Povara Întregii Lumi

Îi vezi pe stradă, îi vezi la locul de muncă, îi vezi în magazin, îi vezi la televizor, îi vezi până și în propriile lor case, îi vezi peste tot cum își țin capul plecat, cum au corpul încordat, cum fiecare pas e atât de apăsat încât parcă face gaură în pământ.

Și când prind o ocazie care îi scoate pentru un moment din acest calvar nu mai vor să îi dea drumul. Și se agață de acea situație măcar de ar reuși să o mai lungeasca puțin și să amâne astfel intoarcerea la existența chinuitoare. Și dacă nu reușesc să prelungească acea situație atunci fac eforturi considerabile pentru a recrea circumstanțele externe ce au făcut posibilă situația respectivă.

Aceștia sunt oamenii care au ajuns să simtă că poartă pe umerii lor povara întregii lumi.

Și nu doar adulții, ci și adolescenții au început să se simtă torturați de presiunea unei lumi care împinge efectiv la identificări timpurii.

Și orice identificare implică de fapt acumularea de bagaj care se suprapune naturii reale a omului, care se suprapune fericirii și libertății.

Și cum mai poate omul să țină capul sus, cum mai poate omul să plutească atunci când merge, cum mai poate fiecare pas al omului să fie o sărbătoare, o celebrare a vieții, atunci când acel om este strivit sub greutatea acumulărilor, atunci când sufletul acelui om este rătăcit printre toate ciurucurile din bagaj?

Și oricâtă deșertăciune ar fi în acel bagaj, oricât de neînsemnate ar fi acumulările, unii oameni vor încerca chiar cu ultimele puteri să dea valoare acelor identificări, validandu-și astfel alegerile, credințele, eforturile făcute o viață întreagă. Acei oameni se vor zvarcoli în chin până vor închide definitiv ochii.

Dar există și oamenii care înțeleg că mințindu-se în continuare nu fac decât să atragă și mai multă suferință. Este o înțelegere care depășește limitele minții, o înțelegere care străbate toate straturile create de acumulări, de identificări.

Pe baza acestei înțelegeri omul își va începe căutarea, extragându-se treptat din superficialitatea lumii și adâncindu-se în același timp în realitatea ei.

Când se simte zdrobit de povara întregii lumi, omul are nevoie doar de un moment de sinceritate cu el însuși pentru a se descoperi, pentru a se debarasa de tot bagajul apăsător.

În lipsa sincerității chinul va continua.