și mișcarea Open GLAM

Numeroase galerii de artă, biblioteci, arhive și muzee (cunoscute colectiv ca GLAM) depun eforturi pentru a facilita accesul public la colecțiile de patrimoniu cultural. Pentru aceste instituții, asigurarea accesului la cunoaștere și cultură reprezintă un principiu de bază al datoriei și al misiunii lor către public. Numeroase instituții digitalizează și oferă acces online la colecțiile lor de patrimoniu, atât pentru a prezerva, cât și pentru a comunica deschis materiale legate de patrimoniul cultural. Mișcarea Open GLAM își asumă această misiune și promovează activ acest principiu, de a ajuta instituțiile GLAM în a beneficia cât mai mult de licențele și instrumentele CC, pentru a comunica utilizatorilor ce pot face cu materialul digitalizat. La CC, susținem intens accesul deschis al tuturor la materialul din colecțiile GLAM, aparținând Domeniului Public. CC consideră că reproducerile digitale ale materialului din Domeniul Public, parte din aceste colecții, trebuie să rămână în Domeniul Public și să fie accesibil online, cât mai liber cu putință.

Patrimoniul Cultural Indigen și Open GLAM

Libertățile de reutilizare asociate cu materialele din Domeniul Public, care sunt digitalizate, pot genera anumite tensiuni, când este vorba despre patrimoniul cultural indigen. Legislația drepturilor de autor existentă, impregnată de valori și concepte occidentale, nu protejează în mod adecvat expresiile culturale tradiționale ale indigenilor, și nu ține cont sau nu reflectă suficient valorile culturale indigene. Prin definiție, multe forme de patrimoniu indigen sau „forme tradiționale de expresie culturală” (care pot include conținut secret sacru sau sensibil) sunt, în mod inechitabil, considerate ca parte a Domeniului Public prin legislația convențională a drepturilor de autor.1 Una dintre provocări constă în faptul că sistem drepturilor de autor nu ține cont în mod adecvat de modalitățile în care expresiile culturale tradiționale sunt create, gestionate colectiv și transmise de-a lungul generațiilor. Criteriile de eligibilitate ale drepturilor de autor, precum originalitatea și paternitatea, intră adesea în contradicție cu noțiunile de creativitate și custodie a comunității asupra patrimoniului cultural. Astfel că, poate părea că acest tip de patrimoniu este disponibil discreționar pentru a fi utilizat și reutilizat, când, în realitate, s-ar putea să nu fie cazul. A permite acest nivel de acces și utilizare, generează dileme de ordin etic, care trebuie luate serios în considerare.2

Noțiunea de „Domeniu Public” este relevantă în limitele sistemului drepturilor de autor. Astfel, patrimoniul cultural indigen poate fi considerat ca Domeniu Public din perspectiva regulilor drepturilor de autor, și, deci, poate fi utilizat fără restricții, dar, alte drepturi și interese, provenind din surse diverse, pot fi încă atașate de acesta. Acestea includ alte restricții legale, precum dreptul la intimitate, alte drepturi de proprietate intelectuală (inclusiv drepturi sui generis pentru protejarea expresiilor culturale tradiționale), și drepturi de personalitate, precum și legi și protocoale cutumiare aparținând culturii indigene. Practic, aceasta înseamnă că accesul și utilizarea materialelor indigene poate fi limitată și justificată prin motive externe sistemului drepturilor de autor. Aceste drepturi și interese nu sunt protejate de legislația drepturilor de autor, motiv pentru care nu apar între licențele și instrumentele CC, care operează exclusiv în cadrul sistemului drepturilor de autor. Aceasta înseamnă că termenii și condițiile specifice, bazate pe drepturile, interesele și dorințele populațiilor indigene nu sunt complet incluse prin aplicarea singulară a licențelor și instrumentelor CC, și că, este recomandată aplicarea unor măsuri suplimentare care să reflecte corect condițiile asociate accesului și utilizării expresiilor culturale tradiționale. Local Contexts, un sistem de etichetare inspirat de cel al Creative Commons, a fost construit pentru a răspunde acestei probleme, prin notificarea celor care reutilizează materialele asupra protocoalelor locale stabilite de către comunități.

Instituțiile GLAM dețin o poziție influentă pentru a se implica activ în sprijinirea intereselor și valorilor culturale indigene. Prin procese decizionale profunde, axate pe acțiune și respectuoase, instituțiile GLAM pot întări abordarea etică a materialelor culturale de patrimoniu, trecând dincolo de aplicarea legislației drepturilor de autor convenționale și de determinarea statutului de „domeniu public” al unei lucrări. Instituțiile GLAM trebuie să ia în considerare drepturile și interesele populațiilor indigene, în special cu privire la digitalizare, acces și reutilizare a patrimoniului cultural indigen.

A South African woman from the Ndebele tribe stands in front of a house in 1983. This picture was provided by the UN Photo/P Mugubane and shared via Flickr under CC BY-NC-ND 2.0.

