Tribalism Modern

De fiecare 1 decembrie se simte cu ușurință o combinație neobinsuită de energie, formată din agitația celor au câteva zile libere și nu știu încontro să o apuce, epuizarea fizică și psihică a altora, nemulțumirea generală a majorității și doar o fărâmă de satisfacție fără explicație, venită de la cei care și-au găsit liniștea în urma unei călătorii autentice interioare.

Din păcate aceștia sunt prea puțini și prea izolați pentru a putea oferi un spațiu stabil în care să se dezvolte întreagă grupare numită țară. Pentru că dezvoltarea minților aglomerate, dezvoltarea în conștiință, nu este posibilă fără existența celor care oferă spațiul necesar pentru această.

Să ne îndreptăm puțin atenția asupra patriotismului, căci fără patriotism o sărbătoare națională nu ar fi posibilă.

Ce este patriotismul dacă nu glorificarea unei forme de organizare, a unei națiuni, indiferent de consecințele pe care această organizare le are asupra individului?

Orice grupare în primul rând oferă o nouă identificare ce se suprapune ființei pure, curate. Pe măsură ce identificarea crește , crește și inconștiența.

În trecut, organizarea oamenilor în triburi era necesară pentru supraviețuire. Existau prea multe pericole pentru ca un singur om să le poată face față.

Întotdeauna cel mai mare pericol pentru om a fost tot omul. Omul și-a omorât semenii, i-a jefuit și i-a exploatat. În astfel de condiții bineînțeles că adunările de oameni erau necesare.

Dacă ne uităm bine în jur observăm că omenirea nu s-a schimbat prea mult, în continuare oamenii se omoară între ei, se exploatează și se jefuiesc. Acum înțelegem de ce încă sunt necesare grupările de oameni, de ce există statele. Pentru că omul nu a evoluat în conștiință, este același animal că acum câteva zeci de mii de ani, doar în veșminte mai frumoase, în adăposturi încălzite (deși nu este regulă) și capabil de a produce mai multe tipuri de sunete.

Evoluția omului a fost doar în tehnologie, nu și în conștiință, și e normal ca acum crimele să fie înfăptuite de către state, de către oamenii de stat, și justificate prin tratate internaționale și legi interne.

Și dacă te uiți la paradele de zilele naționale o să vezi tancuri, o să vezi oameni cu pistoale ce defilează la unison, și o să vezi arme de foc automate. Toate acestea sunt folosite pentru a lua viețile altor oameni. Cu o astfel de forță este impusă de fapt autoritatea statală.

Dar statul nu înseamnă doar atât, nicidecum, statul înseamnă tot ceea ce forțează o persoană să se conformeze unui sistem, căci omul se naște într-un stat și este asimilat forțat de acel stat.

Statul înseamnă toți oamenii care profită de pe urma semenilor lor.

Statul înseamnă îngrădirea de libertăți, mai ales când posibilitatea de a profita a celor avantajați de către sistem este pusă sub semnul întrebării.

Toți cei care îndeamnă la o identificare, indiferent de metodă, nu fac decât să încurajeze inconștiența și involuția umanității. Dar preferă să o facă, întrucât și-ar pierde privilegiile altfel, căci într-o lume conștientă nu ar exista privilegiați.

O lume lipsită de conștiință trăiește în iad, în drame și tragedii (vezi lumea în care trăiești), pe când o lume conștientă creează raiul pe pământ (vezi lumea care vrea să se nască).

Și dispariția privilegiilor echivalează de fapt cu moartea, echivalează cu încetarea posibilității de a consuma ca până acum, indiferent despre ce fel de consum vorbim, echivalează cu încetarea sentimentului de siguranță. Fără siguranță și fără consum omul vechi moare. Și decât să moară el, mai bine îl sufocă pe omul nou care dorește să se nască.

Existența statelor nu ar fi posibilă într-o lume trezită, într-o lume în care majoritatea indivizilor sunt conștienți de adevărata lor natură, într-o lume în care individul nu mai este de fapt individ, ci o expresie a spațiului infinit în care se nasc și pier toate, o expresie a Iubirii adevărate.