Răsăriții
„… aștept învierea morților și viața veacului ce va să fie.”
Mergeam singur în întuneric pe alea pustie,
Voci de strigoi care cântă în cor cu glas de femei și bărbați,
La biserica Armenească cu rugăciuni animați,
Un duhovnic în negru care citea în latină,
Să izgonească fantomele cu semne de lumină,
Le simțeam vraja dar nu m-am dus ca să fiu printre ei,
Bine că fac, poate vor auzi și ai mei Dumnezei,
Să îmi poarte noroc gratuit și necerut.
Măcar și în credit. Nu am nimic de pierdut.
Însă mergând tot așa pe Mateevici la vale,
Am zărit cu coada ochiului vitrinele funerare.
Ușa închisă și omul acasă plecat.
Pe sticlă o foaie cu numărul de la Viber printat.
Whatsapp cu număr Estonian sau German,
Unu unu trei de opt scris cu șrift Bacovian,
Servicii de transport pentru ultimul drum,
Mă frustrează doar gândul la cum
Voi fi nevoit să stau în trafic și mort
Cu benzina scumpă și indicatorul spre zero la bord
Mă vor suprataxa și din ultimii lei
Necheltuiți din portmoneu, tot ai mei
Vor ajunge la ei. La oligarhii purcei
Ce pompează petrolul din oceanul de nord
Și din când în când fără al nostru acord
Ne lasă tot felul de rachete prin livezi. Norocul lor,
Acelor care au Belorașian tractor
Arsenalul de război al lor, e bun doar de dat la fier uzat
Ori la piese de schimb pentru utilajul sovietic stricat.
Să le zicem mulțumesc pentru că au furat
Nici praful de pușcă din glonț n-au lăsat.
Dacă ar fi avut Viber sau măcar Telegram,
Puteau suna aici la Madam,
Cu servicii de transport funerare,
Că aici nu au mai fost la atât de mare întrebare,
Din anul când se cereau duși la electorale,
Străbuneii noștri cu tradiții pastorale,
„Miorița mea, eu de-a fi să mor,
Să nu uiți te rog, votul meu să-l dai tot lor”.
Merg aici printre morminte
Simt furia din oseminte
Parcă vor să iasă noaptea aici înapoi
Să lase în urmă viața de apoi
Zombii să-și ia revanșa pe cei dintre noi
Care nu și-au plătit taxele pentru pensii la timp
Cei care medicamentele din farmacii le-au scumpit
Spitalele care nu au grijă de seniori,
Din organele lor au făcut ospăț pentru ciori.
Scheleți obosiți cu resturi din carne pe ei,
Să atace pădurarii care le-au luat ultimii lei,
Pentru lemne de foc în lunile reci
Cu crenguțe subțiri iarna toată s-o treci.
Învierea morților din profeție a venit,
Străzile sunt pustii ca în timpul pandemiei Covid,
Mașini avariate, sirene de atenționare la radiou difuzate.
Doar curajoșii se aventurează prin orașul pustiu.
Cei vii nu vor fi cruțați. Vinovații se vor ascunde,
Într-un supermarket din centru raional unde
Se vor baricada. Ultimul bastion al celor vii
Ce stau speriați după uși blocate,
Ferindu-se de morții care nu pot străbate,
Însă puțini care știu că pe rafturi, în spate,
Produsele nu sunt mai puțin expirate,
Ca morții cei vii.
