Cum arată viața unei secte de stânga născută odată cu România post-comunistă?

Se aproprie sărbătorile și redacția Dezarticulat încă nu a găsit o locație pentru “petrekerea” lor trepanată. Trepanarea este actul performativ de a-ți face o gaură în cutia craniană pentru “senzații tari”.

“Bă, facem la Ciotoianu sau la popas la Dedulești? Sau la popas la Sat Boss?” propune Grivei pe Stup. “Stupul” este grupul lor de Facebook, care este o rețea de social media folosită de gen z, mileniali și boomeri. Grupul de Facebook este un fel de chat unde mai multe persoane pot vorbi în același loc. Pe acest “Stup”, dezarticulashx și-au atribuit nume de animale de companie din zona rurală. “Stupul” e format din Azorel, Rexona, Joiana, Grivei, Bobiță, șamd.

“Pe cine oare să chemăm să bage muzică? Pe doctor Skjiop?”, dă reply postironic Joiana. În acest timp, Rexona și Azorel dezbat pe ce platformă să facă noul live podcast Dezarticast. Un podcast e o emisiune online audio sau video unde mai multe persoane vorbesc despre un subiect anume.

Grivei vrea pe facebook “că are reach mai mare”, iar Joiana propune platforma twitch “că așa face toată lumea bună”. Discuția se termină abrupt cu Rexona care trântește o postare cringe de pe platforma Demos, un grup social de speed dating. Toată lumea începe să râdă în hohote.

Insight-urile paginii de facebook Dezarticulat se aliniază pe ecran. “Uite”, îmi zice Azorel gesticulând, “tot cu zoomerii faci revoluția”. Râde totuși sarcastic, puțin trist, și brusc posterul de pe peretele lui cu “I speak sarcasm as a second language” își găsește locul în decor mai bine ca niciodată.

Cineva postează pe Stup o memă. Mema este o imagine cu text amuzant ce se viralizează pe internet. Toata lumea spune “OUG, acum”, iar OUG face referire la protestele împotriva ordonanței tip #noapteacahotii ce au scos sute de mii de români din case degeaba într-o iarnă. Pentru dezarticulashx, “un oug” este postarea fără niciun dubiu critic, ezitare sau consultare prealabilă a unei memutse care poate nu este chiar amuzantă, dar care “tot e mai bună decât nimic”. Acest “shitposting anarho-primitivist” le-a adus, pe termen lung, câteva mii de unfollowerx. Succesul în secta dezarticulashx se măsoară în numărul de unfollowerx.

Azi e în redacție una din acele zilele când doar târgul de Crăciun al duamnei îi mai animă. Zâmbesc amar. Au avut multe probleme din cauza marginalizării mediatice de către mainstream-ul internautic liberal format din ceea ce ei numesc “oameni frumoși și liberi”(o expresie “cringe”, dar pe care o postronizează cu un “ata ete, atât s-a putut”, adică tot o expresie “cringe”). Viața n-a fost mereu așa ușoară cum este azi, când au 13K like-uri la pagină “chiar și cu ignore total de la bulicik centristă”. Un like este o formă de apreciere digitală democratică inventată de compania multinațională Facebook.

Vuietul înfundat al mașinilor din intersecția de lângă redacție seamănă cu rămășițele scandalurilor din trecut. Conflictul cu centriștii încă mai doare. E ca o rană care nu s-a închis încă, dar pe care nu trebuie să o atingi.

Pe seară, după ce termină de jucat un meci în Starcraft 2, jocul tinereții lor de boomeri zoomero-milenialiști, Grivei, unul dintre creatorii podcastului Dezarticast, își pune de o cafea instant amigo la ibric. “Nu toată redacția e slugă la corporație”, declamă el. Se laudă că au și membrx în eșaloanele societății decăzute cumva din middle class. “Și dacă avem în redacție și șomeri ironici ce coaie”, concluzionează nonșalant Azorel în timp ce soarbe din cafeluță. Referința e la o memă furată mai demult de redacție de la o pagină problematică care îl ironizează pe artistul de rap românesc Zmoalacazan. Zmoalacazan e un interpret care a apărut în perioada de maximă potență a drogurilor “legale”.

Joiana pare plictisită. Deschide un tab nou după ce îl închide pe cel de 99designs. “Olaie clienți și azi”, spune ea cu o blândă sfârșeală în voce. “Așa că pot să mă relaxez puțin”. În aer se oglindesc sunetele literelor apăsate pe tastatură. I A N; S I; A Z T E C A. Enter.

Niște note pe frecvență joasă încep să se audă din boxa JBL plasată ironic între un desen cu fetița feșan și un bibelou cumpărat de la Târg Vitan. Joiana dă ușor din cap pe melodia trap (un fel de gen muzical nou apărut) și se lasă purtată de versurile vulgare, sexiste și profund problematice. O existență eclectică, prinsă între prezent și trecut, între vulgar și elegant, între șomerie, corporație și freelancing. Ca toată redacția.

