Poate Timișoara să devină un centru antreprenorial în România?

Recent am citit un articol legat de șansele Pittsburgh de a deveni un centru antreprenorial în SUA și practic să devină competiție pentru Sillicon Valley. Cu siguranță nu o misiune ușoară, având în vedere distanța care există momentan între Sillicon Valley și în principiu orice alt centru antreprenorial din lume.

Și asta m-a pus pe gânduri. Oare Timișoara poate juca un rol de leadership la nivel național/regional în ecosistemul antreprenorial? De ce ar fi nevoie pentru a se întâmpla asta?

Uitându-mă la alte exemple de succes din afară și trăgând din propria mea experiență legată de startup-uri, acestea sunt, din punctul meu de vedere, punctele cheie pe care trebuie să le aibă un oraș pentru a deveni un principal centru antreprenorial.

Apariția micilor întreprinzători

Cred că primul semn al dezvoltării întregului mediu antreprenorial e apariția micilor antreprenori, în special a celor care se folosesc mediul online pentru a-și duce proiectul de la stadiul de idee la o cotă de piață semnificativă într-un timp foarte scurt.

Aceștia, activând de multe ori în domenii Business to Consumer, au înțeles puterea pe care social media și internetul o pot avea asupra afacerilor. Mulți dintre ei călătorind și în afara țării, au început să importe concepte descoperite acolo și în țară.

Cel mai bun exemplu sunt restaurantele, boutique-urile și alte mici afaceri care au început să umple parterele clădirilor din Timișoara. E de ajuns să te plimbi prin Centru și Unirii și poți vedea că în locul șantierelor și al grămezilor de moloz de acum 1 an, e plin de terase, dar fiecare diferită de cealaltă și având propriul concept.

Acești mici întreprinzători sunt primul pas într-o „revoluție creativă” și prin energia lor le arată și celorlalți că și la noi se poate, iar în jurul lor se formează o serie de afaceri în servicii care să le deservească. Dacă mergi prin locuri precum Epic Society ai toate șansele să-i găsești acolo, socializând cu ceilalți membri ai „grupului” și făcând schimb de idei. Sunt tineri, ambițioși și nu se mulțumesc cu puțin.

Un cost al vieții decent, dar unde să și vrei să trăiești

Un rol și mai important pe care îl au aceste mici afaceri îl reprezintă transformarea Timișoarei într-un loc în care îți dorești cu adevărat să trăiești.

Pentru că, de exemplu, există multe orașe în România cu mult mai ieftine decât Timișoara, dar cine și-ar dori să trăiască în ele? Cu siguranță tinerii ambițioși și competenți nu. Timișoara se află undeva la granița perfectă între „a avea ce face” și „a-ți permite”. De exemplu, prezintă aproape aceleași oportunități ca și Clujul, dar costul de trai este semnificativ mai mic în Timișoara. Dacă în Cluj chiria unui apartament cu 2 camere costă în medie 350 de euro, în Timișoara poți găsi cu 250 de euro un apartament foarte drăguț într-o zonă echivalentă a orașului.

Mai toți străinii care vin în Timișoara sunt impresionați de cât de verde este orașul, iar acest lucru nu trebuie pierdut. În plus, Timișoara are o istorie colorată și vie, fie că vorbim de perioade de acum 300 de ani sau de doar 27.

Și acest lucru e un punct cheie, pentru că tinerilor între 25 și 29 de ani, care sunt în poziția perfectă fie de a porni o afacere cu potențial, fie de a lucra într-una, le place să meargă cu bicicleta, preferă spațiile verzi și vor să se distreze.

Mediul universitar și cercetarea

Cu un număr de aproximativ 38.000 de studenți, Timișoara este în primele 3 centre universitare din România. Dar, din punctul meu de vedere, universitățile trebuie să joace un rol mai important decât formarea de angajați. Cred că principala lor preocupare, pe lângă formarea unor tineri care știu să gândească, este de a atrage resurse pentru cercetare.

