De La O Lume Pierdută În Conținutul Experienței La O Lume Care Împarte Aceeași Ființă

Când adultul de azi era copil era mai aproape de adevăr, mai aproape de a descoperi natura realității, de a descoperi cine este.

Atunci personalitatea lui nu era atât de conturată, atunci gândurile nu erau atât de dense, atât de grele, de sufocante.

Când era copil omul simțea mai puternic esența realității, dar nu era capabil de a o exprima în cuvinte, de a o arata adulților din jur, de a o aduce la cunoștința oamenilor. Tot ce putea să facă era să o transmită prin privire.

Și adulții se pierdeau în acea privire. Pentru un moment le topea toate grijile prin transportarea instantanee înapoi în miezul ființei, neacoperit de vreo identificare, de vreo nevoie.

Un moment de pace adevărată în care adultul simțea că plutește, în care adultul se simțea plin de energie chiar dacă nu dormise nopți la rând.

Dar ce păcat că era doar pentru un moment, căci lumea îl trăgea puternic înapoi pe adult, îndemnându-l să se piardă iar în vâltoarea ei, în inconștiență colectivă.

Și omul adult a cedat presiunii lumii. S-a întors înapoi la identificarea cu un strat superficial plin de zbucium, de traume, de drame personale. S-a întors înapoi la ce cunoștea pentru că îi promitea siguranță.

Nu doar că s-a întors acolo, dar l-a forțat și pe copil să urmeze același drum, un drum în beznă, fără lumină în priviri, un drum în care măreția focului intern a fost redusă la o palidă licărire.

Până acum, toți oamenii născuți în această lume erau forțați să îi îmbrățișeze inconștiența, să se ralieze la niște valori lipsite de substanță. Cine refuza ajungea să își ducă propria cruce.

Crucea era acea suferință, câteodată și fizică, ce lua naștere prin atacul unei lumi inconștiente asupra unui om care încerca să scoată în evidență pierzania colectivă, lipsa de lumină.

Vestea bună, doar pentru o mâna de oameni este de fapt bună, căci pentru majoritatea poate fi o suferință cumplită, este că de acum încolo lucrurile vor sta exact invers.

De acum încolo întreaga lume va fi nevoită să se adapteze, să îmbrățișeze conștiență eliberată în acest plan de oamenii care s-au regăsit. Cum era înainte integrat în mod forțat copilul în inconștiență, acum omul este condamnat la alinierea la un nivel de conștiență care va presupune destrămarea sistemelor construite în trecut.

Această prăbușire la început va lăsa în urmă numai praf și pulbere, dar într-un final îi va aduce omului adevărata liniște și o conexiune cu toate celelalte ființe și cu natura.

Și sunt din ce în ce mai mulți oameni care se regăsesc, contribuind la o creștere accelerată a nivelului de conștiență.

Pentru restul, prinși încă în vechiul mod de funcționare, forța prin care vor fi smulși din identificare va duce la șocuri puternice și schimbări greu de digerat.

În noua lume copilului nu i se va mai întuneca privirea, din contră, el va fi îndemnat să își explorere realitatea, nu să se piardă în conținutul ei. Va fi îndemnat să își urmărească percepțiile până în adâncul ființei, să înțeleagă și să vadă cum de acolo se naște totul, să ajungă un adult care știe, care simte că împarte aceeași ființă cu toate celelalte suflete.