Pe profilul ei de Facebook, micile fâșii de informație construiesc o viață fragmentată de mediul online (adică pe calculator desktop, laptop sau telefon). E prima oară cand văd “In a civil partnership with Shomeria” ca opțiune de relație, așa că o întreb despre ce e vorba. Dându-și o șuviță din ochi ca o adolescentă timidă, râde și îmi spune că nu aș putea înțelege prea curând. “Trebuie s-o trăiești ca s-o simți.”

Grivei este convins că n-o să rezolve problema revoluției anarho-posadiste permanente azi — și nici nu arde vreo urgență — așa că închide laptopul pe care a făcut 15 meme în canva azi în loc să caute clienți pe o rețea de freelancing. Spune că e obosit și în burn out de la memat. Pune cureaua off white x atenție cade tencuiala, trage orfelina rară de la SH din Sfântul Gheorghe pe el, fesul BULLS din clasa a treia, borselina pe umăr ca idolul lor OG Eastbull și speră să nu uite nimic, că mâine-i hotărât să bage o bârfuliță pe scări la macaz chiar dacă s-a desființat.

“Azi sunt complet divorțat de realitate,” jură el. Iese din clădirea de birouri și traversează spre stația de autobuz, unde are de ales din mai multe opțiuni-una mai simplă, alta ceva mai alambicată, niciuna mai scurtă de-o oră. Oricum are ca pasiune mersul pe jos postironic și cum sesiunea de seară de Starcraft 2 cu redacția începe nu mai devreme de ora 21, o ia pe jos pe Calea Moșilor, căutând o căzătură unde să facă petrekerea de revelion și sperând să nu înceapă cutremurul.

Rexona trimite pe Stup o memă de pe Fake Baudrillard Post-Post Posting (greu de explicat ce e asta) si spune “hai să adaptăm”, adică să fure și să traducă acea memă. Joiana spune “păi să facem cu femei, nu?”. Grivei crede că “e mai subversiv cu bărbați”. Bărbații sunt antropoide care la naștere le e atribuit un gen construit social drept masculin. “O dăm ca doctor Skjop în interviul ăla în care zice că ar fi preferat să apară numai bărbați în animația lui Soldații, că așa ar fi fost cu adevărat subversiv filmul anime”. Toată lumea zice fmmmmmmm.

Redacția începe să caute poze cu femei care fumează. “Cum căutăm, woman philosopher smoking, woman sociologist smoking?”. Încearcă mai multe variații până când Rexona are un moment de EVRIKA.

“AM GĂSIT FGMMMMM”, spune ea, și trimite o poză cu Susan Sontag care fumează la al 49-lea congres PEN care e o asociație de scriitorx. Sontag are o față “sictirită” și se sprijină în mâna dreaptă ținând o țigară între degete. Fumul iese din țigară și se ridică, iar șuvița ei albă creează un contrast minunat în poza alb negru.

^Conștientizez că toate detaliile astea sunt inutile în reportajul meu, dar așa mi-a zis redactorul-șef DOR Cristi Lupșa că dă bine pentru că așa l-au spălat pe creier revistele alea americane irelevante de jurnalism narativ liberal pe care nu le citește nimeni dar care lui i se par isus coborât pe pământ.

Întreb redacția cu cine ar vrea să colaboreze. “Cu Lucy”, spune cineva, “cu abi și exploit”, altcineva, “măcar să ne înjure, să zică orice, doar să ne bage în seamă că suntem dependenți de clout ca Sișu de heroină în anii 2000.” În acel moment mi-am dat seama că imaginea de artiștx de succes pe care o au e doar o mască pe care o afișează în bulicick. (Teorie apud Erving Goffman — The Presentation of self in everyday life.)

Azorel intră pe Stup și se plânge că încă n-a trimis prin poștă canutsele cu manelutsa otselu galatsi la patronx și invocă probleme de logistică. “E clar rupt de realitate”, sugerează Rexona. “E dificil”, contraatacă Azorel, “încă mă gândesc la o soluție să împachetez cănile ca să nu se spargă pe drum. Ultima idee care mi-a venit e să strâng cartoane din gunoaie și să le lipesc cu scoci de căni. Dar asta poate să dureze și câteva luni.” Și-au împărțit taskurile ca să iasă din impas. Fiecare are de citit câte un capitol din biblia lui Cornel Ban, Dezvoltare și dependență de memetică.

Am însoțit redacția la “petrekerea” cu manelutse pe care au dat-o într-o coșmelie din centrul Capitalei. Sunt vizibil agitațx. E noaptea lor, e momentul pentru care s-au pregătit atâta timp. Intră în beciul claustrofobic și se uită în jur, apoi se întorc spre mine și-mi fac semn să vin și eu. “Haide, în seara asta se întâmplă evenimentul anului — un Dezarticast live fără public și o petrecere la care sunt așteptați între 5 și 10 oameni.”