San Francisco, cu renumita sa Sillicon Valley, a devenit epicentrul antreprenoriatului mondial tocmai pentru că foarte multe tehnologii au fost luate din laborator și transformate în produse și afaceri. Universitatea Stanford a jucat un rol foarte important începând cu anii 60’-70’ în dezvoltarea regiunii când a început să pună la dispoziție resurse pentru micile startupuri care mai târziu aveau să ajungă să cucerească lumea cu produsele lor. Au creat ceea ce astăzi numim parcuri industriale și o multitudine de clădiri, clustere și în general au adus tehnologii și spații care să le permită studenților precum fondatorii HP să „se joace”.

Google de exemplu, a început ca și un proiect pentru doctorat. De fapt, majoritatea marilor startupuri au pornit ca și un proiect secundar, ceva de care fondatorii se ocupau în timpul liber sau pe lângă job/studii. Cred că la fel trebuie să se întâmple și în Timișoara și universitățile să ofere un spațiu în care tinerii să se poate juca cu diferite idei și proiecte pe care să le valideze apoi prin intermediul pieței.

Cultura, dincolo de evenimente culturale

Pentru că cel mai important lucru pentru transformarea Timișoarei într-un adevărat centru antreprenorial sunt oamenii, e nevoie de o cultură deschisă și incluzivă. Și aici poate fi un punct forte al Timișoarei, care istoric a fost nevoită să fie deschisă către ceea ce este nou și diferit datorită mixului de culturi care au trăit aici.

Acești tineri de care au nevoie startupurile preferă un mediu mai liberal, unde individualitatea le este acceptată și nu ești luat în vizor dacă ești diferit. Istoric Timișoara a stat bine la acest capitol, dar cred că pe viitor ține foarte mult de liderii locali și de timișorenii getbeget să păstreze această deschidere pe care o au față de străini și față de „străinii” din alte regiuni ale țării.

Încununarea tuturor: 1–2 exit-uri mari

Dacă se întâmplă toate punctele de mai sus, Timișoara va deveni încetul cu încetul un centru antreprenorial. Dar este nevoie de 1–2 povești locale de succes pentru ca acest lucru să se întâmple mai repede. Cred că dacă unul sau mai multe din startupurile locale cu potențial (și avem) ajung să fie cumpărate de către companii mai mari, impactul social pe care îl vor avea acestea (dincolo de capitalul care ajunge în oraș) va fi major, și le va arăta oamenilor că se merită să muncești la un „succes peste noapte” care a durat 10 ani de zile.

Probabil toate ziarele vor scrie mult timp despre milioanele de euro primite de acei antreprenori, dar mai puțin despre lucrurile pe care aceștia le-au învățat între timp și pe care acum le pot da mai departe, fie în calitate de mentori, fie de investitori sau consultanți.

Pe lângă acestea, cred că mai este nevoie de investitori și de oameni de marketing. Primii vor veni ușor, ușor, mai ales că la nivel național încep să apară tot mai des știri despre finanțări oferite de către business angels.

[banner]

Problema cea mai mare cred că este legată de marketing.

Pe de o parte, pentru că noi românii nu ne pricepem în general la marketing. Business-ul pe care l-au învățat cei care au început din anii ’90 a fost mai mult legat de supraviețuirea în relația cu sistemul și de a cuceri piața națională. Dar acum suntem deschiși competiției internaționale și Vestul este la urma urmei cel care a inventat marketingul.

Pe de altă parte, simt că există o apatie față de marketing și investiția în know-how în Timișoara. Probabil, fiind într-o regiune dezvoltată și unde oamenii au putere de cumpărare, nu e așa greu să vinzi un produs. Dar când piața va deveni mai saturată, diferența o vor face marketingul și servirea clientului.

În loc de concluzie, cred că Timișoara are un potențial enorm de a lua fața Clujului sau Bucureștiului în a deveni centrul antreprenoriatului în România. Bucureștiul e pur și simplu prea mare și nu e atât de plăcut să trăiești acolo. Bătălia se va da cu Clujul, unde conducem la nivel de cost de trai momentan, dar diferența dintre proiectele pe termen lung care sunt în pregătire acolo și cele de la noi este net în favoarea clujenilor.

Vom vedea dacă bătălia pentru antreprenori va sfârși la fel ca și cea pentru Capitala Culturală.