Era in jur de ora 15:00 cand se indrepta spre biroul lui Cuba. Mai fusese aici de zeci de ori, poate de peste o suta, se gandea in timp ce urca scarile. Parca simtea mirosul puternic de lemn si tutun din biroul masiv, mereu ne-aerisit. Si-l inchipuia pe batranul gras care avea sa-i turuie iar despre cat e de multumit de el si de munca pe care o face si din nou ii va recomanda un alt partener, sa-l schimbe odata pe lenesul de Petru, care doar il trage in jos.

Gandul asta ii aduse aminte comportamentul ciudat al lui Petru, care in urma cu cateva ore il lasase balta, fara sa ii dea vreun motiv real, cu toate ca hotarasera sa ia masa impreuna. Putin mai tarziu a primit telefonul de la oamenii batranului, ca trebuie sa se prezinte la birou.

Acum ajunse in fata biroului, unde imbracat in geaca de piele il saluta din priviri pe bodyguardul batranului Cuba, bine aranjat in costumul sau cu cravata neagra.

— Asteapta o secunda, il opri acesta, facandu-i semn cu mana. Batu de doua ori in usa de lemn si isi vari capul inauntru. Il retrase dupa o secunda si ii facu semn sa intre.

Deloc impresionat, Piz intra in incapere. Batranul il primi zambitor de la birou si ii arata sa se aseze pe scaunul dinaintea sa. Aerul era exact cum si-l imaginase, poate putin mai rau. Se simtea aceeasi duhoare de tutun amestecata cu un miros de lemn lacuit, peste care aparuse un iz nou, de mucegai. Cu toate ca stia ca totul este un fel de “birocratie”, de ritual periodic pe care trebuie sa-l indeplineasca, nu-i placea sa stea la discutii cu batranul decat atunci cand era absolut necesar. Stia ca mosuletul asta din fata lui a facut multe la viata lui si ca e mai viclean decat lasa sa para.

— Piz, fiule, bine ai venit. Batranul se uita la el cu ochii unui antrenor care-si vede roadele muncii in cel mai bun elev al sau. Si intr-un fel asta era Piz pentru batran. Chiar daca l-a luat sub aripa sa in urma cu doar trei ani, relatia lor bazata pe respect si incredere devenise mai speciala decat a celorlalti baieti din Retea cu batranul. Insa asta nu-i placea in mod special. Oricine se bucura de tratament special stie ca acesta vine cu un cost.

Prin geamurile asezate parca prea sus, patrundea lumina in fasii drepte care se luptau cu fumul gros de la trabucul batranului, animat de ventilatorul din tavan, lent si probabil de-o varsta cu proprietarul. Piz se aseza pe scaunul dinaintea biroului si plictisit isi misca picioarele in lateral pentru a simti denivelarile dintre piesele de parchet, asezate perfect, spre dezamagirea sa.

— Am o veste buna, incepu batranul. M-am gandit de mult timp la o promovare pentru tine. In primul rand pentru ca ai muncit destul la nivelul asta, iar capacitatile tale depasesc cu mult ce trebuie sa faci si in al doilea rand pentru ca am nevoie de un om de incredere care sa fie mana mea dreapta si in nimeni nu pot avea mai multa incredere decat in tine. DAR, inainte de promovare trebuie sa faci un ultim pas. — Aduceti-l inauntru, ordona Cuba, adresandu-se cuiva de dupa usa de urgenta.

Doi bodyguarzi intrara tarandu-l pe Petru, camaradul si partenerul lui Piz, despre care Seful spunea ca-l trage in jos. Petru era doar semiconstient si avea urme de lovituri si de sange.

— El e ultimul meu test pentru tine. Vreau sa imi demonstrezi ca poti renunta la orice pentru a putea evolua. Ucide-l si vei avea apoi totul.

Acel moment a declansat o stare noua in creierul lui Piz, una pe care nu o cunoscuse pana atunci. De indata ce batranul s-a oprit din vorbit, in mintea lui Piz s-a derulat din nou scena pe indelete. L-a privit pe batran cum se uita la el in timp ce oamenii lui ii trageau inauntru pe Petru, a vazut determinarea din ochii lui Cuba si nu se indoia de veridicitatea faptelor. Nu era nicidecum vorba de o gluma, sau de vreun test pur teoretic.

Insa in momentul in care reluarea scenei a ajuns din nou la punctul prezent Piz a simtit ceva si mai bizar. Concentrarea sa, ajunsa la un nivel extraordinar, l-a dus in locuri necunoscute. Fara sa-si dea seama cum, a realizat ca se afla in mintea batranului Cuba si ii controleaza degetele care bateau ritmic in masa. “Daca nu-l omoara, va trebui sa ii omor pe amandoi”. Asta auzi in momentul in care se rupse legatura dintre ei.

Cu o expresie impenetrabila, Piz lua pistolul intins de batran, se ridica de pe scaun si porni spre Petru. Trase doua focuri rapide in cele doua gorile care-l tineau pe parterenul sau. Il nimeri pe unul in cap si pe celalalt in piept. Ambii cazura la pamant. Zgomotul puternic il trezi si pe amicul sau.

Batranul ramase calm la biroul sau: — Nu o face. Vei regreta, au fost ultimele cuvinte ale mosului, cand Piz i-a pus pistolul in fata si i-a tras un glont in frunte. In acelasi moment intra si bodyguardul in costum si cravata, de pe usa pe care intrase si el cu cateva minute inainte. Barbatul analiza situatia, il vazu pe seful sau mort, incerca sa-l impuste pe Piz, dar cazu lat, lovit de Petru cu o bata cu care incasase el bataie mai devreme.

Cei doi o luara la fuga pe scari.