Când răsună din boxa JBL cuvintele Să-nceapă piesa/ Să cânte prințesa, beciul devine brusc prea mic pentru toți dr ing conf lit jr mr de la SNSPA care au venit să savureze o rară petrecere cu manelutse. Rexona și Joiana pun Bag un blan de la artiștii de trap Ian și Azteca.

Piesa începe în forță: Bag un blan, m-am prăjit m-am spart. Blanul sau “Blunt” este o țigară făcută din foițe groase în care se pune drogul marijuana stropit cu ce s-a copt din amestecarea mai multor tipuri de dezinfectanți de baie într-o cadă din cartierul muncitoresc Berceni. Prăjeala este starea pe care o ai după ce fumezi din blan.

Deodată se lasă liniște. “Aoleu”, spune Rexona, “e versul ăla……” “FUCK, zice și Azorel”, păi ne luăm bartai cancel-ul, ce să vezi….”. Lumea se uită urât la ei un pic, dar continuă dansul. Ca într-un vis febril adolescentin, corpurile de dr ing conf lit jr mr phd bdp se mișcă accelerat pe beat. Cancelul îi cruță de data asta. Dar redacția știe că niciodată nu e ferită cu adevărat de cancel, ci doar amână momentul dur cand îl vor primi. Se ghidează după principiul YOLO, care înseamnă you only live once, mi-au spus dezarticulashx la țigară.

Înapoi pe Stup, sună telefonul. “Alo pronto sunt contactul”, răspunde Bobiță spre disperarea celor de la vicebot care-s fripți pe succesul nebun al acestei dume postiironice repetată într-o serie de 20 de meme de redacție până au stors-o total de umor. Am înțeles că asta e o tactică dezarticulashă recurentă. Bobiță dă pe speaker. “Iar ne loăm cancel, nu băga gluma aia problematică”, urlă Azor de zor în telefon. E prea târziu însă. “S-a dat”, îi spune Bobiță si telefonul se închide brusc. Rexona mă înghiontește și apoi îmi spune la ureche: “Toată redacția crede că Azor e de la SRI, dar și Azor crede că toată redacția e de la SRI…”

Azorel, unul dintre membrx cei mai înfăcărațx ai redacției, m-a primit într-o dimineață la el în “coteț”, așa cum îi spune camerei de 2 pe 2 unde stă în chirie în mansarda studioului artistului de trap Keed. Sună ceasul deșteptător. Azorel și-a luat unul comunist de la Valea Cascadelor. Valea Cascadelor este un târg, iar târgul e un fel de mall în aer liber desfășurat de obicei în zone de întrepătrundere a urbanului cu ruralul.

Lui Azorel îi “plake” nostalgia sovietică. Se trezește, se freacă la ochi și spune “abia aștept să ne flexăm și azi bolile mintale pe stupul Dezarticulat și să le transformăm apoi în meme la care să râdă cu lacrimi toată bulicik. Dar înainte de asta hai să-mi crească puțin paranoia recurentă că mă urmăresc serviciile secrete”, îmi șoptește Azorel în timp ce își bagă cazanul de Huawei în microunde ca să nu-l asculte “ăia de la servicii”.

Azi Azorel încearcă să combine redacția la o acțiune politică (supranumită de redacție și politikkk) pe termen lung. “Lasă-mă fă vtm cu politikkk ta nu vezi că suntem ocupați să-l convingem pe OG Eastbull să ne dea share la mema despre el pe instagram”, vine răspunsul în cor al redacției pe Stup.

Ideile vin si pleacă pe Stup, ca o tablă de materii. Au vrut bere, cănutse, AFCN, stickere, ajutor de somaj, serial L-a Scârbici, melodie trap, sat în care să facă o sectă de sinucidere asistată, fonduri europene, jocuri, partid politic, benzi desenate și multe altele. Doar câteva au rămas idei fezabile, însă se sfiesc să îmi spună care. “Vom fi judecați, societatea nu ne înțelege. S-ar putea să ne transformăm într-un cult tip Charles Manson.” Pauză lungă, priviri complice, oftat. “Ok, vrem ajutor social. Recunoaștem. E foarte greu, dar asta ne dorim de la viață.” Dar ei îl numesc altfel. De teama stigmatizării sociale, spun că vor să colecteze fonduri sociale prin Patreon. Puteți să donați aici: https://www.patreon.com/dezarticulat666

Vizita mea în redacție se termină cu o imagine care spune multe despre dezarticulat și, la un nivel macro, despre societatea în care trăim la peste treizeci de ani de la revoluție: Azorel scriind aplicația la afcn (un fel de patreon de stat) în care sunt trecute total aleatoriu citate și referințe false despre redacție care le-ar aparține lui Nicolae Manolescu, Andrei Gorzo, Muzeul Național al Literaturii Române și Dan Alexe. De fapt, aplicația la afcn este chiar coverul paginii lor de facebook.