Un studiu al politicilor GLAM cu privire la patrimoniul cultural indigen

În încercarea noastră de a înțelege mai bine cum abordează instituțiile GLAM aceste tensiuni, am întreprins o cercetare cu scopul studierii și analizării politicilor și practicilor GLAM când este vorba despre materiale culturale indigene.3 După colectarea unor resurse diverse de la o serie de instituții GLAM din diferite părți ale globului, le-am studiat pentru a identifica trend-uri comune, bune practici, strategii și raționamente.4

Am constatat că unele instituții încearcă atingerea unui echilibru între scopul lor de a comunica colecțiile și nevoia de a prioritiza interesele populațiilor indigene cu privire la patrimoniul lor cultural. Politicile aplicate la Muzeul Auckland War Memorial (discutate aici prin Open GLAM on Medium), Muzeul Noii Zeelande Te Papa Tongarewa, și la Museum of Applied Arts and Sciences, sunt exemple foarte bune de instituții care lucrează la obținerea acestui echilibru.

În plus, am reușit să identificăm 3 teme cheie în cadrul politicilor cercetate:

1. Recunoaștere — instituțiile GLAM trebuie să recunoască și să susțină interesele populațiilor indigene privitoare la proprietatea lor culturală și intelectuală, existente atât în cadrul, cât și în afara legii drepturilor de autor convenționale.
2. Consultare — instituțiile GLAM trebuie să formeze relații autentice și semnificative cu comunitățile sursă, să înțeleagă legile și protocoalele cutumiare și să determine nevoile și dorințele comunității cu privire la patrimoniul lor cultural.
3. Custodie — instituțiile GLAM trebuie să respecte activ deciziile comunității cu privire la digitalizare, acces și utilizare, asigurând comunităților drepturi decizionale complete asupra tratamentului aplicat materialului lor cultural.

Oferind informații de bază, cercetarea reprezintă doar un prim pas în înțelegerea importanței și complexității relațiilor dintre obiectivele mișcării Open GLAM și promovarea Domeniului Public, pe de-o parte, și obligația etică, și, pe alocuri, legală, de a respecta patrimoniul cultural indigen. Abordarea politicilor instituționale atinge un aspect restrâns al unei discuții mult mai elaborate. Mai este mult de lucrat și CC va continua să exploreze modalitățile de a atrage atenția asupra acestui aspect. Între timp, rămânem convinși că, în privința patrimoniului cultural indigen, instituțiile GLAM trebuie să recunoască faptul că, în anumite situații, restricționarea accesului și a reutilizării poate fi justificată. Prin eforturi continue, sperăm să informăm mai bine mișcarea Open GLAM asupra celor mai bune practici cu privire la digitalizare și la comunicarea materialului disponibil în mediul online, ținând cont de statutul mult mai complex decât cel de Domeniu Public, al patrimoniului cultural indigen.

În continuare, noi, cei de la Creative Commons dorim să explorăm căi spre găsirea soluțiilor pentru această tensiune din spațiul GLAM și dincolo de acesta. În mod ideal, am dori să cercetăm mai în profunzime pentru a dezvolta opțiuni strategice informate, pentru a avea discuții și consultări deschise asupra acestor aspecte importante, cu actori relevanți, bazate pe principiile colaborării, incluziunii și transparenței, și pentru a continua clarificarea modalității în care funcționează licențele și instrumentele CC și cum pot ele reda mai bine drepturile și interesele indigene legate de patrimoniul lor cultural.

Note

1. Unele țări au în funcțiune sisteme de protecție sui generis (specializate), special proiectate pentru a proteja formele de expresie culturală tradiționale în fața însușirii nedrepte sau a abuzurilor. Pentru mai multe informații, vedeți “Compilation of Information on National and Regional Sui Generis regimes for the Intellectual Property Protection of Traditional Knowledge and Traditional Cultural Expressions.”, realizată de către WIPO. Cu toate acestea, nu există un astfel de regim la nivel internațional. Comitetul Interguvernamental al Organizației Mondiale a Proprietății Intelectuale reprezintă forumul în cadrul căruia se desfășoară negocierile pentru a dezvolta un instrument legal internațional sui generis, pentru a proteja expresiile culturale tradiționale.

2. În cazul muzeelor, Codul Etic al Consiliului Internațional al Muzeelor (ICOM) oferă o bază de recunoaștere a intereselor culturale indigene, ca o considerație etică.

3. În scopul compatibilității, am modelat abordarea noastră pe cea a Studiului Open GLAM.

4. Țineți cont de faptul că numărul de politici studiate a fost relativ mic în comparație cu numărul mare de instituții GLAM. Astfel, rezultatele nu sunt comprehensive sau în mod absolut reprezentative pentru practicile GLAM la nivel extins.

Această postare a fost realizată de către Managerul de Politici Deschise al CC, Brigitte Vézina, și de Stagiarul pe Probleme Legale și de Politici, Alexis Muscat, postat inițial pe „Sharing Indigenous Cultural Heritage Online: An Overview of GLAM Policies”. Acest articol a fost tradus de Irina Mastan și se află sub licența CC BY 4.0 International. Traducerea a fost făcută în timpul „Translation Sprint” la Summitul Global Creative Commons.